envi

Unul din citatele mele preferate din momentele lui Jerry Seinfeld suna cam asa:

Nu inteleg cum o femeie este in stare sa ia un recipient cu ceara incinsa, sa si-o toarne pe maini si pe picioare, sa-si smulga astfel fire de par din radacini si totusi sa-i fie frica de un biet paianjen.

Iar un al doilea ar fi…

Oamenii care citesc tabloide merita sa fie mintiti.

Va las pe voi sa comentati, eu doar am vrut sa am cincizeci de articole pe luna asta :) Glumesc, e doar in proportie de 50% asta, insa ceea ce spune omuletul in niste sketch-uri de stand-up comedy, sunt adevarate mostre de aforisme care ar putea foarte usor fi puse la un loc cu spusele unor mari filosofi, ganditori si tot felul de din-astia.

* In primul rand, am observat ca au disparut, in sfarsit, sticlele de 2,5 de Coca-Cola & Co. Pentru mine personal, asta e un mare castig. Am baut vagoane de suc din ala intreit cu apa pe care-l gaseam in sticlele mari. Sigur, marketing, oferta, bani putini pe cantitate mai mare, dar sincer sa fiu ma doare in cot. M-am bucurat enorm cand am vazut un frigider intreg de sticle de doi litri. E alt gust, doar indoit cu apa, de data asta. Si e mai bun…

* In al doilea rand, CJP Iasi – Casa Judeteana de Pensii – e clar in tiparele oricarei institutii de stat romanesti. De ce? Acum ceva timp si pentru o perioada suficienta, am avut pensie de urmas. Pentru cine nu stie, pensia de urmas e oferita copiilor unui parinte decedat (cel putin asa a fost in cazul meu, nu stiu si pentru ce fel de alte rude e in vigoare) care au pana in 26 de ani si care sunt sub o forma de invatamant si nu au alte venituri. Pentru ca ea sa continue o data ce e validata, in fiecare an, pana la data de 5 octombrie, se depune o adeverinta de la scoala/liceu/facultate cum ca studiezi acolo. OK! Anul asta eu am stopat-o din diverse motive, in sensul ca nu am mai dus acea adeverinta.

Astazi, in casuta postala, gasesc un plic adresat mie de la CJP. In el, o hartie A4 in care mi se spunea ca pensia mi s-a suspendat de la data de 1 noiembrie si ca pot contesta aceasta decizie in 45 zile de la luarea ei. Acum, faceti voi un calcul cate zile sunt pana azi, 31 ianuarie, data la care eu primesc plicul, practic data la care iau cunostinta asupra deciziei. Acum intreb: eu stiam ca voi opri pensia, decizia era luata, dar are cumva CJP vreun cip implantat in capul meu? Vreun microfon la mine in casa? Altfel, ei cum ar fi trebuit sa stie ca eu sunt hotarat asupra acestui fapt si deci sa-mi trimita tocmai acum, cand nu mai am ce face, decizia de suspendare?! Intelegeti?

* Suspect de putina lume prin oras pentru o sambata dupa-amiaza fara ploaie, destul de calduta si linistita. S-o fi pregatind lumea de clubbing? La fel de suspect de multa lume pe net. Hmmm…

Lipsim!!!

Am lipsit ieri, lipsim si azi, dar ne vedem la embedul de maine pe care vi-l promit quite special, cel putin pentru mine. Am avut insa imensa placere si surpriza de a gasi un offline pe messenger, de la un bun prieten, care suna ceva de genul: “mai scrie ceva nou pe blog”. Asta inseamna ca exista, confirmat, cineva care nu doar ma citeste constant, e si oarecum interesat de noutati, update-uri samd. That’s something worth continuing for! :)

Asa ca, pe maine! Pana atunci va las cu ce-am produs cu leapsa de la Robintel care la inceput mi s-a parut o oarecare porcarie, dar atunci cand am incercat-o a iesit ceva destul de OK. Enjoy:

mishu: bai
*****: da
mishu: noi de ce nu ne-am tras-o pana acum? 
*****: :)))
mishu: raspunde, nu rade
*****: n-am nici cea mai vaga idee
*****: aaa ba da
*****: ca n-ai vrut tu
*****: :D
mishu: cum n-am vrut eu ?! minti…
mishu: nu o data ti-am zis ca te cred zeita lasata pe pamant de Afrodita insasi
*****: gasim noi o solutie, vedem

OK, am aflat acum vreo cateva ore ca in 2012, Bucurestiul si implicit Stadionul National, va gazdui finala Europa League. In fine, finala Cupei Uefa. Din start, inainte sa incep sa debitez, vreau sa le cer scuze celor care sunt fie plictisiti, fie total neinteresati de chestia asta, insa ma ard palmele aproape la temperatura de fierbere a otelului sa-mi dau eu cu parerea, asa ca de om normal care se pricepe oricum la fotbal si la politica.

