envi

Urmaresc Turul Frantei de cel putin sapte ani, cred. Sunt francofil declarat si notoriu si rareori spun pas la vreo chestie televizata ce are legatura cu Franta, mai ales daca mai e si din sport. Iulie inseamna Turul Frantei, simplu si scurt! Dupa-amiezi toride in care m-asezam intr-un unghi de vreo treizeci de grade fata de axa teveului si zaceam pe canapea toate alea patru-cinci ore de transmisie. Ma si mir cu de n-am damblagit prostata sau n-am facut hemoroizi caci sunt aproape sigur ca uneori nici la baie nu mergeam.

Teoretic, Turul Frantei nu are cum sa atraga telespectatori numerosi. Sa fim seriosi, e o transmisiune foarte lunga in care vezi 180-200 de maniaci care pedaleaza incontinuu din care foarte putini se remarca intr-o zi de etapa obisnuita. Spectacolul e aproape zero. Nu sunt suturi de la treizeci de metri, slam-dunk-uri nemaivazute, crosee de dreapta sau break-uri de peste o suta de puncte. Nu! E vorba de o gloata de nebuni care fac vreo patru mii si ceva de kilometri pe niste biciclete care nici macar alea nu impresioneaza mare lucru. Dar totusi ceva atragea…

Comentariul! Ii stiti aproape sigur, Naum si Banciu. Comentatori de vis pentru asa ceva. Priveai cate doua sute de minute incontinuu la niste biciclisti… biciclind si totusi, datorita lor, nu te puteai plictisi. Chiar si cand turul era castigat de N ori consecutiv de Lance Armstrong si deci nimic nou nu se putea intampla decat de la cel mult locul doi in jos si eventual la clasamentele pentru celelalte categorii – catarator, sprinter, tanar rutier. Si chiar si cand toti debilii erau dopati pana-n ultima celula a epidermei si, dupa retragerea americanului, castigatorul dintr-un an era detronat peste vreo opt luni si tot asteptai luna iulie, desi priveai – efectiv! – doua sute de drogati care acum se si stiau indopati, nu doar se banuiau.

Oamenii astia produceau comentarii excelente in fiecare zi cu toate ca e greu de imaginat ce poti comenta la ciclism, sport intrecut poate doar de sah si golf ca dificultate din punctul asta de vedere. O etapa din Turul Frantei transmisa pe TV era ca un ghid turistic vizual si auditiv, pe langa, desigur, mai mult decat suficientul timp acordat sportului in sine. Astazi insa, uitandu-ma la prezentarea echipelor ce vor lua startul anul asta, am ramas tablou: nici Naum si nici Banciu! Doi baieti care, desi nu erau nici penibili si nici amatori, nu se pot ridica la statura brandului deja creat…

Eu sper ca e o chestie de moment, o situatie temporara pana la prima etapa de maine. Turul Frantei era facut placut si abordabil de aproape oricine tocmai de astia doi care aproape ca s-au confundat cu prezenta sa in peisajul romanesc. Sigur, inteleg ca poate banul de la GSPTV si de la SPORTRO o fi mai gros, dar inca sper ca pasiunea sa fie catusi de putin fruntasa, macar astea trei saptamani pe an. Baietii pe care i-am auzit azi se chinuiau, incercau si in suficienta masura reuseau, dar erau ca si un Ferrari fara roti… Altfel, fara astia comentand, ma indoiesc de-un tur placut la TV si sincer, e ca o gura de aer curat intr-un TV sportiv dominat de fotbal. Romanesc…