envi

de la capăt, cu alineat

Archive for September, 2009

Sa creem, mai intai, o ipoteza:

In primul rand, articolul precedent caruia nu-i mai pun link pentru ca e chiar sub acesta, mai exact ideea ca nu suntem egali dar nici nu inseamna ca e vina cuiva pentru asta. Apoi, se tot fac sondaje: destin sau libera alegere a individului? Libera alegere, zau? Care, unde? Alegi tu unde sa te nasti, unde sa cresti si asa mai departe? Esti constient ca asta-ti pecetluieste calea, nu? Si ca, totodata, n-ai nici un fel de minim control asupra acestor aspecte. Parintii nu-i alegi, data si locul nasterii nu le alegi tu, in niciun caz. Zici tu ca-ti alegi scoala, liceul, locul de munca, femeia. Asa, si? Daca alegi sa mergi la liceul X si nu la Y, asta inseamna ca-ti alegi si colectivul, profesorii, implicit anturajul si posibilitatile pe care le implica el?! Pe dracu’!!! OK, optezi sa muncesti acolo si nu dincolo, colegii? Sefu’? N-are rost sa mai continui… Dar sa te intreb: ai ales tu faptul ca te-ai nascut alb/caucazian, tigan, negru, asiatic sau piele rosie? Ia gandeste-te… Read the rest of this entry »


Etichete: , ,
envi on September - 24 - 2009
categories: opinii, social

In primul rand, sa o clarificam de la inceput: aia cu “ne nastem cu totii egali, depinde de fiecare cum isi croieste drumul in viata si ce-si doreste de la ea” e o baliverna ieftina! Un cliseu cretin care niciodata, repet NICIODATA nu isi va avea directa aplicare in cotidianul uneori chiar morbid dar cu siguranta crud si dur. S-o lasam balta, n-are sens! OK, in regula, n-avem minte sa descifram, dar inca de cand suntem mititei si ne lovim de prima colectivitate, la gradinita, avem de-a face cu atatea povesti cati sunt intr-o grupa din aia. Read the rest of this entry »


Etichete:
envi on September - 23 - 2009
categories: opinii
Tags:

Stiti articolele alea tip cliseu, nu? “Si ne-am mutat in casa noua, xxx.blogpress.com e acum xxx.info. O schimbare binevenita, nu stiu ce”. Sau celelalte, “a venit primavara si m-am gandit sa dau blogutului meu o noua mecla, mai colorata, mai vie.” Ei bine, nu-mi plac deloc! Dar ii oarecum inteleg p-astia, entuziasmu-i mare… Read the rest of this entry »


Etichete: , ,
envi on September - 22 - 2009
categories: personal

Eu ma simt un blogger… Mic, mare? Heh, sa fim seriosi: pe de-o parte am 100 si peste de kile, pe de alta parte am nici 100 de oameni pe zi. Cum sunt, deci?

Va luati iarasi la tranta unii cu altii. Vreti spectacol, vreti comentarii, vreti impartirea in bisericute, tabere si smardoiala. Sa clarificati, sa trageti linii, sa faceti ca la Yalta si sa delimitati cu creionul in mana blogosfera autohtona. Ce se mai inteapa lumea si se simte indatorata sa ia forma unui justitiar autoritar care, nu doar ca linge intr-o parte cu patos si daruire, mai si cearta si biciuieste acolo unde crede nu doar ca-i cazul, stie sigur. A fost si de partea cealalta a biciului, fara indoiala. Nu-i nimic, predam acum lectii de “nu uita de unde ai plecat”

Personal, sunt un frustrat si ma simt lezat de articolul de aici. Ma simt un bloggeras-fluieras care ar trebui sa intoarca si celalalt obraz sa-l dojeneasca stapanul pentru ca e un impertinent nesimtit. FTW, LOL, SMF si alte porcarii, mi-e scarba, zau. O data pe saptamana ni se preda o lectie cu aceeasi coloana vertebrala: scrie, produ continut si masinile in teste si telefoanele gratis vor veni cu rabdare si tact. Bun, si?

Pai cum si… Uite eu sunt un blogger. Eu scriu. Daca sunt un blogger si scriu, asa rar cum o fac si insipid, asta inseamna musai ca vreau sa fiu A-list? Doar pentru ca ma chinuie, rar, talentul pe care l-a stuchit taica-miu in maica-mea, obligatoriu sunt un aspirant la paradisul blogosferic, la notorietatea crancena si la relevanta planetara? Ma doare direct in cot!

Nu, nu scriu doar pentru mine. Da, vreau vizitatori dar nu vreau orice vizitator. Ma doare in peste de miile aluia si aluilalt, eu vreau suta care sa ma inteleaga si care sa-mi comenteze si sa vrea sa revina, asa rar cum ar trebui sa revina, dat fiind frecventa. Nu pup in cur pe nimeni si chiar nu-mi pasa de ajutorul lui icsulescu sau igreculeanu. Am avut link si la zeitate, am avut si pe tuitar tot la el, mi s-a dus ekg-ul traficului undeva sus unde n-a mai ajuns niciodata si dimineata era soare afara. Scriu, am o parere, vreau sa fiu auzit dar nu vreau sa patrund in mistica lume interzisa a bloggingului romanesc. Apropo, ca vad ca sunt noi membri, apreciat: sa fiti voi sanatosi ca n-am sa pup eu cum au pupat stim noi cine, oameni care beneficiau de simplul statut de buletin de bucale, timp cu galeata si parinti mai mult decat intelegatori in asa fel incat sa poate merge dintr-o parte in alta fara grija zilei de maine. Nicio problema, drumul catre iad e… ala!

