envi

Am citit azi cum ca, CICA – si scriu cu majuscule pen’ca, deh, e inca o chestiune insuficient confirmata, simt eu – Vaticanul va incepe sa-si plateasca, frumusel, taxe. Da, TAXE! Da, o entitate religioasa va plati taxe, frate, daca-ti vine sa te crezi si sa nu te vezi… Vaticanul, deci, tarisoara aia mica unde sef e Papa, iar unii o blameaza de cele mai rele ale planetei, va incepe sa plateasca taxe pe activitatile comerciale.

Nu-i rau, nu? (more…)

Da… Asta a fost programul, mai intai si intai.

Apoi, ma asteptam la mult mai mult. Nu am o experienta in ceea ce priveste evenimente de genul asta, recunosc, dar ma asteptam la mai multe. Cinci speakeri insuficient de interesanti, as spune eu. Sau cel putin azi au fost asa. Hai, sa fim mai putin pedanti, totusi… Tema a fost “Cand pasiunea devine cariera”. Tehnic vorbind, aici se putea veni cu niste povesti de-a dreptul impresionante. Fara prea multa tehnica, fara prea multa engleza, fara termeni greoi si cu povesti din care publicul sa deduca ideea ca si tu poti, daca simti ca-ti place ceva cu adevarat, poti transforma asta intr-o oportunitate imensa. Si in bani…

Pan-aici, am fost dragut si inofensiv… (more…)

Noi, la Iasi, nu avem metrou. Suntem la tara, stiu. N-am invatat, inca, cel putin, sa sapam un tunel si sa bagam, prin el, un trenulet care sa care oameni. Si e si prea tarziu. Deci despre metrouri nu mai discutam. Au disparut si troleele. Si nici nu avem ferryboat-uri. Cred…

Iasiul e un oras aglomerat. Nu la nivelul capitalei… Dar e un oras universitar, in care, din septembrie si pana-n iunie, misuna cam 450.000 de locuitori. Daca nu si mai mult. Iasiul are o retea de transport in comun. Buna, proasta, merge. Te duce de unde si pana unde ai nevoie. Da, in cutii de chibrituri, care iarna ingheata pe jos si pe geamuri, iar vara put si te pot ajuta sa slabesti sanatos, prin sauna gratuita. In fine, nu asta e problema… (more…)

Saptamana trecuta, mai exact joi, in radio, la NordEst, i-am avut invitati pe Iustin Șurpănelu si pe Ioana Lefter, organizatorii principali ai unui eveniment pe care, personal, il urmaresc cu mare atentie din secunda in care am auzit ca el se va intampla. Romanian Beatbox Battle se anunta a fi o chestie foarte misto! Pe langa faptul ca e prima oara cand asa ceva se desfasoara intr-un cadru cat se poate de oficial si, as indrazni sa spun eu, select, e si un eveniment ce-si doreste sa formeze o comunitate a beatbox-ului romanesc.

Vorbeam cu Iustin si-mi spunea ca battle-uri au mai existat in tara, dar niciodata nu a existat sustinere din strainatate. Practic aici e cheia prin care se diferentiaza Romanian Beatbox Battle-ul de la Iasi: nu mai e o chestiune care se intampla pe la baluri de boboci, nu mai e ceva local, semi-anonim; e o competitie oficiala de data asta, desfasurata la nivel national, recunoscuta si pe plan international, ale carei rezultate vor conta mai departe. E, de fapt, prima oara cand Romania va avea si un reprezentant la competitia mondiala de beatbox, castigatorul editiei de la Iasi fiind cel care o va face cu fast la urmatoarea editie a Campionatului Mondial. (more…)

Am promis asta de foarte multe ori. De atatea ori, incat da, nici eu nu cred ca ma mai cred…

A trecut foarte mult de cand am postat ultima oara. Mai exact, din momentul in care a promovat CSM Iasi in Liga I si de cand s-a batut acel deja faimos record mondial al numarului de lampioane lansate in vazduh, cu ocazia deschiderii foarte mistoului complex Palas Iasi. Sunt aproape cinci luni de atunci.

