Hai sa va intreb si eu ceva…
Majoritatea omuletilor cu care interactionez au unul si acelasi crez: nu sunt rasist, sexist si, in general, nu am fobii bazate pe chestii de genul asta, religie, statut social, orientare politica si asa mai departe. Fiecare e om in felul sau, eu cu treburile mele, ei cu treburile lor. Nu se amesteca, nu ma amestec. Buuun…
Asta e si discursul meu. De fapt, asta chiar e discursul meu, eu doar punandu-l si in carca celor despre care vorbesc, stiind ca in principiu asa gandesc si ei. Nu stiu daca si in aceeasi formulare lexicala. In fine… Nu cunosc nivelul lor de sinceritate, dar il cunosc pe al meu. Marisor. Puternic, potent. N-am nimic cu nimeni. Am fost facut si gay cand am zis ca ma doare in cot de GayFest-ul alora si de parade si ca e treaba lor daca asa se manifesta ei. Am fost facut si comunist cand am spus ca in perioada ceausista existau si plusuri concrete in traiul omului de rand. M-am obisnuit sa fiu catalogat in vreun fel sau altul, in functie de o parere sau alta.
Deci spuneam, nu am nimic cu nimeni. Insa as vrea sa intreb: nu ai nimic cu homosexualii, nu? Tu esti hetero, ei nu; tu ti-o sau te bagi in sexul opus, ei in acelasi. Bun, in regula. Dar, pus in fata faptului concret, adica daca ai vedea doi barbati sarutandu-se la marea arta, pasiune si intensitate langa tine, in tramvai sau pe banca de vis-a-vis de tine, intr-un parc, cum reactionezi? Ce faci in momentul ala, tu, ca heterosexual convins si fara fobie de niciun fel fata de homosexuali? Stiu, ti-am inteles vorbele, tu n-ai nimic cu nimeni, dar zi-mi ce faci cand ii vezi pe aia doi dandu-si limbi ca-n povesti?
Sau in grupul tau de prieteni, dupa multi ani, afli ca unul din baieti e gay. Cum reactionezi? El totusi neschimbandu-se fata de tine, fiind acelasi ca de obicei, neafisandu-se ostentativ. El e ala care venea la tine sa jucati fotbal de nasturi, cu care imparteai caiete vechi sa va faceti cornete si care te alegea primu’ in echipa de miuta. Doar ca s-a regasit mai degraba in tabara alora doar cu cuculet. Tu, repet, total indiferent fata de homosexuali. Ce te faci?
Altfel…
Esti in tramvai. Plin, in afara de un singur loc pe scaun. Langa locul liber sta un omulet de culoare. Tu, bineinteles, esti cunoscut ca un om tolerant dpdv rasial, cel putin in ceea ce ne povestesti noua. Acum ce faci, te asezi langa el pe scaun, vazand ca, in acelasi timp, nimeni dintre cei care stau in picioare nu s-au asezat pana atunci pe scaunul de langa el? Omul nu e nici prost imbracat si nici nu i se aseaza mustele pe freza, doar ca e negru. Taciune. Si nimeni nu s-a asezat langa el… Tu?
Practic ce vreau sa spun. Am impresia ca dam cam mult din gura cu treaba asta si, de fapt, nu suntem mai deloc in felul in care ne descriem pe noi insine. Sigur, sunt unii care n-au nicio parere, nici asa, nici asa. In functie de starea de moment, de chestiuni anterioare, de cate si mai cate, au si ei o opinie sau o reactie. Altii sunt deschisi impotriva unor chestii de genul. Eu vorbesc despre cei care se bat cu pumnii in piept ca sunt indiferenti, ca nu sunt nici rasisti, nici contra gay-ilor, nici nimic, nefiind insa pusi niciodata in peisaj comun cu ceea ce descriam mai sus.
Eu am sa fiu sincer pana la capat. Mi-am povestit discursul mai sus, plecam cu ala. Nu stiu cum as reactiona in preajma unui cuplu de homosexuali masculi. Fata-n fata cu situatii in care sa am de-a face cu persoane de culoare am fost pus, cu ei n-am nicio problema. Am cu tiganii, e clar, deci e pe jumatate. Dar nu stiu cum as reactiona fata-n fata cu doi masculo-fundo-fili. Cu alte genuri de diferente de acest fel, n-am probleme. Cunosc si nostalgici ai comunismului. Cunosc si atei, catolici, moldoveni de peste Prut, vasluieni, am avut de-a face si cu musulmani, cu pro si contra Zeitgeist si asa mai departe.
