Verbul din titlu e probabil unul din cele mai complicate. Nu ma refer aici la conjugarea lui, la gasirea unor sinonime sau antonime, la plasarea lui in fraze si asa mai departe. Ma refer la partea practica, la aplicare.
Devine chiar hilar uneori sa observi dezbateri sau mini-conflicte in care doua sau mai multe parti incearca sa-si exprime parerile. De ce hilar? Pentru ca rareori imi e dat sa vad pe cineva care e capabil, pana la sfarsit, sa atace doar subiectul, parerea, sa contraatace si mai des ajung in fata unora care, mai repede decat un orgasm prematur, se grabesc sa judece sau sa catalogheze, sa eticheteze si deci, in esenta, jigneasca, omul din spatele opiniei. Uneori, e infinit mai simplu sa rapui un urs, decat sa-ti sustii cauza prin metode decente.
Zilele trecute, Arhi a avut un articol altfel foarte bun despre faptul ca softurile actuale sunt ultra-updatate si contin ‘jdemii de optiuni de care utilizatorul se poate foarte simplu dispensa, mai ales in ideea profitului maximizat al resurselor disponibile. Pe scurt, cum zice si autorul originalului intr-un exemplu, Winamp-ul actual e un mare rahat, dotat cu niste extraoptiuni inutile pana si celui mai curios omulet. Problema mea se afla insa in comentariile la articol. Ca un rezumat, e de rasul curcilor.
Toata acea rubrica de comentarii, in numar altfel urias – vreo 135 daca nu ma insel – s-a transformat intr-un miniforum de genul Windows vs alte sisteme de operare. Constructiv? Nu stiu, nu ma pricep pana intr-acolo incat sa-mi dau seama daca ceea ce se spune in acele comentarii ajuta pe cineva. On topic? Cu siguranta, NU! Una e ce se scrie in articol, o cu totul alta e problema dezbatuta de respect cocosii cu pricina. Metode? Ori mergeti si vedeti cu ochii vostri, ori aveti incredere in mine: io-s ciumeg, tu esti lache; io stiu totul, tu esti doar un copil ce trebuie sa mai creasca sa inteleaga taina adunarii cu 2 si 3; tu nu vei fi niciodata la nivelul meu asa ca mai bine te lasi.
Nimeni nu contesta valoarea celor in cauza raportata la subiectul discutiei lor. Probabil ca, intr-adevar, baietii sunt maestri ai ordinului Linux impotriva tuturor. In afara de asta, caracterul si metodele lor sunt fabuloase, cel putin pentru mine, din postura de privitor. Vad exact aceeasi tipologie a libidinosului care prinde la inghesuiala un domeniu in care exceleaza catusi de putin: gura mare, cuvinte complicate pentru a induce, probabil, respect si teama de a te lua in gura cu un… guru si, pentru ca aici vreau s-ajung, vocabular demn de carutas profesionist in caz ca-i aduci un argument contra sau ii pui o intrebare incuietoare, cazuri in care niciodata, repet niciodata, nu-ti va raspunde informativ, fie chiar presarat printre injuraturi si epitete indecente, ci intotdeauna subliniind granitele ingrosate intre tine, muritorul de rand si el, zeitatea inca fara altar.
Astia sunt peste tot si sunt din ce in ce mai raspanditi. Nu stiu daca e neaparat o marca romaneasca. Reformulez, nu cred ca e o marca romaneasca. Mai incerc o data, fir-ar: mi-e greu sa cred ca e o marca tipic romaneasca. De ce? Acum vreun an si ceva, eram inca utilizator activ al unui forum francez al fanilor unei echipe de fotbal. La unul din subiecte mi-am postat parerea, scuzandu-ma politicos la sfarsitul reply-ului pentru eventualele greseli intrucat sunt roman. Imi pare extrem de rau ca amatorii de acolo nu au un search, altfel as fi gasit probabil subiectul. Cert e ca raspunsul pe care l-am primit a fost ceva de genul: esti roman? zau? din ce tabara? (a se citi tabara ca sinonim ale celor celebre de la marginea oraselor italiene)
Mi s-a spus de multe ori ca sunt un idealist. Probabil, nu contest. Ce stiu insa sigur e ca inca mi-e greu sa numar pe mai mult decat degetele de la maini oamenii pe care i-am intalnit si pe care-i stiu ca nu ataca niciodata persoana intr-un subiect de dezbatere si, deasemenea, pentru ca nu e asta singurul neajuns, pastreaza subiectul, nu se abat si nici nu isi iau aura de expert incontestabil in ceva ce poate si o zebra – aia pe care calcam pe strada – l-ar intrece. Poate o fi si pentru ca am doar prieteni latini?
Etichete: argument, idioti, mizerii, opinii, personal, prostie
Ţi-am citit cu interes şi cu mare plăcere articolul până la sfârşit. Să zicem că subiectul pe care l-ai abordat nu e unul care să aibă lipiciul comercial prin care să captezi o audienţă considerabilă. Însă felul în care scrii, felul în care te exprimi mă determină să revin pe acest blog. Sincer, sunt bucuros să văd că sunt şi oameni cu paginaţie, care ţin bloguri. Am întâlnit mulţi tineri care au idei bune, surprind aspecte interesante ale vieţii, însă eşuează atunci când se apucă să scrie, dând dovada unei lipse mari de lectură dar şi a unei gândiri mediocre.
În fine, nu vreau să mă lungesc; atât mai spun, că voi reveni cu plăcere pe acest blog.
Eu intotdeauna am avut o problema cu cei care comenteaza pe langa subiect. Daca ai ceva de zis fa-ti blog si baga-i mare nu stresa pe altii care poate asteapta o parere pertinenta in legatura cu subiectul dezbatut.
Off topic: ai un tag :D
@michailos: thanx! ma bucur sa vad ca-mi functioneaza ideile…
@jorjh: am mai vazut tag-ul ala, ma gandeam sa-l dezvolt nitel cu japca. mersi, voi proceda curand, probabil.