envi

Romanul are o proprietate senzationala, anume aceea de a prelua, de obicei din afara, afara as in strainatate, un lucru – citim obiect, trend, stil muzical, accesoriu din orice camp etc – si de a-l transforma in cu totul altceva decat ceea ce e cu adevarat scopul sau, public tinta, valoare sociala si asa mai departe. De obicei, unele metamorfoze de acest gen sunt sau pot fi pozitive, la noi totul parca e trantit una cu pamantul. Sanatos…

Si ca sa nu vorbim doar in teorie, ca studentul-barbologist profesionist in fata unei comisii de examen plictisite pana in tibii si peronee, sa dam si doua-trei exemple. Incercam chestiuni catusi de diverse, la fel de catusi de graitoare si mai ales catusi de la vedere.

iPhone-ul

Well, iPhone-ul e, din cate stiu eu, un smartphone multimedia, nascut de ma-sa Apple, cetateanca americana get-beget, gadget care se bucura de-o notorietate si popularitate mondiala uriasa. Imensa! Fu si inventia anului prin 2007 parca, in fine… Ca orice firma capitalista, al Apple-ului orgasm suprem e, biensur, profitul. Rezulta faptul ca au scos iPhone-ul pe orice piata viabila si minim profitabila din orice colt al globului mai mult sau mai putin pamantesc. Includem aici, ati ghicit, eterna si fascinanta Romanie. Iarasi, nedocumentat fiind pana in dinti, parca-mi aduc aminte ca veni si Steve Jobs prin tara, sa-l prezinte, bla bla bla. Si da-i deci drumul la vanzare. La inceput, pretu-i fiind piperat, foi-de-dafin-izat si toate celelalte condimente, iPhone-ul era pentru un public limitat. Cum timpul trece, tehnolgia progreseaza si toate cele, nea’ smartphone asta se ieftini pana in punctul in care el poate fi cumparat, totusi cu destul efort si curea stransa, de aproximativ oricine.

Si de aici incolo, sa te tii. iPhone-ul, obiectiv privind problema, e o chestie destul de misto. Desi ideea de telefon e undeva in josul paginii daca ar fi sa citesti cam ce feature-uri are, totusi nu-i putem nega faptul ca e ceva frumos, poate chiar si fiabil, in fine. Venind apoi si aplicand in problema constantele Romania, mentalitate romaneasca si conceptul vreau, cu pretul foametei generale, totul se schimba dramatic. Fara a judeca cu rautate si sila, ce a ajuns acum, de fapt, iPhone-ul? Pai e una din marcile inregistrate a trei din categoriile poate cele mai imputite ale populatiei autohtone: cocalarii, pitipoancele si smecherii de carton. Sa mai reiau si eu ideile de genul am iPhone dar mananc parizer pe biscuiti traditionali sau am iPhone luat in rate pe cinci ani?! Au curs hectare de megabiti pe tema asta.

Louis Vuitton

Astia ar fi niste frantuji care se ocupa cu confectionarea de accesorii din piele de lux. Marca misto, high-class, istorie veche si rafinata, concurenta de cea mai inalta treapta. Printre altele, Vuitton face si posete. Stiti voi, acei in esenta saci in forme neregulate in care muierile isi tin rujurile, trei oglinzi, minim doua tampoane si alte cateva catraliarde de minunatii de care nici ele nu stiu. Mai departe…

Aveti VH1, banuiesc, nu? Ma refer la canalul tv… Pe VH1, destul de des, e o chestie de vreo ora, Faboulous Life of… in care se prezinta viata de ciumeg a vreunui sau vreouneia care isi permite un trai aproape indecent dpdv financiar. Una din marcile care apare aproape axiomatic e Louis Vuitton, aceeasi care e prezenta, in zilele noastre, si in Romania. Dar ce e de fapt LV la noi? Da, exact aia e, bibeloul definitoriu al pisicutelor de bulevard, adevarate accesorii de scaun dreapta, atasabile la orice cuculet care-si permite sa-i ia o bucata de piele din asta de lux. Sa fim seriosi, poti face o descriere de pitipoanca serioasa fara sa incluzi geanta LV? Pardon, una sau mai multe chiar. Acum ia ganditi-va la scenariul asta: fata, mi-a luat Giani o geanta de la luis viuton; fata tu stii cum, ca aia pe care o tinea de toarta meri gei blaigi la premii, de vazuram noi la tilivizor acu o luna, la emiz 2009. Maxim! Intamplabil?

Minimal

Minimal e un gen de muzica derivat din mamutul numit Techno. Istoria-i e destul de scurta, bazele fiindu-i puse undeva prin ’90, culmea, in Detroit. Na ca m-am si documentat, popandailor, cum ar zice GeoAtreides. Judecand, din nou, la modul obiectiv si fara sa implicam preferinte, Minimal e un gen relativ OK de muzica. E drept ca ai sai concurenti, ma gandesc aici la Silky House sau poate chiar si Trance-ul, sunt marci inregistrate cu adepti si artisti greu de dat jos de pe niste piedestaluri destul de solide, insa are caracteristicile sale ce-l fac, in ultima instanta, in regula spre chiar placut.

Buuuun. Deodata, minimal-ul patrunde in spatiul carpato-danubiano-pontic. Istorie? Greu de formulat in termeni exacti, hai sa zicem ca are vreo cinci ani vechime pe la noi, nu? Mai mult? Irelevant, ceea ce conteaza cu adevarat e ca minimal-ul a fost distrus ca si gen muzical cu care sa te prezinti la CV, de o categorii de omuleti care l-au trantit efectiv prin alte caracteristici proprii. Sa facem o comparatie oarecum fortata, ganditi-va la ceea ce va trece prin cap cand spuneti fan Marylin Manson. Ceva e in neregula nu? Dar cand spuneti minimalisti si va referiti la conationali? Hmmm, cum le zicea alora, struti? Aia cu freza ceva mai elaborata si mai fixativ-onata decat ale emo-istilor. Si uite asa, dusa fu placerea de a-i povesti cuiva ca esti pasionat de muzica minimal. Ai mari sanse sa fii etichetat, din pacate. Deh, societatea e rea, lumea-i nedreapta. Ca o paranteza, nu generalizez, cred ca prinsu-v-ati, right?!

Care e concluzia, deci? Nu de alta, dar vorbim de o jumatate de ora si vreo trei scrolluri de rotita de mouse si nu am pus un punct potent pe o vocala simpla, recte I. Adu-i romanului o noutate si, desi scopul tau de a vinde e realizat aproape instant, marca ta se va devaloriza din punct de vedere al imaginii in ochii celor care au puterea de judeca ceva mai dincolo de unele aparente si superficialitati. Daca as vrea un iPhone, probabil ca da, dar mi-e frica. Daca sunt interesat sa-i iau viitoarei mele foste sotii o Louis Vuitton? Doar daca vreau sa-i fac rau. Fan minimal? Nu comentez…