envi

Nevoia de atentie si complexul anonimitatii ii conduce pe unii la pura mitocanie si nu din aceea cu alibiul lipsei de discernamant.

Nu, nu sar doar s-o apar pe coana nevasta, ci imi si exprim parerea fata de-un oarecare tataencu , care gasitu-s-a interesant si zmeu, improscand cu noroi o… femeie. De-un oarecare, subliniez! OA-RE-CA-RE!!!

Scurt, simplu si la obiect:

Pentru unii, suficienti, twitterul e o posibilitate de a da mass-uri de messenger unor oameni altfel inaccesibili, avand astfel alibiul unei platforme publice. Rezultatul insa, e acelasi. Impresia de a fi urcat un nivel, poate doua, e la fel de falsa ca si ipoteza ca cineva te-ar mai baga in seama si a doua oara.

Eu – mai ’09 :)

Heh :), nu ca e si amuzat, pe cuvant…

Prea multi sunt cei care se cred mai presus decat ar putea vreodata sa le ajunga potentialul sau certitudinea. Candva tinere sperante ajung, de fapt, vesnice sperante. Candva adevarate portii de entuziasm vis-a-vis de viitorul lor, ajung doar portii de mediocritate. Ba chiar unii tin sa o arate din proprie iniatiativa a subconstientului care functioneaza altfel destul de frumos, aratandu-ne exact omul in creier si minte.

Sa fim interesanti, mari si tari in cioc, atotcunoscatori, baieti si fete de-o valoare crancena, un nou val de baby-boomers dar infinit mai puternici din punct de vedere mental. Noi suntem atat de buni, incat poate nici cei ce ne vor urma nu vor avea capacitatea sa ne depaseasca. Auzi, dar de ce zici asta? Nu stiu, dar stiu ca asa e…

Nu, nu! Daca nu ma insel, exista o zicala precum ca intotdeauna exista un prost care sa-l faca pe unul sa se simta destept. Cred ca a expirat si chestia asta iar eu as readapta-o nitel: intotdeauna vor exista prosti care sa se simta destepti de unii singuri. Atat timp cat supra-estimarea calitatilor proprii pe neverificate e o posibilitate a vremurilor in care traim, vom avea de-a face cu multi care se vor auto-intitula speciali in felul lor si care se vor si comporta ca atare, desi nu inteleg ce dracu’ le-or fi conferind aceasta aura de imbatabili in fata a orice, mai ales a ta, minim contestatar pe baza de argumente.

Poate cel mai bun lucru care s-ar putea intampla romanasilor din ziua de azi e sa invete principiul de a-si vedea lungul nasului. Si ca tot suntem la nas, sa nu si-l bage acolo unde nu-i cazul caci nimeni nu s-a nascut expert in toate cele. Nu e nimic mai jenant decat sa iti arati de buna voie si nesilit de nimeni puternicele limite care te definesc. Usurel fratie ca asta nu inseamna ca esti pilaf si pulbere, doar ca ar fi mai bine sa gandesti si sa fii mai intelept inainte sa-ti cladesti o falsa imagine in mintea ta precum ca nimeni si nimic niciodata nu te va depasi. Coboara naibii pe pamant ca vorba aia, cu cat cazi de mai sus, cu atat te doare curu’ mai tare.

Taci inainte de-a vorbi si gandeste inainte sa nu mai taci! Asta printre altele…

Bun, hai ca am mai povestit o data ce cred eu despre Dupa Bloguri, emisiunea de duminica seara, chiar duminica noaptea, de pe Realitatea TV, in care sunt invitati bloggeri cu care se discuta diverse. N-are sens sa o descriu in si mai mare detaliu din simplul motiv ca nu vreau sa complic mintea cititorului meu inainte de ce va avea de digerat in urmatoarele randuri. Am nevoie de el lucid, concentrat si asa mai departe…

Acum vreo doua sau trei articole, cand mi-am mai exercitat o data dreptul la opinie vis-a-vis de emisiunea aceasta, am fost bland, am fost setat pe modul gentleman si pe cel care-mi dicteaza sa nu-mi pierd cumpatul si sa fiu echilibrat si toate cele. Ei bine, de data asta nu. De data asta folosim si link-uri si exemple si de toate si chiar si cu putin seo-spam, micut. Nu de alta, dar chiar vreau sa fiu gasit, de dragul amorului si a traficului care mai cere un varf!