Asadar, in 2012 vom avea, in sfarsit, o finala de cupa europeana. Daca e de bine? Normal. E de bine, e un plus si e un lucru care va pune catusi de putin pe harta fotbalistica si Romania, altfel decat prin Becali, torte la meciuri de Liga Campionilor si jucatori carora li se da de pamant cu reputatia si cariera din cauza unor isterici de patroni. Altfel insa, cred ca facem nitel cam multisor tam-tam. Ma tem ca de fapt vom fi in situatia Africii de Sud, tara care teoretic organizeaza Campionatul Mondial de la anul. De ce teoretic? Simplu, pentru ca majoritatea constructiilor de acolo nu prea sunt gata. In fine, om trai si om vedea…

Pana in primavara lui 2012, data finalei, mai sunt fix trei ani si vreo trei luni amarate. Timp? Berechet. Daca am fi fost chinezi, faceam si zece stadioane, nu doar unul. De ce sunt insa nitel pesimist? Pentru ca nu suntem chinezi. In momentul de fata, locatia acestei finale arata cam asa si ar trebui, la finalul lucrarilor, sa arate asa. Nimic in neregula, orice constructie trece prin stadiul de santier sinistru. Ingrijorarea mea apare in momentul in care, in ecuatie, este introdusa constanta, in niciun caz variabila, român. Eu nu sunt neaparat genul de om care sa spuna ca 101% din chestiunile romanesti sunt proaste, de calitate extrem de slaba si fara speranta de imbunatatire in viitor. Pe sistemul asta, sunt de parere ca e foarte posibil ca acea poza cu proiectul final sa existe candva, in viitor, exact la timp pentru “marele” eveniment.

Insa eu cred ca va fi facut romaneste. Adica? Pai: nu m-ar mira sa pice nocturna prin repriza a doua; nu m-ar mira sa izbucneasca vreun sistem de drenaj in momentul in care jucatorii dau mana la centrul terenului; nu m-ar surprinde in niciun fel sa aud ca aia de la echipa X nu au avut apa calda la dusurile din vestiare; n-as fi in niciun fel mirat de faptul ca poate tabela va functiona doar pe trei sferturi. Si tot asa. Inca o data, eu nu spun ca toate astea nu ar putea fi doar niste elucubratii ale unei minti cam paranoice si total lipsite de decenta si politete. Insa nici nu pot sa nu-mi pun problema ca unele din acestea sa se intample, avand in vedere ca pe viitoarea prezentare a locului desfasurarii finalei va scrie Bucharest, Romania.

Si inca ceva: un eveniment sportiv, in general, mai ales de o anvergura catusi de maricica, nu inseamna doar sa construiesti stadionul/salile/locatiile. Inseamna mult mai mult. Inseamna sa ai infrastructura, sa ai hoteluri, sa oferi unele facilitati nu chiar obisnuite, sa fii pregatit sa primesti niste oameni care nu sunt neaparat din stafful echipelor, recte suporteri. Eu nu sunt din Bucuresti si nici nu am mai fost pe acolo de vreo trei sau patru ani, insa stiu cum e. E oare Bucurestiul pregatit sa-i primeasca? Cu siguranta, insa nu stiu exact la ce nivel al calitatii.

Asa ca, in primul rand sa nu exultam. Sigur, e o finala a unei competitii continentale de fotbal. Inseamna mult. Insa nu e nici Liga Campionilor, nu e nici Campionat European si nici vreo Olimpiada, e doar un meci dintr-o competitie secundara. E un pas inainte, fara indoiala, dar hai mai bine sa incheiem rapid cu analizele, bucuriile si sa ne apucam de nitica munca concreta si toate cele pentru ca e si un foarte mare prilej de a da cu fundul de pamant. Iar ultimul lucru de care mai are acum nevoie Romania, pe plan sportiv, e sa mai dea inca o data gres.

