Am gasit poezia de mai jos pe blogul lui Arhi. Ca un preludiu la ce veti citi, eu personal nu am nimic CU CURentul pana cand adeptii nu-si ies din atributii si depasesc anumite limite. Fiecare sa-si croseteze drumul prin viata cum doreste. Nu am nimic nici cu tipul care a scris chestia de mai jos, dar asa ceva trebuie mentionat de oricate ori posibil. Inchei prin a va marturisi ca am banuit ca asa ceva exista printre scrierile emo-uletilor de acest gen, dar totul pana cand am si VAZUT. Asadar… (cu mentiunea ca restul veti gasi aici)
Coala de hartie Azi mi-am taiat o vena…asa a fost sa fie
Si mi-am manjit peretii toti cu ura,
Apoi am desenat un zambet pe coltul de hartie
Si-am ras superior… doar sunt de rasa pura.
M-am apucat sa scriu, pe coala mea murdara
Si-am scris cu cioburi si cu lame imbibate-n sange,
Tot scriu prostii, mi-am zis, de ce sa stric cerneala,
Mai bine-mi tai o vena si scriu cu tot ce-mi curge.
Am desenat si versuri, am mazgalit lumina,
Din mana-mi tremuranda a luat conturul ceata,
Razand fara-ncetare de lumea ce-o sa vina,
Din ochii mei supusi am dat simtiri de gheata.
Dar cine sa priveasca pe coala mea, de sange albastrita?
Si cine sa gaseasca, prin randuri, durerea ce-am prescris?
Pictand cu lame mari si mana-mi ofilita
Al cioburilor aspru si ruginit tais.
Etichete: emo, mizerii
misto sau nemisto, o minte care scoate asa ceva trebuie apreciata sau… “apreciata”