envi

… cocalarii si fatele astea de care te impiedici pe strada de aproape nu mai ai loc de ei inainte de, zic eu, 2000?!

Bai frate, am o varsta, X. Eh, varsta asta a mea imi permite sa-mi aduc aminte niste chestii, niste treburi si niste miscari dinainte de anul 2000 si din preajma lui, mai ales. Acum ori eram eu infundat in oraselul de provincia provinciei unde am locuit pana s-ajung la liceu si inca mai locuiesc din cand in cand si suficient, ori pur si simplu nu ma insel cand spun ca fenomenul inca nu era in floarea florilor de mai primavaratic in care e acum. Tind sa nu prea inclin spre prima varianta intrucat respectivul trend e in floare si inca puternic si potent si in oraselul respectiv, in prezent. Masinute, motorase, scuterele, fustituce si bluzicele de prost gust, machiajel masurabil in metri cubi, ciumegareala de carton si mult rahat ingurgitat bucal. Mult, taica, M-U-L-T!

Bun si ramane intrebarea: unde erati ba fratele meu?! Unde erati inainte de ’89?! Eh, va dati seama ca e o retorica epica. Tot aici erau, tot pe taram neaos, tot romaneasca e marca asta a expunerii vadite, a fatarniciei ieftine si a crasei lipse de simt al bunului gust sau macar al calitatii, daca tot vrei sa te vada tot mediul inconjurator. Stiu ca multe din caracteristicile unui ingrijorator de insemnat procent dintre romanii de rand, recte prostia, trasul tepei, marlania, incompetenta si altele de genul nu s-au nascut aici. Asta e clar si nu are sens sa discutam, dar cocalareala si pitipongaiala e de-aici, tati!

Aici intra Louis Vuitton, marca de notorietate si de-un lux si de-un rafinament concret si devine simbol al trantitelor de bulevard si pasaricilor expuse pe hartia cea de-a purerea reciclata de ziar. Aici iti vine Bugatti, Maybach si Ferrari sa-si vanda marfa si aici le vand si cel mai bine ca doar sunt destui rasuflati cu creier pista de patinaj viteza care aspira la carnita descrisa mai sus si care aproape ca manjesc cu noroi marca respectiva. Aici ti-e jena sa te afisezi in Dolce&Gabbana, Armani sau alti dizainari d-astia de renume planetar pen’ca tot blegul care a invatat sa mearga pe strada si sa isi tina gatu’ drept cat la randu-i sa sustina o tona de aur de prost gust isi muleaza un tricouas, un sacouas, un pantalonas sau un pantofior din ala de-ti vine sa te impusti cu toporul in scafarlie cand vezi cum se petrec devalorizari de marci dragute.

Sa nu mai povestim de cluburi, sa nu mai povestim de hypermarketuri, sa nu mai povestim de mijloacele de transport, sa nu mai povestim de trotuarul pe care mergem in fiecare zi si nici de ce vedem la televizor ca iarasi ne intindem. A murit nea’ raposatu’ si s-au deschis granitele. Efectele? Se vad pe strada, pe net, peste tot. Toti astia erau dintotdeauna aici, sunt ai nostri, romani de radacina si de-a pururea unici si, pe masura ce trec anii, cotropitori ai tuturor coltisoarelor de natie, chiar si acolo unde inca mai troneaza decenta. Incheiem cu asta, ca sa vedeti ca n-a fost asa dintotdeauna, dar cred va fi asa de-acum incolo, intotdeauna… Spuneam si in alte articole, e bine c-am scapat de comunism, dar nu-i bine de tot!