Incepem, da? Toata lumea atenta? Se aude si in spate? Perfect…

Spuneam in precedentul articol despre subiect ca Dupa Bloguri nu e o emisiune care sa mearga in vreun fel, oricare el posibil, din simplul motiv ca e facuta cu orice numai cap nu. De ce? Pai deodata ora aleasa. Duminica seara la unşpe jumate’, ori te prezinti cu un brand construit de-a lungul timpului, a anilor in asa fel incat sa gadili putin interesul si asa putinilor telespectatori din acel moment, ori incaleci pe-un subiect mai la indemana tuturor. Blog, blogging?! Cu asta vii tu catre publicul de la acea ora? Cu un subiect greoi pana si pentru cei care sunt cat de cat implicati in online sau lucreaza via online?!

Flacai, c-am zis ca o sa-mi permit orice in limita decentei, eu nu stiu cat va costa emisiunea aia si nici nu stiu cata forta de munca zace in realizarea ei, dar sa zicem ca m-ar interesa… Zau daca n-ati putea sa investiti toate astea in ceva mai productiv, daca nu profitabil. Oare ati gandit inainte sa dati drumul pe piata la productia asta? Da? Atunci spuneti-mi care va e publicul tinta? Cine? Alte cateva mii de bloggeri plus aspirantii? Hai pe bune? Deci se uita bloggerii intre ei cum apar pe sticla? Misto, n-am ce sa spun, problema e insa alta: s-au cam prins suficienti dintre ei ca emisiunea e in pioneze inca de la debut. Deci daca-i scadem pe astia din potentialii privitori, cu ce ramanem la bilant? Sau mergem pe sistemul Ziua trece, leafa merge si pe noi ne doare-n peste!?

Cat despre aia care tot apar pe acolo…

Marturisesc ca nu am vazut decat prima editie, deci nu-s fidel si deci mai departe nu am de unde sa stiu care-ati aparut, care veti mai aparea etc. N-ati inteles ca supra-expunerea in offline a bloggerului, mai ales facuta cu picioarele, e in primul si in primul rand daunatoare?! Ce dracu’ ma, eu, un simplu amator care n-are nici macar un an in treaba asta, care e pe domeniu moca si c-un titlu de blog si o adresa jenanta, eu trebuie sa va predau lectia asta?! Pai de ce pastele ma-sii e zoso unde e? Nu, normal ca nu doar din motivul asta, dar si pen’ca n-apare ca un bivol oriunde i se ofera ocazia. Ca mai apare cate paişpe secunde la Stirile PROTV, pai indraznim sa comparam o emisiune cu alta, zau asa? Da’ pe Arhi, pe el pe unde l-ati ginit? Va zic eu, tot acolo. Ah, si vreo doua-trei emisiuni la radio. Iarasi, alta mancare de peste. V-ati aruncat exact ca niste bloggeri bagati in seama prea mult, deci c-o incredere in sine nemasurabila de aparatele pamantesti, si cu impresia ca orice iese pe gura voastra are aceeasi valoare cu ce va iese din degete la ore tarzii din noapte, si anume inestimabila si hai fratie pe televizor ca da bine la notorietate, ne cunoaste lumea si o sa fim ciumegi. Daca voi chiar asa ati gandit, e naspa, dar tot e mai bine decat aia care nici macar asa n-au gandit, ca inseamna ca n-au gandit deloc!

Repetam: bloggerul are farmecul sau si valoarea sa IN ONLINE! Acolo va fi intotdeauna apreciat si doar pe baza a ceea ce face in acel mediu va fi recunoscut si asa mai departe. Iesirile sale in offline trebuie fie sa nu existe, desi nu e musai indicat, fie sa fie facute frumos, ordonat, inclinat, ca scrisul la ora de caligrafie. Bun, de acord, o sa zica lumea ca trebuie inceput de undeva. Da, de undeva, dar nu de oriunde! Cap nene, mult cap ca altfel e vai de picioare…

