O zi ca oricare alta. Soare si caldut, octombrie intr-un oras activ, plin si in renovare. Pentru mine, la fel. O zi normala, cu ceva mai mult de umblat dintr-o parte in alta si cu dorinta de a le impaca pe toate. Si ea a inceput…
La faimoasa Bariera Tigarete imi spun in gand ca trebuie sa ma sui intr-un taxi. Nicio problema, tot timpul acolo e macar unul, fie si la trei de noapte. Dimineata pe la sapte e mai problematic pentru ca se duc toti copii la scoala. Imi aleg un taxi la intamplare. Ba mint! L-am ales pe unul anume pentru ca era o Dacie Logan noua, din aceea cu facelift. Mare branza nu-i de capul ei, cel putin la exterior. Doua trei liniute si un unghi doua, un far mai altfel si o sigla schimbata.
Si incepe voiajul… “In Tatarasi la Cimitirul Eternitate, va rog!”. Omul meu e fericit. Are pe fata o grimasa ce numai nu prinde glas si zice: “perfect, cursa buna de la prima ora”. Si porneste…
Unii stiti ca pe tronsonul Strapungere Silvestru-Soseaua Moara 1 Mai-Bulevardul Canta se lucreaza la liniuta de tramvai. Astfel, trafic congestionat, intersectie plina etc. Din parcare pana la capatul intersectiei, trecand astfel prin plina zona in care se trudeste, cam vreo treizeci de metri cel mult, eu deja eram dator 2,8 RON! Un calcul simplu arata ca ieseam mai bine daca faceam stanga imprejur inainte sa ma sui in taxi si, peste mai putin de un kilometru si un bilet de 2,5 RON la tramvai, ma urcam in 11 si TOT in Tatarasi ajungeam si pe mai putini bani.
Mai departe, Pacurari, catre Fundatie. Prin diverse mijloace de transport in fiece perioade din an la oricare ora din zi, am stat la acel semafor, in viata mea, cam vreo doua luni, zic eu. De data asta le-am mai stat o data! Fratiorul meu scump si drag, imi pare rau ca nu am numarat dar as baga mana in foc pentru un doişpe spre paişpe cu tindere concreta catre (chiar) cinşpe-şaişpe opriri! “Nu-i nimic, am timp… deocamdata…”, imi zic. Sa nu uitam, taximetrul incepea sa arate ceva care incepea cu 6…
Rond Fundatie, Independentei. Trec de Medicina. Bai ce mi se facu o pofta de shawarma aia de la Warda. Apropo, eu pronunt “varda” nu “uarda”. “Uarda” asta imi suna ca si cum ai pronunta “uolxuagăn”. (trebuie) Sa trecem peste, cobor spre podul de Fier. Minunat cartier, minunata zona! Inainte sa urcam dealul spre Tatarasi, pe drum, vad un fel de… tanc! Nu am inteles ce era ala. Parea un fel de utilitara, ca observasem ca mai si fac niste asfaltari in zona. Arata sinistru de tot, cu senilele alea direct pe macadam. Taximetristul meu, care pana atunci nu scosese o vorba, exclama acum cu o intelepciune urbana: “Uluitoare masinarie!”. Pai daca EL, la parul lui alb din cap, n-a vazut asa ceva din pozitia lui de taxi-man, eu ce sa mai zic?! Incerc, si acum dupa mai bine de douasprezece ore, sa-mi explic cum te ajuta ala la asfaltare?!
Ca si o mica paranteza, ador cand taximetristul prefera sa nu-mi vorbeasca! Si asta nu pentru ca am ceva cu ei, am cu cativa din ei. Cu aia de ma intreaba, atunci cand le zic “Nu va suparati, daca se poate si repede”, “Intarzii la femeie, baiete?”… Cu aia de-si soptesc, cand ii rog sa dea scaunul nitel mai in fata, “Ala dinainte voia scaunul mai in fata ca statea in dreapta mea aici, toti fac pretentii”… Cu aia care-mi explica contrastul intre inainte si dupa ’89… IL STIU BAAA, SA-NNEBUNESC!
Asadar, urcam spre Tatarasi. Nu mai e mult! Sper, in gand, sa nu-l fi apucat pe asta comunicarea. Si nu l-a apucat. Morbida zona asta de care va povestesc acum, de imediat cum urci dealul din Podu’ de Fier spre Tatarasi. Numai firme de pompe funebre! I-as zice Bulevardul Neintoarcerii! E si stramt al naibii, circulat puternic si totusi cam atat…
Si am ajuns. Vis-a-vis de Cimitirul Eternitate. Ma uit la taximetru. 12,68 RON! Mmmhm, frumoasa cursa nene! Mai ales ca ti-am lasat si pana la 14 RON, ii cerusem doar 1 RON inapoi, de la 15. “Va multumesc, o zi buna, sanatate multa!”. Pai in fata cimitirului asta-mi urezi tu, mai omule? Oricum, sunt fericit! Probabil ca urmatorul client a dus-o binisor de tot, dupa asa cursa si un bacsis decent. Voi cat ati dat cel mai mult la taxi, dracilor?… Pardon, dragilor!
Etichete: mizerii, personal, taxi
