Heh…funny chiar! Ma gandeam adineauri : daca eu ma consider o marca, ceea ce as vrea de la viitorul meu se cheama rebranding? Sau e un fel de reabilitare (in sensul reabilitarilor de genul alora facute alcoolicilor, drogatilor si mai nou afemeiatilor ) ?
Probabil ca e doar o faza de tranzitie pe care o supra-estimez doar ca sa ma plang sau sa accentuez ideea de om frustrat (ca doar am blog). Poate e o criza de aia de vedem toti prin filme, de mijlocul anilor 30. Iar la cat de nelimitata e sfera alora de pot citi post-ul asta, m-as astepta si la concluzii de genul : “ba du-te si te fute ca ai nevoie maxima!” . Pentru astia din urma : e loc si pentru voi in lume!
Ideea e ca ma amuza intr-un fel ceea ce numesc eu acum o “perioada cretina”. Intr-un fel ma bucur ca exista blogul pentru ca nu cred ca as putea, din diverse motive, sa tin un jurnal. Adica…TOTUSI! De fapt cred ca e foarte simplu. E o varsta la care cu totii ne punem intrebari si ajungem sa savarsim actiuni de care candva ne era si jena sa le recunoastem altora (ceva de genul “mi-e mie rusine de rusinea ta”). Eh uite ca m-am lasat si eu prins in chestia asta desi ma cred deasupra maselor CLAR limitate de prejudecati, missjudgement (cauta in dictionar) si proasta crestere!
P.S. : pentru cei ce nu stiu … rebranding
Etichete: personal