Cat despre baietii cu emisiunea… In primul rand nu vreau sa aud comentarii ca repet o parerea de-a lu’ Badea, ca am scris si eu imediat ce a postat Arhi sau mai stiu eu ce. Va zic repede o definitie, anume ca daca mai multi oameni au o parere asemenatoare, nu inseamna ca se copie unul pe altul ci, in cel mai bun caz pentru chibiti, adera la ea, desi continui sa sustin ca doi oameni pot avea o parere aproape identica fara macar sa se fi auzit, citit, vorbit sau vazut unul cu altul vreodata. Asa, spuneam ca emisiunea nu are nicio sansa si ca nu va mai continua mult din simplul motiv ca nu are niciun mod prin care sa invinga obstacolele. Timing-ul ei e prost, prin urmare subiectul e unul si mai prost pentru ora aia. Si asa bloggingul si online-ul la noi sunt notiuni destul de delicate si necunoscute de marele mase, marele mase care, teoretic, se uita la TV, pai sa le mai pui si pe sticla in conditiile in care e plasata emisiunea asta, rezultatul nu poate fi unul bun aproape niciodata. Altceva: vi se pare ce bloggerii in general au o imagine fantastica in randul lumii obisnuite? As exagera daca spun ca pe unii de acolo aproape ca ii crucificati, aratandu-i lumii inconjuratoare? Nu, nu ma refer la aspect fizic sau nu stiu ce, NU! Ma refer doar la faptul ca-l faci cunoscut, intelegeti voi…

Pe scurt: aveti doua solutii, daca e sa ma intrebati pe mine, cel neavizat. Fie incercati o editie cu astia mari, desi prosti ar fi sa accepte sa vina, avand in vedere recentele rezultate, comentarii si asa mai departe, fie acceptati ca pe o binecuvantare sfarsitul ce va surveni in curand si, probabil, irevocabil. Sfatul meu? Usa numarul doi…

Si daca cineva vreodata ma va intreba care e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat atunci cand am terminat-o cu scoala, am sa-i raspund clar: faptul ca am terminat-o la timp…

Unul din principalele subiecte de la TeVeu zilele astea e greva – sau mai bine zis mai putin greva de cand cu amenintarea – profesorilor. Profesori, deci avem de-a face cu invatamantul, da? Da… Si bineinteles ca o greva, aproape indiferent de momentul si durata ei, incurca invatamantul in general, deci sistemul de invatamant in vigoare. Buuuun… Ipotetica si inexistenta greva ar fi afectat, pare-mi-se, teza unica. Si acum vin eu si constat/intreb niste chestiuni…

Ce e teza unica? Tot ce stiu eu, si e drept sa mentionez ca stiu doar din auzit si nu din verificate, teza unica e un nu stiu ce examen care conteaza pentru elevii de clasa… aici chiar nu stiu a cata, dar banuiesc ca e ceva sub liceu pentru ca in liceu se da doar bacalaureat, nu? In fine… La ce ajuta teza unica? Ce depinde de ea si mai ales, gandindu-ma ca daca puternic depinde de ea, e un examen important, ce cauta plasat la inceputul lu’ mai?

Da’ de bacalaureat ce mai stiti? Ce materii se mai dau? Ce materii NU se mai pot da? Tot doua examene orale si patru scrise sunt in calendar? Sportu’ se mai da? Dar sport in scoala se mai face? Auzisem si ca orele de sport se scot, sau se fac in weekend, sau de fapt se va face normal dar doar o ora pe saptamana. Ce pot sa spun decat ca intr-o saptamana de cand mai aud sau citesc cate-o stire legat de greva asta si implicit de invatamant, mi se facu paru’ maciuca de atatea ori cate fire de par am in cap. S-au schimbat mai multe in patru ani de cand am savarsit liceul de nu mai stiu o boaba.

Ma si gandesc uneori ca la varsta mea, e chiar deprimant sa ajung sa cred ca sunt atat de batran, uitandu-ma la cei care sunt acum in scoala si care trec printr-un ciclu total diferit si inca intr-un procent incredibil de potent. Cand ma gandesc ca, de fapt, inca de cand eram si eu in scoala generala si liceu se schimbasera suficiente. Un exemplu ar fi faptul ca eu inca am prins sistemul cu trei trimestre pe parcursul unui an scolar, unul de iarna lung si friguros, cel de primavara, astenic si alte alea si cel de vara, scurt si cu vacanta la capat, de-l tanjeam inca din septembrie. Apoi s-a transformat totul in semestre, acum probabil ca e la fel.

