envi

OK, am aflat acum vreo cateva ore ca in 2012, Bucurestiul si implicit Stadionul National, va gazdui finala Europa League. In fine, finala Cupei Uefa. Din start, inainte sa incep sa debitez, vreau sa le cer scuze celor care sunt fie plictisiti, fie total neinteresati de chestia asta, insa ma ard palmele aproape la temperatura de fierbere a otelului sa-mi dau eu cu parerea, asa ca de om normal care se pricepe oricum la fotbal si la politica.

Asadar, in 2012 vom avea, in sfarsit, o finala de cupa europeana. Daca e de bine? Normal. E de bine, e un plus si e un lucru care va pune catusi de putin pe harta fotbalistica si Romania, altfel decat prin Becali, torte la meciuri de Liga Campionilor si jucatori carora li se da de pamant cu reputatia si cariera din cauza unor isterici de patroni. Altfel insa, cred ca facem nitel cam multisor tam-tam. Ma tem ca de fapt vom fi in situatia Africii de Sud, tara care teoretic organizeaza Campionatul Mondial de la anul. De ce teoretic? Simplu, pentru ca majoritatea constructiilor de acolo nu prea sunt gata. In fine, om trai si om vedea…

Pana in primavara lui 2012, data finalei, mai sunt fix trei ani si vreo trei luni amarate. Timp? Berechet. Daca am fi fost chinezi, faceam si zece stadioane, nu doar unul. De ce sunt insa nitel pesimist? Pentru ca nu suntem chinezi. In momentul de fata, locatia acestei finale arata cam asa si ar trebui, la finalul lucrarilor, sa arate asa. Nimic in neregula, orice constructie trece prin stadiul de santier sinistru. Ingrijorarea mea apare in momentul in care, in ecuatie, este introdusa constanta, in niciun caz variabila, român. Eu nu sunt neaparat genul de om care sa spuna ca 101% din chestiunile romanesti sunt proaste, de calitate extrem de slaba si fara speranta de imbunatatire in viitor. Pe sistemul asta, sunt de parere ca e foarte posibil ca acea poza cu proiectul final sa existe candva, in viitor, exact la timp pentru “marele” eveniment.

Insa eu cred ca va fi facut romaneste. Adica? Pai: nu m-ar mira sa pice nocturna prin repriza a doua; nu m-ar mira sa izbucneasca vreun sistem de drenaj in momentul in care jucatorii dau mana la centrul terenului; nu m-ar surprinde in niciun fel sa aud ca aia de la echipa X nu au avut apa calda la dusurile din vestiare; n-as fi in niciun fel mirat de faptul ca poate tabela va functiona doar pe trei sferturi. Si tot asa. Inca o data, eu nu spun ca toate astea nu ar putea fi doar niste elucubratii ale unei minti cam paranoice si total lipsite de decenta si politete. Insa nici nu pot sa nu-mi pun problema ca unele din acestea sa se intample, avand in vedere ca pe viitoarea prezentare a locului desfasurarii finalei va scrie Bucharest, Romania.

Si inca ceva: un eveniment sportiv, in general, mai ales de o anvergura catusi de maricica, nu inseamna doar sa construiesti stadionul/salile/locatiile. Inseamna mult mai mult. Inseamna sa ai infrastructura, sa ai hoteluri, sa oferi unele facilitati nu chiar obisnuite, sa fii pregatit sa primesti niste oameni care nu sunt neaparat din stafful echipelor, recte suporteri. Eu nu sunt din Bucuresti si nici nu am mai fost pe acolo de vreo trei sau patru ani, insa stiu cum e. E oare Bucurestiul pregatit sa-i primeasca? Cu siguranta, insa nu stiu exact la ce nivel al calitatii.

Asa ca, in primul rand sa nu exultam. Sigur, e o finala a unei competitii continentale de fotbal. Inseamna mult. Insa nu e nici Liga Campionilor, nu e nici Campionat European si nici vreo Olimpiada, e doar un meci dintr-o competitie secundara. E un pas inainte, fara indoiala, dar hai mai bine sa incheiem rapid cu analizele, bucuriile si sa ne apucam de nitica munca concreta si toate cele pentru ca e si un foarte mare prilej de a da cu fundul de pamant. Iar ultimul lucru de care mai are acum nevoie Romania, pe plan sportiv, e sa mai dea inca o data gres.