Cinci luni in care s-au schimbat foarte multe…

Cinci luni in care, din punctul meu personal de vedere, doar online-ul nu s-a schimbat. E aceeasi afacere romaneasca, cu reflexe romanesti, plina de prea multi romani, dar garanti ca, de fapt, Romania adevarata e afara. Adica acolo unde se termina banda de net si incepe viata reala. Da, acolo-s romanii, nu aici, pe net. “Noi, aici, suntem vinul vechi si rafinat, licoarea gustoasa si finuta. Dincolo-s pielitele de struguri si ciorchinii uscati si mucegaiti.” Categoric fals si categoric acelasi rahat care miroase a rahat. Chiar imi aduc aminte de, sa ii spunem, invatamintele pe care le primise un coleg de facultate de la tatic’-su, cand a schimbat domiciliul din cauza scolii: “baiete, un cacat, oricat l-ai ingropa, tot o sa puta la un moment dat!”.

S-au intamplat multe de ultima oara de cand postam constant. A trecut foarte mult timp. Timp in care am avut vreme de meditat, am descoperit destule alte chestiuni foarte interesante si care nu au legatura cu viata asta inchisa-ntr-un laptop. Am pastrat, sau cel putin imi place sa mie sa cred ca am pastrat legaturi dragute cu acei putini dar buni oameni pe care i-am cunoscut pe internet. Eu personal nu m-am schimbat in ceea ce priveste atitudinea mea fata de internet, s-a schimbat doar modul in care-mi voi exprima ceea ce simt. Adica spre deloc; cu alte cuvinte, foarte rar voi mai behai despre online-ul romanesc asa cum faceam o data, intrucat am vazut ca pana si dintre cei care te conving ca-ti impartasesc convingerile te vor, mai apoi, nu doar renega, ci si executa. Nu toti! Ci doar destui…

Nu-mi schimb tema la blog, ca nu-s femeie nemaritata. Nu-mi schimb nici stilul, ca nu-s un cameleon pervers. Nu-mi schimb nici atitudinea… Schimb doar atitudinea mea fata de acest blog, pe care l-am lasat parasit si, odata cu el, si cei 80-100 de cititori carora le facea suficienta placere sa treaca pe aici si sa imparta o injuratura, o fecala, un zambet sau o gluma cu parerile mele. De la ei imi cer scuze!

De la restul, nu vreau nimic, decat sa auda cand le urez sa se prostitueze in continuare si sa-si traiasca vietile in zilnicele razboaie fara sens, purtate doar de dragul amorului, chit ca nu au nici dreptate, nici decenta, nici onoare si, mai ales, nici logica!

Pe maine…

La momentul scrierii acestor randuri, tot Iasiul e pe fosta baltoaca din jurul Palatului Culturii, transformata acum intr-un proiect urban exceptional, unic in aceasta tara plina de kitsch-uri imputite. Toata lumea e “la lampioane”; se incearca o ingenunchiere a unui record mondial stabilit pe undeva prin India, de numar de lampioane lansate in vazduh. Se vor vreo douaj’ de mii, o sa fie ceva dragut. Later edit: Si a si fost!!! (more…)

Discutam, mai deunăzi, c-un coleg de facultate, despre femei. Ce alt subiect să putem și noi, no? Fotbal ăsta nu știa, politica e de-un mai mare căcat decât fotbalul pe care ăsta nu îl știa, iar discuțiile despre mașini mi se par că tind să dea o tentă de homosexualitate grupului care le săvârșește. Așadar și prin urmare, dă-i despre mai mult sau mai puțin mândrele vaginiste cu livret.

Și-mi povestea colegul despre un recent studiu antropologic făcut în lumea homosexualilor cu studii superioare care proveneau din foști heterosexuali profesioniști. Studiul încerca să creioneze o idee despre motivul pentru care acești oameni se transferaseră de la o echipă la alta în diverse perioade de mercato. Țin să spun că, în principiu, nu am nimic cu populația gay. E problema fiecăruia în cine și-o bagă și pe cine lasă să i-o vâre sau nu, atâta timp cât e fără emancipări nesimțite. Atunci avem o problemă pe care aș rezolva-o și cu (din păcate uitatul dar foarte eficientul) lunceagul.

Mă rog… (more…)