Sistemul de notare nu stiu care mai e, avand in vedere ca la un moment dat se introdusesera calificativele. Alta mare tampenie a celor care probabil ca se distreaza, inventand si schimband si metamorfozand in fiecare an schema anului. Probabil ca fiecare dupa cum il doare sau dupa cum ar vrea copilu’ lui de-acasa, altfel fiind vorba de-o uriasa cretinitate. E si mai distractiv cand se iese in fata cu sintagma “reforma invatamantului”… Care reforma? Faptul ca in fiecare an e alt calendar, alt sistem de notare si evaluare si examenele de final sunt denumite altfel si toate astea intr-o maniera foarte, foarte si din ce in ce mai neinspirata o data cu trecerea anilor, asta inseamna reforma?

Pe scurt: s-a scimbat totul intr-atat de mult si intr-un mod atat de complicat, incat mi-e mila de cei care sunt, in acest moment, direct implicati ca si elevi. Sunt atat de bucuros ca nu mai am NICIO treaba cu toate cele si ca m-a nascut mama exact la timp cat sa nu prind sarabanda asta de batai de joc pe cheltuiala de ani din viata a unora care, spre fericirea noastra, vor sa se duca la scoala sa invete sa mai scrie, socoteasca si citeasca, decat sa ingroase randurile suficiente de analfabeti in tara asta. Inca nu am inteles, desi am studiat destul problema, cu ce era in neregula sistemul preuniversitar de dinainte de ’89. Era unul si acelasi de fiecare data, cu perioade bine determinate si schimbari minime daca nu chiar inexistente si toata lumea il cunostea si fiecare stia ce-l asteapta si avea siguranta unei exactitati clare. Iar punand problema altfel, nu se poate spune ca acel sistem dadea rateuri la nivelul pregatirii elevilor sau rezultatelor lor. Stiu ca problema mai e si la mentalitate putin; si la determinarea de a-l reimplenta si a-l respecta, poate ca unora nu le convine, habar nu am. Cert e ca, si asta cu riscul de-a parea nitel nostalgic comunist, era mai bine pe vremea aia, fiind printre norocosii care au mai prins vreo cinci ani din vechea miscare.

Asa ca, concluzie: cel mai bun lucru care mi s-a intamplat atunci cand am incheiat-o cu preuniversitariatul… faptul ca am terminat-o la timp!!! Despre sistemul universitare, in opinia mea, data viitoare. Nevasta, ai legatura!

Dupa cateva indelungi contemplari ale unei minti, ale mele, care se considera mai coapta decat valoarea pe care as scrie-o la orice rubrica Varsta din orice formular pe care l-as completa, m-am hotarat: sustin pana la sange-n baionete campania anti-romgleza! Sa va explic mai pe larg…

Romgleza este, din punctul meu de vedere si nu cel oficial al oficialitatilor implicate oficial in campania oficiala, acea combinatie de romana si engleza intr-o fraza in care unele cuvinte sunt inlocuite intr-un mod parsiv si stupid cu echivalentul lor in limba engleza, desi nici terminologia, nici situatia, nici nomenclatura si nici vreo usa care sa stranga tare nu justifica folosirea lor. Tot romgleza, va sa zica, ar fi si utilizarea unor cuvinte tot in limba in engleza pentru a numi, DEnumi si asa mai departe unele activitati, obiecte, functii etc, care au un termen clar stabilit si prezent in DEX-ul limbii romane.

Cateva exemple? Pentru cei incurcati in teorie, nu am sa va exemplific musai eu, dar am sa va las sa vedeti ingalbeniturile de aici; e mai sugestiv, mai relevant, mai la tinta sau, pentru ca sa nu facem discriminari inca din start, e mai on-target decat ce-as putea produce eu, avand in vedere si ora.

Buuuun, si acum ca am explicat toate cele, sa continuam cu ideea, parol!

Sa ne spovedim intai… Nu e nevoie sa ma cunosti, pentru ca-mi poti rasfoi arhiva din blog, ca sa-ti dai seama ca si eu am fost daca nu pasionat, macar utilizator de romgleza la viata mea. N-are nicio legatura cu faptul ca am facut/fac ce facultate oi fi facand, probabil ca pur si simplu supra-expunerea la internet, la diferite alte chestiuni legate de online si la omuleti care o utilizau la randul lor m-a determinat s-o folosesc si eu. Nu am sa ascund nici faptul ca-mi place in general limba engleza, desi in ultima vreme n-o mai prea vorbesc, abia daca o mai scriu si asa mai departe. Care e viziunea mea asupra acestui fapt? Simplu: imi asum toate cele, nu neg nimic, insa…

