envi

Ion: Sa-ti zic ceva despre femei… Tu crezi ca, daca vrei ceva de la ea, trebuie sa o iei cu frumuselul, cu zaharelul, cu dragutul.

Gheorghe: Adica cum?

Ion: “Mamiiii, ti-am luat un imens buchet de lalele fierte, pot sa ma duc si eu cu Antonio la o bere?” BLEAH!!!

Gheorghe: Pai, nu?

Ion: Nu, chestia asta cu dragutul n-a fost niciodata pentru mine! N-am facut asta niciodata!

Gheorghe: Pai si cum ai facut sa poti beneficia totusi si de scapari din astea de la femeie?

Ion: M-am invatat fara…

Prin 2001, vara, ieseam prima data din tara… De fapt nu, mint, eram la a doua iesire. Mai trasesem o fuga in Republica Moldova cu vreo 2 ani inainte, la un concurs de poezie si critica literara. De data asta ieseam catre vest, catre partea aia de lume muuuult laudata si la care noi, tara pe atunci de o mana mai a doua spre a treia, aspiram cu forta, indarjire si dinamism.

Fiind inca la o varsta la care parul pubian abia isi definitiva prima-i crestere si la care inca nu ma barbierisem, ceea ce ma impresionau mai repede erau masinile si cladirile colorate. Nu eram inca suficient de copt la minte incat sa realizez niste chestiuni. M-a frapat insa un lucru pe care-l voi detalia mai jos, nu inainte sa va spun ca, de atunci si pana azi, am mai iesit din tara catre incolo cu autocarul de mai multe ori decat unii au vazut capitala de la intrare, chestiune importanta in economia discursului. Continue reading »

Eu cred ca e o intrebare justa pe care putini ne-o punem inainte de-a ne-o oferi cu totul…

Romanii, luati ca populatie chinuita, saraca si proasta, iti vor zice ca in biserica. O mare prostie! Ma rog, masele in general sunt proaste si usor de manipulat, daramite sa mai fie si mase de romani. Cu tot respectul, mai mult sau mai putin, pentru natiunea mea, suntem cretini, taica! Nu in biserica, niciodata! E o masina de facut bani, scutita de multe, adapostita de niste reguli si principii nitel prea puternice, teoretic si din pacate.

In cine atunci? In parinti?! Am avut incredere in taica-miu si m-a lasat singur prin 2006, fix cand, probabil, aveam cea mai multa nevoie de el. Ai stiut tu sa fii o pacoste, batrane, dar mi-e dor de tine de mor! Nu prea mai am eu incredere in tine de-atunci, dar deh…

In persoana iubita?! Fii serios… Niciodata pana dracu’ stie cand! Nu investi acolo niciodata mai mult decat primesti. Axioma zice clar: ti-o iei peste bot, fara indoiala! Ati patit-o si voi, am patit-o si eu, n-are sens sa detaliem. PeSeu: pentru masculii alfa care vor hahai la faza asta, MUIE! Nu va cred!

Si atunci, ma intreb, in cine dracu sa am incredere?!

In mine insumi… Teoretic asta ar trebui sa fie cel mai bun raspuns la intrebare. Reiau, raspuns la intrebare, nu inseamna ca si solutie la problema. Dac-am avea cu toti increde in noi insine asa cum ne incredere, ca prostii, in altii, ehe, ce bine-am mai duce-o si ce “MUIE CRIZO!” am urla. Dar nu, nu e cazul, si aici suntem restanti si nici nu cred ca vom progresa prea curand.

Bun, atunci, eu in cine sa am incredere, monser?!

Sunt sigur c-ati patit-o macar o data, sa iei o decizie, mai mult sau mai putin importanta in economia vietii tale cotidiene sau pe termene mai lungi si, pe parcurs, sa-ti dai seama ca nu-i tocmai cea mai potrivita, sau nu ti-a iesit asa cum iti imaginai ca va fi sa fie. Hai, fiti sinceri, nu sunteti perfecti niciunul, ati patit-o fara indoiala.

Ma rog, o pasa gresita la fotbal care le-a permis alora din a XI-a B sa castige campionatul in finala cu clasa ta, asta trece, chit ca presiunea varstei si a colegilor e imensa. Ramane poveste de consolat nepotul, ba chiar un triumfatoare, cum ai luat-o tu de la capat si, anul viitor, tu si ai tai i-ati zdrobit pe a XII-a B si ati luat cupa. Dar ce te faci cand e mai pe bune? Cand e mai pe cascaval, pe ani din viata, pe una din doua cai care inseamna lucruri total diferite pentru destinul tau… E complicat!

Si astazi ma gandesc ce-ar fi fost daca n-as fi ales tampenia de facultate pe care am ales-o. Da, OK, oi fi si eu vinovat in ecuatie, fara indoiala, dar a fost o decizie care, pe langa vreo o suta de milioane, mi-a supt si ani buni din viata, anii poate cei mai productivi. Ce-ar fi fost daca as fi fost atunci, in 2005, putin mai intelept? Desigur, nu poti trai pana la capat in trecut si sa-ti tai cu tifla peste ceafa. Ideea e sa inveti, sa n-o faci a doua oara si sa incerci sa mai repari ceva, cat se mai poate. Nu-ti poti plange de mila pana-n abisuri, ma-sa, ca trec anii si tu stagnezi naibii in mediocritate.

