Te rog nu lasa asta sa se transforme in ceva mai mult decat e. Nu pot sa-ti ofer decat tot ce am eu, nu poate sa-mi para mai rau decat vrei tu sa-mi para dar stiu un lucru: ca te iubesc mai mult decat oricine altcineva ar putea sa o faca.
Tu esti acea si acea care face ca toate astea sa dureze cat mai mult posibil. Primul sarut si singura data cand m-am simtit conectat la orice… Toate acum sunt mai grele decat apa pe umerii unui necunoscator al inotului, modul in care mi-ai zis sa merg mai departe si sa nu ma mai uit inapoi la nimic din ceea ce stiam si ce invatasem… Am uitat pana si ultimul cuvant din ultima propozitie pe care ne-am zis-o, am uitat cand ne-am sarutat ultima data…
Am trecut prin multe altele pana acum, mult mai rele, ce e asa diferit acum de nu poti ignora? Imi tot repeti ca e mai mult, mult mai mult decat ultima mea greseala si cel mai bun lucru e sa stam separati o perioada buna, de dragul amandurora. Dar eu nu stiu incotro sa ma uit, am impresia ca orice cuvant iti adresez se topeste si se rupe in zadar…
Scoate-ma, te rog, din intunecimea asta!
Etichete: personal