Faceti un mic experiment, cei care veti incepe sa ma blamati sau sa mai stiu eu ce: dati drumu’ la un blog, scrieti, incercati sa scrieti pe ici, pe colo cu cate-un englezism fortat, cu cate-o romgleza, orice si apoi reveniti si recititi in vreo cateva luni, mai ales dupa ce dati o raita si pe site-ul campaniei. Cei care vor ajunge la o concluzie, pe pagina mea de contact aveti un e-mail, folositi-l. Sunt tare curios sa vad unde ajungeti voi. Unde am ajuns eu? La fel de simplu ca si mai sus: la ideea ca e nitel cam jenant, mai ales cand e fortata la modul nesimtit!

Sigur, vremurile in care traim fac in asa fel incat sa existe unele situatii in care terminologia englezeasca imprumutata de concetatenii nostri sa fie aproape obligatorie, nu neg. Iarasi, nu neg nici faptul ca engleza e, totusi, a cu care ai cel mai mult de-a face cam pe oriunde. Astea fiind spuse, ramane o arie uriasa in care ea nu are ce cauta, in care englezitul fortat al unor termeni, cuvinte traduse in engleza si zvarlite in mijlocul unor fraze in care nu-si au efectiv locul, cuvinte a caror corespondent romanesc se simte/vede/miroase de la o posta si jumatate e o dovada de… ei bine, porc! Si de asta am spus si eu, GATA! Ajunge, e suficient, nu mai doresc sa-mi chinui partenerii de conversatie, scumpii cititori sau simplii spectatori la loviturile de bici pe-o spinare goala pe care ti le ofera o chestie de genul: Sunt happy, am fost la shopping si am gasit gadget-ul de care aveam atata nevoie! Happy, happy me!!!

Nu taticu’, se traduce si crede-ma, suna mai frumos in romana asta de care si-asa isi bate lumea joc de te ia cu frisoane, febra 44 si-ti curg mucii de sila si jena. Hai sa n-o mai si terfelim prin engleza ca un snitel prin faina, oua si pesmet, zau asa. Nu te bate nimeni daca situatia te preseaza sau daca iti faci fraza, articolul si ce mai produci tu in totalitate in engleza. Dar nu-mi mai executa amestecuri de prost gust, mostre de jumate-jumate intre o limba latina si una anglo-frisiana. Stiu ca suna trist si aproape ca-ti vine sa plangi ca ajungi sa spui una ca asta, dar hai sa ramanem la dezacorduri, cratime lipsa sau in plus, incoerenta si lipsa de abilitate in a forma o propozitie cu subiect, predicat, fara virgula intre ele si cu inteles clar. Romgleza e inca o forma de sodomizare puternica si nemeritorie a limbii romane. Si asa e batjocorita si nu doar de utilizatorii ei ci si de cei care, zic ei, o stabilesc.

Drept pentru care, ma alatur si eu lui Blegoo in chestia asta. Sustin, asadar… Cu patos, convingere si banner in dreapta!!!

P.S.: Pentru chibiti, in unele conversatii particulare si in scris, recunosc utilizarea puternica a limbii engleze intr-o cantitate destul de potenta. Atentie insa, EN-gleza si nu ROM-gleza!

Se discuta puternic pe trei mari subiecte in perioada asta, in online. Gripa de porc, noua – de fapt tanara pentru ca noua nu mai e – emisiune de la Realitatea TV, Dupa Bloguri si, as mai adauga eu, video-ul acela sa-i spunem dragalas, acea parodie numita Romania, the end of choice.

N-am sa le tratez in articole diferite pentru ca toate trei mi se par fie neimportante, fie de prost gust, dar o opinie vis-a-vis de fiecare trebuie sa am si eu. Macar de dragul alinierii cu toata lumea si, de ce nu, din lipsa de altceva ca si subiect. Asa ca, pe rand…

Gripa porcina

Tara asta nu invata nimic, niciodata, mai ales din experientele anterioare culmea, proprii, nu ale altora. Am mai avut o aventura cu raceala la gaini, nu? Eh, de data asta, in afara de faptul c-avem de-a face cu porci in loc de pui, care-i diferenta? Nici una! Mult tam-tam, multa teroare nefondata, multa manipulare a maselor idioate si naive si asa mai departe. Intr-un fel, e chiar distractiv sa observi de pe margine, total neimplicat si neinteresat, reactiile si comentariile si, zic eu, doar aparantele accese de interes si eroism national ale unora. Zilele trecute, pe la nu mai stiu ce televiziune, marele nu stiu ce scula-bascula Cercel, doctor in cate si mai cate, mi-a batut campii vreo jumatate de ora spunand vreo o mie si ceva de cuvinte insa, concret, nimic. Mi se parea exact acelasi text de acum doi sau trei ani sau cand naiba fu isteria aia cu gripa aviara.

