envi

Mi-e greu sa cred ca, daca ati ajuns aici pe blogul meu, nu aveti id de messenger. Ba chiar as ridica putin stacheta si as spune ca unii aveti si doua id-uri, din diverse motive. Asa-i? Nu fiti ipocriti, e mai onoorabil sa recunosti decat sa te bati cu pumnii in piept ca-i totul viceversa.

Eu am descoperit messengerul prin 2001, in perioade in care mIRC-ul si ale sale scripturi erau intr-un moment in care inca dominau. Va mai aduceti aminte? Trivia, usere de IRC cu acces pe diverse canale, voice si op, desenele formate din caratere ascii. Ba chiar imi aduc aminte ca downloadam si muzica de pe mIRC, acele canale unde scriam ceva de genul !search X, unde X era un termen de cautare, primeam niste mesaje private de la diversi roboti care aveau mp3-uri care contineau termenul meu cautat si alegeam una din linii care era de forma !trupa – piesa.mp3, ii dadeam copy-paste in fereastra privata iar el imi trimitea melodia. Ce vremuri…

Apoi a aparut messengerul ca o varianta ceva mai de societate, pe atunci, a mIRC-ului. Totdeauna am fost de parere ca Yahoo! mess era, glumind putin, ca sexul intr-o relatie. Un fel de next step. Intai exista chat-ul pe canale, apoi te retrageai la privat, iar cand lucrurile deveneau serioase, se impunea sa ceri id de mess. Id care nu era omniprezent printre utilizatori, iar de asta sunt sigur. Messengerul iti oferea posibilitati de-un nivel ceva mai ridicat.

Astazi insa, ma simt batran. De ce? Yahoo! Messenger s-a metamorfozat intr-un mod dramatic. In primul rand mIRC-ul aproape ca nu mai exista. L-am mai folosit acum vreun an sau doi, pentru o gluma intre amici si o trivia scurta. Iar mess-ul, well aici problema e cat se poate de simpla: oricine are, oricine il foloseste si s-a transformat intr-o chestie poate chiar scarboasa, pe alocuri. S-a dus naibii ideea de mess ca si pod intre doi omuleti care vor sa schimbe o vorba mai serioasa, in alte circumstante, la alti parametri.

Messengerul de azi e undeva intre o metoda de marketing pentru orice fel de vanzare – citim aici realmente orice, de la puţa de gagicuţa pana la masini – si un fel de vernisaj a unor caractere umane destul de mizerabile. Ma refer aici la arhiplinul internet de exemple de analfabetism, prostie, bagare in seama precum musculita-n fecale si expuneri de orice fel a orice faci a, si aici e ceva ce ma intristeaza, unor omuleti cu medie de varsta destul de frageda. Chiar vorbeam zilele trecute cu cineva, incepand cu o replica foarte, foarte lipsita de substanta, recte Ce faci? Mi-a raspuns simplu, mananc seminte, sunt c-o ureche pe TV si stau pe mess. Am avut un flashback, altfel foarte placut, a ceea ce erau, candva, serile socializarii messengeriene intre partasii uneia dintre ultimele generatii cu valori cu ceva mai multa substanta.

Acum nu vreau sa fiu rautacios sau in ton identic cu articolul imediat urmator de mai jos, nevrand astfel sa generalizez si sa aplic ceea ce spun doar pentru nationalitatea-mi conlocuitoare, insa mi-e dor de utilizatorul old-school de mess. Ala cu care, de-ti desfaci o doza de bere in fata calculatorului intr-o seara in care alte planuri fie nu-ti convin, fie ar putea fi efectiv inexistente, simti ca schimbi lumea intr-o fereastra amarata de x/y pixeli.

Va urma…