Deci da, si eu am patit-o. Si eu imi mai pun acum, uneori, intrebarea “Ce-ar fi fost daca atunci as fi…”. Ati patit-o si voi, sunt sigur. Am dreptate?

Daca prostia ar straluci, Oltenia ar fi Las Vegas…

Daca prostia ar durea, multi s-ar zvarcoli in chinuri…

Cu mentiunea ca las libera lista expresiilor despre prostie si efectele ei asupra omului, romanului, a cui vreti voi, stateam si ma gandeam daca e chiar asa de rau sa fii prost…

Suntem bloggeri si ne credem destepti. Unii chiar sunteti, altii suntem mai putin, majoritatea rag de prostie. Cu totii avem prieteni. Unii demni de a fi numiti asa, altii sunt doar tovarasi de pahar care vor sti perfect sa isi arate adevarata lor fata atunci cand ai mai multa nevoie de ei in diverse demersuri, iar tot majoritatea sunt mai prosti ca tine. Am observat ca, indiferent de gradul de prostie dintr-un individ, foarte multa lume din anturajul sau sunt si mai prosti decat el. O fi aia cu “buricul pamantului”, nu-mi dau seama. Fie… Continue reading »

Ca orice roman care se respecta de-o minima cantitate, ma pricep la fotbal, spart seminte, politica, barfa si datul cu opinia despre subiecte care, in principiu si pe hartie, nu mi-s tocmai fabulos de cunoscute. Probabil de aia si avem atatea bloguri, pentru ca noi le stim pe toate. E bine macar ca, pe parcurs, ne dam seama ca doar aveam impresia de asta si, usor, bloggerimea se filtreaza. Dar asta e alt subiect…

Au trambitat astia ca pe 19 mai fac miting. Si au facut… Acum ar trebui sa fiu si mai stupid decat sunt deja in dotare sa m-apuc sa reiau ipoteza. Criza, s-a golit portofelul, ne paste o jale apocaliptica, foamea-n glanda taticu’ si alte expresii colocviale ce descriu situatia. Evident, ca orice problema, trebuie o solutie, iar baietii au gasit-o fix pe aia mai proasta. Taiatul din veniturile tuturor, fara o minima revizuire a intregului sistem, de la 0 la infinit, de la A la Z sau ce cliseu din asta va convine voua pentru a defini totalitatea. Proasta idee, a mai proasta! Nici aici nu-i greu de realizat de ce. Suntem o imputita de tara care-si bazeaza economia pe consum, consum pentru care trebuie, ghici!, venituri. Ori tu daca mi le tai, ei bine mai departe va descurcati cu matematica, nu e greu. Ah, asta si intr-o piata, probabil singura din UE, in care problemele scaderii vanzarilor sunt tratate cu scumpiri. Ce mai, paradisul intors pe dos, pula mea… Continue reading »

E ziua despartirii…

De fapt, ziua asta a fost demult, dar nu am vrut s-o cred, am sters-o din memorie si am continuat viata alaturi de tine, iubitul meu. Credeam ca daca nu iesi pe usa imediat dupa sex, ma iubesti. Si-mi spuneai ca sunt frumoasa zilnic. Ca am fundul si sanii perfecti. Si pielea cea mai fina, cu gust de cocos, numai buna de-a fi gustata.

Imi placea sa stau pe pieptul tau, sa-ti simt bataile inimii. Adoram sa ma joc cu vena de la incheietura mainii tale drepte, ma excita. Si felul cum imi respirai in ceafa ma facea sa tresar. Cum imi prindeai parul printre degete, amagindu-ma ca ma alinti si deodata ma trageai puternic… imi placea!

Eram un intreg, eram NOI, doi oameni ce se completau in placere.

Iti placea sa ma sorbi dimineata in loc de cafea si sa tragi fumuri din mine…

Si-acum unde esti? Poate ca nu te-am iubit, dar ti-am iubit sexul si acum am nevoie de el. Nu poti sa-mi arati raiul zilnic, ca apoi sa dispari subit din mine! Sunt o ciudata si doar tu erai in stare sa ma accepti si sa-mi suporti toate nebuniile, sa mi le satisfaci. Radeai de mine cand ne certam, vroiai sa ma faci sa tac dandu-mi o palma si eu gemeam.

Tu nu te uitai urat cand stateam c-o mana pe sanul stang, ci zambeai. Cand ma muscam, nu comentai, stiai ca-mi place durerea si ma smulgeai catre tine sa-mi vii in ,,ajutor”. Si-ti placea de mine, cu mine iti permiteai sa-mi vorbesti direct si murdar: ,,-Infinge-te mai tare!” si radeam ca nu-mi venea sa cred ca poti fi atat de dur verbal si te enervai si erai mai brutal, stiai ca asta ador. Si adorai si tu sa ma auzi tipand, cu riscul de-a trezi vecinii. Ne amuzam la pauzele de sex, extenuati fiind, cand observam ca am printre degete zeci de fire de par ce mi le-am smuls, intesificandu-mi placerea si cand simteam cat de ud e patul…

Si tigara de ,,dupa”… stiam amandoi ca de fapt e tigara de pauza, inca nu era lumina afara. Si chiar de era, cui ii pasa? Inca eram singuri si trebuia sa profitam.

Dar acum tigara mi-o fumez singura, de nervi. Frustrata fiind ca nu ai mai intrat in mine de prea mult timp. De cateva zile… Si mor incet…