Ma-ntorsei adineauri de la o bere condimentata cu o discutie de mare angajament cu un fost coleg de scoala. Subiectul, oarecum simplu insa ce pare sa fie unul din acele care nu prea au concluzii, rezolvari si alte cele: muzica si preferintele tineretului autohton si mai ales modul in care ei isi expun aceste alegeri.

Va dati seama ca am discutat, in principiu, despre manelisti, rockeri si mai nou infiintatul val de cocalari minimalisti care tinde, oarecum, sa-i inlocuiasca pe cocalarii rapperi de acum cativa, nu foarte multi, ani.

La un moment dat, omuletul mi-a servit o chestie destul de rudimentara, cred eu, care m-a cam dezamagit. Ana, tu sa nu te aprinzi prea tare, e doar o discutiune. Tipul a zis ceva de genul: Frate, pai cand vezi un copilas de 13 ani care merge pe strada imbracat cu cel mai negru tricou cu Nirvana cu o poza mare cu Kurt Cobain, machiat la fel de negru sub ochi si cu sase bratari de musama tot neagra la maini, imi vine sa-l ucid in chinuri, incet si fara regrete. Bineinteles ca il intreb de ce, crezand ca am sa-l prind la inghesuiala cu uite ca asa vreau eu.

De fapt, am primit un raspuns cu care sunt de acord dar nu 100%: Pai copilul ala nu stie ce e ala rock. El e produsul clar si la vederea tuturor al porcariilor comerciale. El nu stie ce e aia Nirvana, habar nu are cum a murit Cobain, zau daca stie sa spuna doua nume de albume ale trupei, insa-si permite sa se imbrace asa pentru ca se crede special si apartinand unei categorii de altfel destul de interesante si actioneaza prin metode superficiale. L-as bate pentru ca-si permite sa se imbrace asa…

Teoretic, omul are dreptate, in afara de partea cu bataia, bineinteles. Insa nu pot sa nu gandesc in felul urmator. De ce am lua la bataie un copil care se imbraca in acest fel si nu am lua la bataie si unul care se imbraca cu hainute de hip-hopper, de exemplu? De ce intotdeauna facem misto si radem de ne crapa burtile de aia patru-cinci copilasi care fumeaza retrasi in coltul terenului de sport, cand noi ne imbracam cu adidasi Nike, purtam blugi largi si pe bluza scrie DaDa, iar in buzunar la spate avem si o bandana si telefonul suna a 2Pac?! Diferenta nu e decat genul de muzica, atat. Ala te imbraca, nimic altceva. Este doar personalitate la mijloc, nu-i vorba de plus, minus, mai prost sau mai cool, mai “care cere bataie” sau care atrage priviri de admiratie. Ba daca ar fi sa gandim putin mai in detaliu, nu cumva Nirvana sunt nitel mai geniali in versuri si exprimare muzicala decat, eu stiu, 50Cent, Kanye West sau mai stiu eu ce formator de curente de astea vestimentare? Nu cumva Metallica au cateva tone de argintarie, aur si platina pe acasa sub forma de discuri si premii iar saracutul tau Chris Brown a doar o papusa care vinde si el, decent?

Mi se pare total inadecvat sa te apuci sa judeci, la nivel fizic, un individ doar pe motive ce au la baza unele gusturi muzicale. Personal sunt de parere ca fiecare asculta unul sau mai multe genuri de muzica ce-i definesc personalitatea, iar de aici incolo nu prea e treaba nimanui decat a sa cum procedeaza, ce face, cum continua si in ce fel isi creioneaza statutul social. Sigur ca o opinie iti poti exprima, dar pana si tonul verbal poate fi o modalitate de agresiune. Sigur ca poti sa judeci putin si sa-i compari pe unii cu altii, dar nu stiu zau cam ce anume iti poate conferi dreptul de a te apuca sa-ti impui anumite gandiri.

Si eu am dat peste destule specimene de-a lungul anilor. Omuleti care purtau tricouri cu Iron Maiden dar nu stiau cati membri are trupa, altii care spuneau ca pentru ei hip-hopul e o stare, dar habar nu aveau sa-mi spuna cum il cheama pe Eminem in realitate. Sincer sa fiu, in astfel de situatii nici nu stiam cum sa reactionez, insa stiam ca daca l-as lua la misto, ar fi o forma de lipsa de respect, mai ales in timp ce el nu-mi adresase nimic inadecvat apropo de ceea ce ascult eu.