De fapt, e plina lumea de prefacuti care isi adapteaza acest gen de idei in functie de situatie. Mi-a fost si dat sa vad un exemplu concret cand, un amic oarecare, a strambat puternic din nas la privelistea unui negru in tramvai, la geam, tramvai in trecere, omuletul in cauza fiind foarte convingator in explicatiile sale ca nu e vina nimanui ca se naste cu o culoare a pielii sau alta si nu trebuie deci judecati. Mi se pare, de exemplu, mai putin grav rasismul concret – vorbesc aici de cel ca si idee, gandire, parere, nu de cel violent si explicit – decat a pretinde ca esti total neutru si, de fapt, sa fii un antonim al explicatiilor tale.
Etichete: idioti, opinii, personal, rasism, social
Titlul e total gresit.
Rasistii sunt doar o subclasa a taNpitilor. Cu asta am spus tot.
Aaaa… si eu sunt unul din cei care efectiv nu are nimic cu nimeni. Poate sa faca orice, sa fie ateu, budist, zen, homo, drogat, curvar… tot ce vrei tu.
Singura problema cu oricine e atunci cand incearca sa ma faca pe mine sa fiu ca ei. Pe mine sau pe altii.
Deci problema mea e atunci cand tenteaza la libertatea mea si la liberul meu arbitru.
Da, stiu, inca mai am de lucrat la faza cu Iubirea Adevarata.
Daca am ceva cu un anumit om niciodata nu fac o generalizare pentru fiecare om asemanator cu el. O sa iau exemplul clasic, desi am impresia ca dau a rasist cu el. Daca 1% din tigani fura eu nu am nimic cu ceilalti 99%. Dar daca 99% fura, si 1% ala ce ramane ii in aceeasi oala cu restul.
Totusi, who gives a fuck pentru toata chestia cu rasismul si toate cele? Traim oricum intr-o societate intoleranta in care suntem cu totii ipocriti si prefacuti. Aia 1% care au bun simt in ei si privesc pe cei din jur de la acelasi nivel, fara sa faca discriminari aiurea, nu conteaza.. la fel ca in exemplu.
Singurele persoane care nu fac discriminări sunt cele care au avut de suferit de pe urma lor, uneori nici măcar acelea. Negrii îi strigă pe asiatici ”gălbejiţi ”, creştinii, ” sectanţi ” pe ” Martorii lui Iehova ”, uitând că şi creştinismul a fost o sectă, pentru curtezanele de lux, prostituatele sunt curve şi tot aşa până la ultimii africani care se omoară între ei doar pentru că fac parte din triburi diferite.
@darael accept ideea ca titlul e nitel aiurea, dar rasist nu inseamna ca esti musai tampit. mai ales atat timp cat iti manifesti ideea respectiva cu tact si decenta
@jorjh da, binisor spus…
@bluarto prima fraza este excelenta. cam multi nu inteleg ideea de rasism sau alta forma de discriminare pentru simplul motiv ca ei nu cunosc decat teoria.
Buna! Am ajuns aici via Makavelis, am aruncat un ochi si mi-a placut abordarea din articol.
Ultimul tau paragraf mi-a aprins un beculet: suntem invatati sa aderam la un discurs, nimic mai mult, (de romani vorbesc) pe care cei mai multi nu au ocazia sa il si testeze in practica. Si inca e greu pt romani sa accepte numai ideea, d’apai sa se comporte normal pus fata in fata cu fenomenul minoritar. Prin alte parti, mai la vest, oamenii se ciocnes c zilnic de diferente si invata din experienta in experienta cum sta treaba, indiferent de political correctness (sau opusul). Altfel, ne place sa ne dam persecutati prin strainatate si sa judecam comportamentul altora fata de noi ca romani.
Ca experienta personala…am cunoscut oameni din toata lumea, de toate culorile si cu ocazia asta mi-am dat seama ca reactia mea la astea e curiozitate pura. In special in ce priveste obisnuintele, gandirea legata de subiecte specifice… Cat despre gay people, poate mai stii ca era un videoclip de la Aguilera acum cativa ani unde se pupau doi tipi, exact cum descrii tu; toata lumea era oripilata. Mie mi s-a parut interesant, ca nu mai vazusem asta (si nici de-atunci incoace, cu atat mai putin live).
luana, multumesc de vizita in primul rand :)
apoi, referitor la ce ai spus… fara suparare, romanul e alta specie si sa stii ca acum ceva timp n-as fi aderat la ideea asta, dar crede-ma ca asa e. a-l pune la socoteala intr-o discutie inseamna sa faci o pagina separata pentru el. spunand asta, cred ca intelegi ce vreau sa zic :)
Inteleg ce vrei sa zici :) dar nu pot fi 100% de acord, sunt undeva pe la mijloc, in sensul ca nu se poaaate sa fim noi cei-mai-cei. Defectele noastre ca natie le vedem zi de zi. De zi. Pe ale altora, nu, deci cred ca mai e si o problema de expunere… oricum, poveste (foarte)lunga :)
da si e una din acele in care ma tem ca la o concluzie se ajunge cam greu pen’ca depinde aproape integral de individ.