Sectiunea misogina din intregul pe care il reprezint sustine o teorie destul de pertinenta, zic eu. Femeia e, in esenta, un nu neaparat obiect ce trece prin buzunarul mai multor barbati de-a lungul unei vieti. OK, poate in afara lu’ madam care tinde sa devina o prezenta cu adevarat placuta, fie ea si separata de distante.
Femeia, fiind la baza om, nutreste in interior nevoia de a interactiona. Din toate punctele de vedere, gasindu-se astfel si liniuta la care citim barbati pentru uz sentimental. Deci sentimental, nu sexual, ok? E o bucata de diferenta insemnata ce nu trebuie deloc neglijata.
Si uite asa incepe muierea noastra din poveste sa ajunga la o varsta in care nevoia despre care vorbim surclaseaza orice autocontrol, nepasare, durere in coate si in talpi si asa mai departe. Si atunci ce face? Pai simplu… Contempleaza, aici mai mult sau mai putin in functie de caz si mai ales cap, la ceea ce poate oferi, in ce liga poate juca, catre ce varfuri se poate apuca de alpinizat. Si purcede in tumultoasa viata sentimentala…
Dintr-unu intr-altu sau din prima, ajunge sa puna macar mana pe cine trebuie. Si e totul in regula. Gugu-lugu, iubareala, dragoste maxima, nabadai si scantei, romantism, jurnale. Sucuri si cafelute cu prietenele unde-si barfeste si-si deseneaza in cuvinte barbatu’ ei cel nou. Ca face aia, ca ailalta, ca dintr-ailalta. Dar timpul trece, apa la fel, pietroaiele raman. Pietroaie aici desemneaza acele momente decisive, momente definitorii. Si cum ziceam, anii trec…
Eh, in momentul in care se aduna o movilita buna de ani si luni, fatuca noastra se gandeste daca ii e oare bine. Aici insa apar niste constante care invariabil se gasesc, anume: unele simptome precum a face din tantar armasar diferite probleme amarate; faptul ca aceasta gandire doar la sine nu va include niciodata alta persoana decat strict ea, indiferent de aparente, spuse sau chiar unele chestii normale care s-ar putea induce in discutie; si, bineinteles, omniprezenta concluzie: e bine, dar se poate si mai bine.
Inchei din topor si apoteotic: exista exceptia de la regula?
Etichete: femeia, opinii, relatii
Nu este exceptie pentru ca “mai binele este dusmanul binelui”. Si intotdeauna, intotdeauna ce nu ai e mai bun decat ce ai…..
Naspa e atunci cand pierzi ce ai si descoperi ce ai avut si nu ai pretuit….
Hehe… referitor la paragraful 2: eu sunt genul care poate sa traiasca doar pentru barbatul care stie sa o satisfaca sexual. Nu ca mi-ar fi foarte usor sa definesc asta si de ce imi place la nebunie cand un barbat ma atinge intr-un anumit fel, dar cand altul incearca acelasi lucru ma simt dezgustatoare, de ce pot sa ma simt mai imperfecta intr-un colt intunecat dintr-un club cand doar exploreaza cu mainile pe sub haine decat intr-o camera bine luminata cand poate sa ma si vada. Dar… nu stiu, mie mi se pare proba eliminatorie. Daca nu imi place, de ce mi-as dori sa raman cu respectivul?
Pentru uz sentimental, exista relatii doar de prietenie… da, e posibil ca acel “doar” sa fie doar din partea mea, but as long as I’m straightforward about it, it’s not my problem, right?
Si asa am ajuns la restul baietilor… eh, nu sunt chiar indiferenta, nu e vorba doar de “use and abuse”, dar tot voi veni eu mereu pe primul plan si pe al doilea si pe al treilea…
P.S. de-abia astept sa dispara tarabele cu diverse prostii kitchioase de inceput de martie – asa i-am injurat zilele astea pe cei care si le plaseaza aiurea si nu mai am pe unde sa trec
@darael: trei randuri de filosofie :) completare destul de pertinenta la ce am scris eu. nice…
@brontozaurel: cu tine am mai multe de impartit. pe rand:
- pai tu vorbesti asa cu MINE? :)
- esti mujer… si acum nu stiu daca va urasc au ba, cert e ca am cam renuntat de prea mult timp sa mai inteleg ceva. just love, don’t analyse…
- engleza ta e inca flawless desi…
- long time no read. ce faci, unde esti? nu-i gata gimnastica?
- referitor la ps: da, da, DA si… DAAA!!!
- daca sunt relaxata si fericita nu prea am obiceiul sa ma autocenzurez :P
- de multe ori inca ma simt copil mic :P si totusi, in ultimele saptamani am avut multe momente in care m-am simtit femeie (inclusiv atunci cand am scris primul comentariu iar gandurile mele zburau la un anumit barbat care nu stiu cum dracu’ dar parca a stiut cumva exact ce imi va face placere… si m-a facut sa ma intreb daca nu cumva a ridicat stacheta prea sus ca sa ma mai pot simti vreodata satisfacuta de altii care vor urma); nici eu n-as putea spune ca ma inteleg; pe de alta parte, trebuie sa recunosc acum ca nici macar nu [prea] incerc :P sa ma inteleg.
- e bine :P … deci nu e cazul sa-mi fie inca rusine sa spun ca am facut scolile in limba lu’ nenea Shakespeare :P
- scrisu’ mai asteapta o saptamana, chiar daca gimnastica e gata cu rezultate… wow! omul e un zeu :D (ma refer la omul asta… the guy with no hair);
-maine e 9, asa ca sper sa nu ma mai impiedic de tarabe si de gura-casca!