envi

de la capăt, cu alineat

Una dintre cele mai importante caracteristici ale femeii – pentru rasa masculina – este aceea ca intotdeauna exista urmatoarea

As fi trantit-o doar pe tuitar, dar in lipsa materialului care sa produca un articol colea frumos, dupa regulile si principiile care-l compun ca si, hai sa-i spunem, specie literara, m-am gandit ca elucubratiile mele nocturne, adesea blamate sau luate-n balon, isi merita un spatiu bine definit si cu proprietatea de-a ramane pururea si-n veci stampilate in arhiva unui blog mic, dar existent…

Nu sunt misogin, deloc. Va veti da seama ca, trecand peste impulsul de-a ma manji cu etichetele de superficial si magar, am suficienta dreptate. Acum intrebarea, pe langa cea ce reiese din citatul meu de “de sine dorit intelept” – asta ca sa nu dau satisfactie la chibiti si sa scriu “wannabe intelept” – e urmatoarea: invers e oare la fel de valabil? Da, stiu, barbatii vor raspunde intr-un fel, muierile intr-un altfel si uite asa dam peste una din zecile de mii de probleme fara rezolvare, intrucat depind de variabila individ… Dar macar de dragul polemicii, al flamei…

Niciodata o femeie nu va fi capat de linie in ciuda oricarui juramant, inel si asa mai departe. Orice s-ar spune si oricat s-ar explica si incerca a demonstra contrariul, practica si cotidianul ne explica intocmai ca acest fapt e o axioma. In codul genetic al barbatului, pe langa alte chestiuni ce-l definesc, exista si liniuta care spune clar: femeia e creata pentru a fi intotdeauna explorata, descoperita. Intelegeti?!

Si aproape ca as promite un butoi de 60 de litri de apa de ploaie pentru primul care-mi va explica mie cat sunt eu de frustrat si suferind…


Etichete: , ,
envi on May - 29 - 2009
categories: Uncategorized

6 Responses to “multumesc, femeie!”

  1. AsaseYa says:

    O da cata dreptate ai.
    Dar vrei sa sti dreptatea mea? Nu conteaza, oricum ti-o spun: In primul rand, ceea ce in termeni simpli se chiama “razboiul sexelor” este un subiect discutat si rediscutat. La final fiecare dintre tabere ajunge sa se impuste cu propriile arme si cu totii afirmam ca femeile/barbatii sunt un rau necesar. Ceea ce eu nu am reusit sa inteleg este urmatorul fapt:de ce iubim “dusmanul”? Ma rog, nici nu mai conteaza.
    In alta ordine de idei niciodata un barbat nu va fi capat de linie indiferent de juraminte, inel si asa mai departe…..In codul genetic al femeii exista o liniuta care spune clar: barbatul este creat pentru a fi intotdeauna explorat/exploatat, descoperit/inselat si bineinteles reciclat, ca de aia ne plac cei divortati. Intelegi?

  2. brontozaurel says:

    Chestia asta m-a facut sa ma gandesc la un vector de lungime variabila in care poti sa tot adaugi noi elemente. Dar… ai la dispozitie un timp limitat sa faci asta, pentru ca viata omului nu e nesfarsita. Si, chiar daca lasi in urma o femeie, e posibil sa nu mai existe o urmatoarea pentru ca ajunge sa cante popa “in loc cu verdeata” sau, ma rog, ce-o canta in functie de religie. Asta e situatia in care timpul se termina si functia next va returna null.

    A, si ca fata, pot sa spun ca e valabil si invers :P

  3. Darael says:

    Nu esti suferind.
    Esti doar cuprins de entuziasm sa generalizezi, sa enunti legi acolo unde nu sunt.

    Nu poti sa povestesti despre toti barbatii si toate femeile de pe aceasta planeta observand doar mediul social in care traiesti.

    Sunt societati umane unde respectul reciproc este la valori pe care romanii (si occidentalii pe care incercam sa ii imitam) pot doar sa viseze.

    Acolo, in acele societati umane, nici barbatii si nici femeile nu schimba partenerii precum ciorapii. Si nici nu au complexe sexuale precum euro-americanii. Isi traiesc viata pur si simplu.

  4. R.R says:

    Ammm … io nu prea am inteles …. despre ce e vorba …

  5. envi says:

    @asaseya: inteleg perfect ce vrei sa spui. am zis-o si eu: e o chestiune fara sfarsit, depinde de individ si asa mai departe

    @ana: ma, tu m-ai zapacit de tot cu comparatia ta cu vectorul tau :)

    @darael: de acord, cu o singura obiectie: cred ca e mai degraba la nivelul prezentei acestui sa zicem principiu. cunosc francezi care, cu iubita la 2500 de km, nici nu s-ar uita mai nu stiu cum la o romanca de aia suparata pe plaja si altii care s-au si dus la ea desi acasa aveau muiere cu de toate cele, intelegi?

    @r.r.: nu stiu cum sa facem. v-as explica in particular, draga domnisoara :)

  6. R.R says:

    Te rog drag domnisor.

Leave a Reply