envi

Pe principiul why do bad things happen to good people?! – scris mai intai in engleza pentru ca traducerea cat de cat mot-a-mot in romana suna… romaneste – adica de ce lucrurile rele se intampla doar oamenilor buni, as putea sa deduc ca daca nu ti se intampla nimic cu adevarat grav in viata, in afara celor logice si de asteptat, esti un om rau? Ah, nu as vrea sa am comentarii de genul defineste om bun – om rau. Cred ca e de la sine inteles cam la ce ma refer.

Bine si rau. Viata e un razboi constant intre fortele binelui si cele ale raului. E o parte din definitia de baza a unei specii literare foarte puternica, basmul. Daca o luam putin si pe tehnici de Zeitgeist, putina numerologie, asemanari si nu stiu ce, gasim noi si cate-un trei, un cinci, un sapte cu diferite insemnatati, faimoasele cifre din basme, corect? Mai departe, intindem putin coarda si mai bagam un proverb din popor, anume ca daca doi iti spun sa te duci sa te culci inseamna ca esti beat. Daca avem doua liniute care se aseamana izbitor cu trasaturile basmului, e viata un basm? Daca da, din cate stiu eu, in basm totul se termina cu triumful binelui, nu? Iar cum toata lumea, atunci cand ai probleme, necazuri si asa mai departe iti spune ca bla bla bla bla, totul va fi bine, mai e nevoie de vreun argument?

In alt sens, binele e Raiul, raul e iadul. Cred ca am scris bine, nu? R mare, i mic, nu invers, nu I mare. Mi-am luat si apostrofari cand mai scriam iad cu vreo litera mare, nu vreau lectii de la vreun enorias convins. Asa, ziceam de alea doua taramuri, ca tot vorbim despre basme aici. Am ajuns sa cred altceva despre ele. Nu spun ca sunt unic, ba din contra, spun doar ca m-am plictisit cu toate cele ce am fost invatat de mic. Raiul e inspre in sus, e intre norisori. Sunt multi ingeri acolo care canta la harpa, imbracati din cap pana in picioare in alb si unde traiesti bine mersi. Ca iadul e inspre in jos, e mult rosu inchis, fierbinte, draci cu coarne si cozi cu capete ca pointerul de mouse, lava ca-n vulcane si unde suferi o eternitate intreaga. Heh, apropo de basme…

Nu, asa ceva nu mai tine. Pana nu mi s-or intoarce vreo patru-cinci din morti, cu poze cu tot, doi din Rai, trei din iad, nu mai cred chestia asta. Nu am nimic sa-mi arate concret asta decat convingerile si presupunerile unor probabil prooroci care si-au lasat scrierile si au indoctrinat lumea cu asa ceva. In schimb, am ajuns sa cred ca, de fapt, si chestia asta macar as putea sa o arat cu degetul, e palpabila, si una si alta sunt aici, pe Pamant.

Cred de fapt ca Raiul e acel moment in care esti capabil sa-ti recunosti si sa-ti ierti toate pacatele din timp si, astfel caindu-te, vei avea puterea sa te transpui in acele locuri unde ai fost cel mai fericit de-a lungul vietii, alaturi de toti cei care ti-au facut inima sa-ti tresara de bucurie. Cam ca si atunci cand mori inghetat, doar ca fara criogenie concreta. Cat despre iad…

Iadul e cel care ni-l creem fiecare, cu propria-i mana, constiinta si minte. Iadul e in fiecare zi. De ce? Pentru ca suntem oameni si gresim si fiecare greseala pe care o comitem, poate voit sau mai putin sau chiar deloc, are consecinte. Omul are inscris in ADN proprietatea de a nu fi perfect, asadar de a nu avea puterea sa judece totul in directia corecta, rezultand, astfel, greseli. Greseli din cauza carora suferim sau ii facem pe altii sa sufere, fizic, psihologic. Adica, sa fim seriosi, intre a ma carboniza doi draci intr-un cazan fierbinte si a suferi de pe urma unei pierderi irevocabile… Nu e moartea, inca, cel mai rau lucru care ti se poate intampla. De aia am si zis candva ca nu cred ca mi-e neaparat frica sa mor, macar acolo e liniste si de acolo inainte mai nimic nu se poate intampla, bun sau, mai ales, rau.

Iar in final, ca tot am pomenit de Zeitgeist, mi-a placut acea fraza in care se spune ceva de genul…

De mic ti se spune ca exista un Dumnezeu care, daca nu faci asemenea zicerilor, poruncilor si invatamintelor sale, te va baga intr-un loc numit iad unde e totul foarte fierbinte, draci si demoni de vor injunghia si te vor fierbe si unde totul e de-o spaima si groaza asa cum mintea omului nu-si poate imagina. Dar El te iubeste!