Pe scurt: avem experienta anterioara, nu? Ei, si acum ca si atunci, pana n-am sa vad om internat in spital, eventual Doamne fereste, mort de gripa de porc, pana cand n-am sa vad oameni imbolnavindu-se pe capete, n-am sa cred nicio secunda ca Romania ar fi amenintata de asa ceva. Nu stiu cum se face, dar din Spania, porcaria aia de virus a ajuns fix la Arad. Hai sa nu ne mai pierdem timpul si cheful degeaba. Va fi totul gata peste vreo trei saptamani si vreo cativa imbogatiti.

Dupa Bloguri

Simplu, scurt si la obiect: cand bloggerii isi ies prea mult din patratica lor, devin neinteresanti, plictisitori, pe alocuri penibili si cu siguranta nefolositori. Forta lor nu se va vedea niciodata prin supraexpunerea la toate canalele media. Mai mult de atat, prea multi bloggeri romani au impresia ca pot razbi oriunde de moment ce au un trafic decent in online. Ori problema este ca dimpotriva, unele aparent avantaje pot avea un recul dureros. Exact asta observ eu analizand toata chestia asta. Fratie, sunteti fermecatori in online, pe blogurile voastre, in online, aveti succes, inseamna ca aveti niste minte in cap. Mintea aia nu va dicteaza ca nu orice oportunitate e musai o portita catre un si mai mare succes?!

Cat din punct de vedere al televiziunii, nici nu mai discut. Slab, foarte slab. Da, emisiunea e misto. Dinamism, montaj beton, l-au cooptat si pe banchistul ala, dar mai departe? Mai departe… nimic! Mai e oare o necunoscuta ca la emisiunea asta nu se uita decat… bloggerii?! Da, asa e, ne uitam unii la altii, altii la noi NU! Ce rating ati fi avand, naiba stie, dar presupunerea mea e ca nu aveti succesul la care v-ati fi asteptat din simplul motiv ca romanasul privitor la televizor probabil ca nici nu prea are o idee solida asupra bloggingului, online-ului si asa mai departe.

Romania, the end of choice

Si eu sunt unul din cei care-si critica puternic tara, care nu scapa nicio ocazie de a arata cu degetul intr-o parte sau alta cand e vorba de nedreptate, prostie, hotie, curvareala si asa mai departe. Si mai sunt si de-acord cu faptul ca Romania, prin oamenii care o locuiesc, si-a “castigat” dreptul de a fi luata in batjocura de proprii ei locuitori. In fine, de unii, pentru altii fiind, probabil, paradisul intr-o forma concreta.

De aici pana la creatia omuletilor acelora e cale cam lunga. Prost, foarte prost! Multa tampenie si multa nesimtire. O fi adevarat, nu spun ca nu, insa pana intr-acolo incat sa compui asa ceva si sa iesi public, mai ales in limba universala a planetei… Hai mai bine sa o tinem aici intre noi, daca tot tinem musai sa calcam totu’ in picioare, pe drept sau nu. “Enjoy our children” ? Mda…

Dupa cum spuneam, imi bag si eu picioarele in tara asta oricand am motiv si o recunosc. Insa limite exista. Aici s-a depasit o limita, o limita a bunului simt si, mai mult de atat, mi se pare chiar de rasul curcii cum se ia in ras nu stiu ce slogan de turism iar chestia asta nu face decat sa bage in si mai mare cacat turismul. Hai sa facem misto constructiv, as zice eu, daca tot ne credem burice de pamant, oameni de-o inteligenta nemeritata pentru prostia asta de Romania, nu? In fine, concluzia e simpla: se pare ca intr-adevar, pana si asa-zisii artisti sunt o apa si-un pamant, ca doar tot romani sunt si ei…