envi

e doar o poveste, o secretie a imaginatiei mele. tratati-o ca atare!

Plecasem pe la vreo cinci dis-de-dimineata de la locul faptei. Inca nu stiam incotro e nordul. Bausem cam mult. Eh, mare scofala! Stiam doar ca voiam sa ajung acasa urgent. Visam la orizontala mai rau decat viseaza un abstinent la izbavire dupa vreo cinci luni de proces!

Trebuia insa sa-mi iau ceva acru pe drum. O Fanta de lamaie voiam. DA! Asta era tot. Nici sa nu aud de mancare sau alte chestii. Tigari inca mai aveam in buzunar. E atat de multa lume pe strazi la cinci si jumatate, incat ai impresia ca nimeni nicaieri nu doarme niciodata. Sunt cam multe negatii, reiau. Ideea e ca lumea nu prea mai doarme indiferent de geografie, nu doar New York-ul. Tramvaiele circula, taximetristii isi trag aer in piept pentru inca o dimineata plina si unii abia ies din diverse ture. Suntem noi, cei pe care i-am descris, cu mine si cu cainii de rigoare ai undergroundului romanesc!

Eu imi doream Fanta aia. Era cam plouat pe jos, probabil ca deja calcasem in vreo cateva balti bune. Stiti cum e cand esti mahmur bine de tot si vrei sa-ti mentii echilibrul ca sa pastrezi niste aparente de decenta si luciditate?! Asta voiam eu sa fac. O lupta cu mine insumi ce devenea aproape seculara. Si ajung intr-un final in dreptul unui magazin de cartier de acela ce nu inchide niciodata… Un non-stop!

Ma caut de bani caci nu-mi luasem portofelul. Imi mai pierdusem o data buletinul si alte cateva hartiute importante intr-o situatie sinonima. Aveam doar hartiute cu valoare acum. Aveam suficient cat de Fanta, taxi si sa trec si strada. Dadusem “buna dimineata” cu ochii spre bani, nu reusisem inca sa o localizez pe vanzatoare caci ma uitam acum spre Fanta. Si avea! Fanta Lemon!

Eu: Sarut-mana, zic ridicandu-mi privirea…

Nu se poate! Era incredibil de frumoasa! Avea un par deloc aranjat dar arata fantastic. Un fel de brunet rosiatic, cel putin asa cred. Doi ochi negri ca aia de-i punem noi pe oamenii de zapada si o fata aproximativ perfecta.

Ea: Buna dimineata! imi raspunde. Au, ma doare, are o voce ca un claxon de Dacie veche, dar imi zic in gand ca e de la vodka! Ea cu siguranta ar produce un clinchet ca de zurgalau.

Ce voiam? Nu mai stiu, mi-a luat mintile fatuca asta. Ce naiba cauta ea sa vanda, la sase fara douazeci de dimineata, intr-un cartier second class, intr-un oras cu atatea posiblitati pentru o faţă ca a ei?!

Eu: Ummm, as dori o sticla de … nu mai stiam ce sa zic!

Parca nu mai voiam Fanta aia amarata! Am noroc ca am o minte strasnica si retinusem cati RON-i aveam la mine, nu mai trebuia sa-mi cobor privirea catre banuti.

Tusesc putin si reiau:
Eu: O sticla de vin, dar nu stiu exact de care!

Hai ca e bine… Cu siguranta nu-i ea cretina pamantului si si-a dat seama ca sunt in curs de a-mi reveni dintr-o stare critica de “teapan”, acum mai vreau si vin. Nu-i nimic…

Eu: Dar nu stiu exact de care, nu prea mai am vreo preferinta, as vrea un vin oarecare, dumneavoastra ce-mi sugerati? Aveam atat de mult tupeu in mine incat nu mi-am dezlipit ochii de pe ai ei in timp ce spusesem fraza asta.

Ea: Pai avem … aici probabil rostea marci de vin, sortimente, arome, etcetera-uri, eu nu auzeam nimic. Nu, nu o studiam din cap pana in picioare, ma uitam cat e de frumoasa si ce gat perfect are! Lua-o-ar dracu de tejghea ieftina, ca asa as musca putin din el.
Eu: Auzi, cati clienti crezi ca ai pierde in dimineata asta daca ai inchide acum?

Ea-mi zambeste si-mi spune cu vocea-i Dacia-istica:
Ea: Slujba, cu totul!
Eu: Si chiar vrei sa lucrezi aici? Tu, atat de frumoasa si cu gatul acela de nici nu ma mir ca toti leii isi infing dintii mai intai in gatul gazelei?! Dumnezeule, de unde oi fi scos-o si pe asta nu mai stiu, eram insa euforic deja. Cel mai rau lucru care mi se putea intampla era sa revin la Fanta, la “la revedere”, in taxi si acasa! Sa nu uitam ca asta voiam din start, deci nu era un downgrade.

Radea. Avea si de ce. Oare cati ca mine, beti si cu texte, nu a servit ea la orele scurte ale diminetii, pana acum?! Cu siguranta un numar din trei cifre.

Eu: Inchide tot si hai cu mine sa iti dau trei motive sa nu mai lucrezi aici. Ba chiar te pot ajuta sa lasi un bilet patronului, sigur nu ai carte de munca aici!
Ea: Asa e, nu am! Dar e un ban cinstit si e …
Eu: Si e putin! E prea putin pentru tine. A tacut, am impresia ca am cam jignit-o.
Eu: Ia o sticla de vin la alegere, lasa banii astia in casa caci sunt suficienti pentru oricare din ele si hai pana la mine s-o bem impreuna…

Trei zile mai tarziu faceam penicilina si suportam o oarecare umilinta. Luasem sifilis. Sunt asa de prost cateodata incat mi-e jena! Macar de i-as fi retinut numele…