envi

In weekend-ul in care tocmai se sfarsi recent, au fost doua sarbatori insemnate in calendarul crestin-ortodox. Sambata, 29 august, Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul iar duminica, 30 august, Sfantul Alexandru sau Alexele sau cum i-o mai zice. In fine, sunt chestiuni pentru care am cautat in calendar pentru ca…

… eu nu sunt un tip religios! Deloc! Ba din contra, cred ca sunt contrarul – totusi decent si inca pe fix – al crestinului de maxima credinta. Habar nu am de multe lucruri din calendar, obiceiuri si alte cele si singura data cand am postit a fost acum un an sau doi, obligat fiind de situatii civile, cu ghilimelele de rigoare. Ba mai mult de atat, cu riscul de-a starni o mardeala cibernetica in comentarii – dar-ar bunul Dumnezeu! (retineti aceasta rugaciune!) – sunt unul din cei care, desi crestin-ortodox, nu sunt deloc de acord cu multe din ceea ce presupune aceasta religie. Nu-mi place ritualul bisericesc deloc, modul in care se fac slujbele din punct de vedere al cantatului nu-l sufar si in niciun caz nu-mi starneste spirit religios si apropiere de cel din ceruri, iar despre obiceiurile de la inmormantare si spovedanie nu mai discut pentru ca ar trebui sa folosesc niste cuvinte si expresii care sa denote niste opinii poate prea acide pentru publicul larg.

Urasc ideea de parinte, popa si tot alaiul de oameni ai bisericii insa asta e aplicata strict pe Romania si ai sai oameni de rahat. Si aici voiam s-ajung: suntem un popor religios pana-n toate panzele sus albe ale Sperantei. Bagi un sondaj pe strada, intrebi doua mii de oameni in cine au incredere si toti boii iti vor spune sus si raspicat: biserica! Ne sculam cu noaptea in cap sa prindem loc in primele randuri la slujba nu stiu cui de nu stiu ce zi. Stam la rand zile si nopti si inca o data pe-atat sa punem mana vreo patru secunde pe-un vesmant cu niste oase sub el poate-poate o sa fim mai sanatosi, mai voiosi si la punga mai grosi. Ne scufundam casa in ramuri de nu stiu ce plante impodobite cu vata pe ici pe colo pentru ca, vezi Doamne, sunt sfintite si-l tin pe dracu’ la usa si noi o sa fim in palmele generosului Mantuitor. Mergem si lingem duzine de icoane – fie vorba intre noi, pe care si-au lasat alte sute de mii de omuleti zabalele dar nu mai conteaza, Dumnezeu purifica – sa ne dea Cel din ceruri de toate si sa ne binecuvanteze cu bunatatea si iertarea lui.

Mai mult de atat, suntem rai si inversunati si intram in modul “razboi cu pacatosu’” cand sesizam vreun idiot care nu-si stie religia. V-am mai povestit nu stiu cand ceva ce m-a – aproximativ – determinat sa dau de pamant cu babutele fanatice ale satului romanesc. Ast’ weekend, sambata mai exact, discutam cu un neam de gradu paispe’, ca ar trebui sa-mi spal niste haine la care omul a sarit ca ars cu marcajul pentru boi ca sa nu care cumva sa fac prostia asta si nici dus sau sa ma barbieresc sa nu ma gandesc. Intreb de ce, gandindu-ma ca poate e vreun Earth Day – Stop consumului abuziv de apa, urmasii tai merita o viata mai buna. La care primesc un raspuns c-un ton ca de la doxa la rahat ca e mare sarbatoare cu cruce rosie in calendar. M-a pus naiba sa intreb si ce sarbatoare o fi. “Cum adica ce sarbatoare?! Taierea nu stiu cui. Cum sa nu stii fratele meu?! E o sarbatoare mare, mare de tot, nu se face sa nu stii.” Ete nu stiu, imi iau unghira s-o pun de sepuku? Pen’ca sigur nu merit sa fac umbra planetei.

Intelegeti ce vreau sa spun?! Suntem niste pseudo-religiosi de ne sar coastele din stern. Mergem la biserica, marea casa a Domnului in care oricine e primit, oricand – dar care se si inchide, logic, ca e cu orar la noi in tara – doar cand avem nevoie (apropo de rugaciunea mea de adineauri!). Sesiune? Reportaj TV cu patru mii de studenti care baga lumanari si sug icoane. Necaz si boala? Genoflexiuni si stat in genunchi maraton! Nu stii ce sarbatoare e, nu postesti, nu-ti tai unghiile? O sa te sparga Dumnezeu cu bataia, fii sigur! Preotul? O ilustra entitate, undeva in ceruri fiind locul sau! Dascalul? Ce voce frumoasa are, offf! O minima si incoerenta gluma blasfemica? Pe cruce cu ei si sa le dam foc! Cenzura religioasa puternica si negandita! Si chiar si asa, cu mersul cu forta, imediat cum iesim din biserica ne revenim, nicio problema.

Mi-e sila de-un popor care si-asa a imbratisat o religie absolut sinistra din multe puncte de vedere dar, chiar si cu asta in vedere, isi bate joc de ea intr-un mod gratios. Nu avem cultura religioasa, suntem doar niste bivoli care credem in ceva pentru ca trebuie si la care mergem doar cu rugamintea, cu cersitul. Sa ne dea, sa ne scoata, sa ne inteleaga, sa ne creada. Bai Dumnezeu, Tu nu te-ai saturat?!