Cred ca ceea ce vreau sa spun de fapt e ca fiecare alege sa asculte exact ceea ce-si doreste, iar ipocritul si idiotul si retardul si ratatul nu e cel care asculta manele, de exemplu, ci cel care le asculta fara sa spuna. Ideea e ca nu cred ca ar trebui sa mai fie treaba nimanui modul in care ne desfasuram preferintele muzicale, mai ales atat timp cat ostentativitatea este la un nivel decent. Imbracamintea definita de ceea ce asculti, e doar o prelungire in vizual a preferintelor tale, iar cum preferintele nu se discuta, hai sa mai tacem putin si sa le respectam gusturile tuturor.

Pe chiar-nu-mai-retin care blog, am gasit aceasta adresa. In prima instanta, am crezut ca o fi vreo vrajeala, vreun sistem de phishing sau mai stiu eu ce. In fine, dupa cateva sesiuni de atentie sporita, mi-am dat seama ca nu e nimic grav si deci m-am hotarat sa vad care-i ideea.

Pai ideea e ca tu-ti pui numele tau, cum vrei tu, adevarat, porecla, intreg, doar prenume si asa mai departe, si el iti genereaza un, vezi Doamne, nume de manelist. Misto, distractie. Genul acela de chestie temporara cu care te distrezi pe mess, apoi te pui la status sa te vada toti cum te-a botezat a-G(hi)uţa si te hahai si… gata.

Interesant e ca am incercat si eu. Am incercat in trei moduri. Intai am pus Mihai, apoi Mishu si, in sfarsit, sa nu zica dom’le ca-l pacalesc cu consoane neologistice, am pus Misu. Cu ş nu merge ca cica nu-l stie; nici nu prea e cum ca ei-ntre ei vorbeste cu SH, cu TZ, cu GZ si in general fara vocale. OK, rezultate? Avem mai jos. Click pe fiecare pentru marire… Va las pe voi sa radeti de mine si apoi sa-mi spuneti cum v-ar chema pe voi.

Bai fratele meu, cat poate sa mai ploua in orasul/tara/lumea asta?!

In fiecare dimineata, dupa ce fac pe zmeul harapalbian si desfac putin fereastra cat sa schimb aerul de inchisoare din camera, imi dau seama ca iar… plange vazduhul, ca sa incercam sa dam si o tenta e-mo-tiva articolului.

Zau de nu am impresia ca traiesc in… Liverpool. In calendar zice ianuarie, afara e noimebrie. Niste balti de nu credeam ca exista posibilitatea ca pe asfalt sa se formeze asa ceva. Si starea pe care ti-o ofera toata treaba asta, ioooooi. Mi-e atat de lene si sila incat nu cred ca exista timp pe lumea asta destul cat sa stau degeaba si sa fiu botos.

Nu sunt genul de om caruia sa-i placa ploaia. Adica imi plac doar alea de vara, venite dupa sapte zile de 40 de grade la umbra si care se desfasoara cu nitel soare pe fundal si nu dureaza mai mult de 12 minute. In rest, as da de pamant cu tot circuitul asta al apei in natura care probabil ca nu ar exista fara ploaie. Cand afara ploua marunt si e si vreme din aia mohorata si imputita, nimic nu-mi iese. Nimic nu merge, totul e ca dracu’ si niciodata nu produc ceva pozitiv. Ba chiar, cateodata stau si ma gandesc la socatul ala de Bacovia care poate ca nu ar fi existat daca Dumnezeu nu ar fi creat ploaia, norii si vremea asta idioata. Apropo de Bacovia, si cu el am ce am de prin perioada bac-ului, de i-am promis ca daca ne vedem in ceruri, ii dau doua rangi de plumb peste gioale de n-o sa mai mearga drept vreodata.

Acum serios, cat mai ploua?! Vreau si eu o bucata de cer clar, o jumatate de raza de soare si, mai ales, vreau sa vina vara. Ah, daca aud pe careva ca si anul asta fu seceta si de aia s-a scumpit painea, il bat de-l nenorocesc! Macar atat lucru benefic sa iasa din toata rabdarea asta a mea, intinsa la limite necunoscute aidoma elasticului chilotului de dama corpolenta, vis-a-vis de ploile de afara.

P.S.: Am vauzut si eu “Zeitgeist”. Imi place, nu am gasit inca un motiv pertinent si obiectiv care sa ma convinga 100% ca acolo e plin de porcarii si inventii si teoriile unor omuleti care cred ca si umbra e mana masoneriei pentru a ne spiona miscarile din cotidian.