envi

Da-i romanului blog ca-ti f*te el conceptu’!

Acum ce sa zic, ferice de cei care abia acum descopera bloggerul roman de rand cu aspiratii dintre cele mai marete, dar cu nexam tact, rabdare, sens al valorii si, in ultima instanta, inteligenta chiar. Eu ii gasesc aproape zilnic si, culmea chiar, pe unii chiar ii urmaresc tot zilnic din pura curiozitate de a vedea ce le mai coace scafarlia. Uneori e amuzant, alteori e enervant de aberant insa per total este ingrozitor.

Baieteii fac bloage sa faca bani sau sa-si promoveze tot felul de proiecte din care fac bani, gen programare, web-design si alte rahaturi, ca si asa e plina tara de din astia, pe langa manechine, badigarji si 4×4 de lux. Acum sa ma apuc sa explic de ce n-or sa faca niciodata bani, as pica in una din doua rele: ori repet ceea ce au spus altii de vreun infinit jumate’ de ori mai avizati decat mine, ori probabil ca nici nu ma pricep intr-atat incat sa-mi ofer viziunea asupra acestui subiect. Cert e ca am invatat una si buna din ce-am citit pana acum prin blogosfera: nu exista seo-spammer din asta care sa fi facut bani suficienti prin tehnicile astea ieftine si mizere. Ca in fiecare zi apare cate unul si ca cei deja existenti inca turba sa prospere, pentru mine desfasurarea acestor fapte e un mister. Probabil ca egocentrismul si mandria unora sunt satisfacute de falsele, ca si relevanta, cifre rezultate din metodele lor si coroborate cu trei bancnote de 10 lei la doua luni de zile rezulta motive suficiente pentru a se autoeticheta blogger profesionist. Fie…

Insa exista un personaj de care eu personal nu am sa comentez niciodata decat poate alimentat de o replica precedenta a unui interlocutor: blogatu. Blogatu e blogatu si el va ramane blogatu, chit ca se inscrie perfect in descrierea de mai sus. El insa are niste caracteristici speciale. Omuletul e cel care a dus la rang de arta seo-spamul si cu ajutorul caruia, practic, traieste. Blogatu nu va putea niciodata produce vizitatorii pe care-i are acum apucandu-se sa scrie texte normale, decente si care se inscriu in regulile nescrise ale bloggingului politicos. Sigur ca asta nu de laudat, insa din ce stiu eu, el a fost primul care a adoptat chestia asta si a mers cu ea pana la paroxism si pana astazi si va merge cu ea pana cand bloggingul se va estompa. Problema e ca blogatu stie perfect ca face asta insa e de laudat faptul ca, desi au existat ‘jdemii de critici si un miliard de oameni care l-au injurat, au facut misto de el si l-au sicanat, omul n-a clintit niciodata de la aceasta meteahna. Si astazi blogatu prospera, linistit si nederanjat, folosind exact aceleasi metode si nu l-am auzit vreodata razboindu-se cu cineva sau sarind sa se apere tot cu mardeala virtuala catre ai sai contestatari.

Blogatu e si amuzant si chiar penibil uneori, dar repet, e de laudat faptul ca e absolut constient de valoarea lui, o recunoaste si merge mai departe cu ea, atat cat e si atat cat poate. Inca o data, nu elogiez un om care triseaza si care pacaleste motoarele de cautare si astfel utilizatorii, obtinand cifre reale insa irelevante, dar nu trebuie totusi nici minimalizat caci blogatu sta in banca lui. Oricine ar incerca sa faca la fel nu va reusi. Omul si-a creat un brand, asa cum e el stangaci si poate neinspirat si cu siguranta posesor de cifre false si defileaza cu el prin blogosfera nederanjand mare lucru.

Sa fim totusi sinceri si seriosi: daca un nene se va apuca, printre altele, sa vaneze si sa critice spamul puternic executat de site-uri cu pretentii, automat va fi catalogat drept xerox de zoso; daca altul, pe tuitar, va impinge porn si porcarii, nu va fi decat un alt arhi; cine se va apuca sa construiasca un blog de tip podcast, plin de filmulete alese si filtrate de pe diverse site-uri, n-ar putea decat sa fie un mini-fulgerica; personal, orice alt blog de monden mi se pare un site creat pentru a reedita succesul monden.info, implicit si banii; exista o gramada de saracuti care cred ca, procedand aidoma, vor putea detrona pitzipoanca. Cam asta e si cu blogatu…

Problema e ca blogatu are un minim-minimorum de succes pe-un fundament reprezentat de o tehnica si o metoda de blogging foarte simpla, chestiune care atrage in fiecare zi cate-un pustan sa procedeze la fel. Ca nici unuia nu ii iese si ca toti devin ca un fel de paduchi pe-o chelie destul de ordonata ce e blogosfera romaneasca, e un fapt de care nu se poate scapa ca deh, internetul a patruns si in case unde poate ca trebuia examen inainte de instalare…