envi

La capatul unei zile istovitoare, dupa un ness si doua cafele si treaz inca de la doua sa trei de dimineata cu o zi inainte, desi angrenat in cateva activitati exceptionale, alaturi de lume si mai exceptionala, ochiul meu a fost, totusi, aproape maltratat la propriu de ceea ce se pare ca va fi noul trend pe capatul primaverii asteia si, probabil, si pe vara.

Sigur, inainte de a ma infinge cu capul inainte in niste opinii si declaratii vis-a-vis de fashion, moda, imbracaminte si chestii de genul asta, domeniu in care excelez doar la capitolul sa-mi frec una, uite-l/uite-o si pe ala/aia, desi credeti-ma, sunt mai elastic decat o coarda de bungee jumping cand vine vorba de stil si haine, ar trebui sa ma consult cu madamele din blogosfera cu o minte si experienta potenta si verificata. Insa am sa-mi asum riscul de intai a comenta si apoi a ma verifica. Ca-mi permit, ce aia ma-sii. Asa ca, Roxana Radu, Diana Bobar, aceste centuriste calificate din mediul online, asa numite de catre, de fapt, alte wanabee centuriste efective… sa ma lamuriti si pe mine, candva, asupra a ceea ce am observat eu.

Din cate stiu, Romania sta prost de tot capitolul ecologie, protectia mediului si educatie in privinta acestora. Adica, sa fim seriosi, imediat cum se topeste zapada si da caldura, infloresc pungile si peturile de pe campurile si poienitele din paduri ale patriei de cred ca am putea fi, lejer, numarul unu cultivator al lumii moderne. Ce granarul Europei, mai degraba plastic-providerul ei. Ma si gandeam la un moment dat, oare peturile de Evian pe care le importa romanasii sau pungile de mai stiu eu ce porcarie straineza, n-or fi din plastic reciclat de pe-aci, de pe meleagurile carpato-danubiano-pontice?

Si totusi, cum dracu’ de toata lumea poarta verde?! Si cand ma refer la toata lumea, vorbesc despre un procent urias din cei pe care i-am vazut eu azi. Simpli trecatori, oameni cu treburi normale, angrenati intr-un cotidian plictisitor si solicitant, intr-o zi efectiv normala de marti, aprilie si intr-un an care, cel putin la inceputul sau, nu anunta nimic la nivel national sau planetar asupra vreo unei actiuni ecologice sau mediu-protectoare. Verde inchis, verde lime, verde sters, verde murdar, verde pe jumatate, verde pe maneci… Tricouri verzi, tricouri verzi in dungi, camasi verzi in carouri, pantaloni verzi, genti verzi. Verde, verde, VERDE peste tot!!!

Si nu ma intelegeti gresit, nu e ca si cum am luat contact cu lumea exterioara doar din postura de fumator la geam sau dintr-o cursa dus-intors pana la brutarie. Nu, am fost mai degraba pe-afara decat in locuri incadrate de pereti. Paranteza: incerc sa-mi aduc aminte daca am avut de-a face si cu pereti verzi.

Asa ca, explicati-mi si mie, un om pentru care moda e un domeniu si o lume total inabordabila din simplul motiv ca nu cred ca ma voi putea ridica vreodata la standardele preferintelor si viziunilor celor implicati, vara asta purtam verde? S-a decretat in secretul ordin al modei mondiale ca toti muritorii de rand vor purta nuante de verde, dandu-se astfel ordine producatorilor de orice rang sa-si concentreze atentia pe aceasta culoare? In magazine vom gasi doar asa ceva? In final, voi trebui sa ma gandesc sa-mi procur si eu ceva verde, orice? Ca eu n-am, dom’ne, nimic de culoarea asta si nu vreau sa fiu exclus din societatea decenta. Vorba aia, haina il face pe om…