Deci repet, daca scriu si am un blog amarat, nu inseamna ca vreau locul nu stiu cui si nici nu ma apuca pandaliile pentru ca nu ma baga cate-un tiz de-al lui Ewing sau nu stiu cui in seama. Ma lasa rece. Nu-mi doresc sa castig painica si pasta de dinti stand pe scaun la blog si tuitar, mi-o castig suficient facand alte chestiuni. Nu-mi trebuie ajutorul nimanui si nici nu pretind ca pot fi mai bun decat x sau y dar nu am eu chef pentru ca ma mananca scrotul anterior. Si in nicun caz, daca scriu articole acre nu inseamna ca ma roade noaptea grija altuia, ca prost tind sa cred ca sunt mai putin decat altii…

In loc sa predati lectii despre cum sa nu cerem lectii, ajutor si pomana, mai bine predati disciplina… Aia n-are blogosfera: disciplina, bun simt si simtul valorii. Dar la urma urmei, cum sa predai ceva ce nu stii tu insuti ce e, ceva ce in antonim cu felul in care tu ai capatat, hac, relevanta…

P.S.: cu aceasta ocazie tind sa spun un calduros “Cu placere!” celor care-mi vor multumi ca am spus ce gandesc si ei dar, din diverse motive plauzibile sau nu, nu-si pot risca pielea cu mai-granzii.


Etichete: , , , ,
envi on September - 20 - 2009
categories: opinii

… si aseara ai vorbit indelung cu ea in telefon. Multe, prostii, nimicuri. Deh, orice ai fi vorbit, pana si fotbal sau ragaieli celebre, oricum ar fi fost divin. E vorba de voce, e vorba de magia raspandita de undele electicomangetoide pe care ti le ofera lumea de azi. O voce, acea voce, orice altceva e irelevant.

In fine, si inchizi. Inchizi, adormi, gandul ti-e oricum tot in partea aia. Tot la voce, tot la telefon. Apropo, il iei si mai impingi si un mesaj. De noapte buna. De nimic. Astepti raspuns… N-are sens, adoarme. Adoarme pentru ca-i stii programul, e imposibil sa mai fie treaza la ora aia. Dar nici o problema, se va crapa curand de ziua, inca putin si se trezeste. O sa-l vada atunci, o sa-l reciteasca daca era prea adormita azi noapte. Un raspuns o sa-ti vina, raceste-te…

Si astepti… Iti faci tabieturile de dimineata, alea alea. Iti scoti telefonul de pe silent caci acum te intereseaza cand va suna. Pentru ca va suna, tu stii asta. Si deodata, suna! A mesaj text… Ala e! Fugi, deschide-l! Si-l deschizi…

Cu noua oferta Orange Rahat cu Mac, ai 14 000 de minute in retea, 14 000 de SMS-uri si vreo 24 de megabiti de internet prin Orange Young Mobile Internet cu Fas cu Miros de Capsuni Iberice

Pthu, futu-i…

Baieti, incetati! N-are sens!!!


Etichete: , ,
envi on September - 18 - 2009
categories: Uncategorized

Si uite asa nu am eu liniste si trebuie sa ma scol din hibernarea in care am bagat blogul asta aproape fortat de imprejurari si trebuie sa-mi mai introduc pe linie o opinie, o corectura, o tragere de ureche, un “hop si-un pantof”. Aspir la scaunul lasat, probabil temporar liber, de Blegoo. Un fel de ucenic, nicidecum un xerox…

Nu stiu cum as putea sa-l definesc pe Blogatu celor sapte cititori normali ai mei, adica cei care nu-si perinda intestinele din fibra optica prin online-ul pestrit romanesc. Cu ce sa-l echivalez din cotidianul inconjurator? Hmmm… As zice Base, adica un om care profita fortat de parghiile create de postura in care se afla, pacaleste toate canalele care-i stau la dispozitie, vorbeste teleghidat si fara sens iar lumea chiar il asculta, unii chiar copiindu-l. Nu cred ca e bine, chiar va rog sa m-ajutati aici.

Ah, pentru restul? Nu, nu e deja celebrul “…exista MasterCard”, ci voi restul il stiti pe de rost pe Blogatu. N-are sens sa reiau ceea ce am scris aici, partea ipotezei, adica cine e el. As adauga doar caci ca el sunt din ce in ce mai multi, din pacate. E un fenomen care se propaga la nivelul vitezei unei retele intre calculatoarele catorva amigos din blocul paispe, scarile A si B. Din pacate, robotii pot fi pacaliti iar ascensiunea lor e constanta, imbatabila. Din fericire, exista felia, portiunea, bucata de populatie din online care distinge binele de rau si spamul de creativitate si stil.

De ce m-am apucat, la unu’ si jumate’, la blog in poarta eu sa “bate”? M-am saturat, bre! Creste Blogatu si nu asta ma deranjeaza, dar creste pe-un fundament de toata jena. Pe 12 in trafic.ro, pe 62 in Zelist! Da-o in pastele ma-sii de treaba! Castigator nu stiu unde, prezent incolo si incoace… No, si stiti ce e si mai stresant? Ca da, noi contribuim la explozia lui de faima, celebritate si status de diva extraordinaire! Ca noi il luam frumos si puternic la misto pe twitter si stiti care e rezultatu’? Vizualizari la un filmulet cu care castiga concursuri pe tema Anti-spam (3753 vizualizari in momentul asta…)! Asta e chiar un banc prost…

Ca scriem articole (1, 2, 3 etc) ele de altfel absolut corecte si coerente si bine formulate, dar in esenta se vor gasi discipoli ce-i vor urma calea, click-uri ce-i vor imbunatati pozitia, trafic cu care-ti va zvarli in nas cand il vei intreba daca ma-sa mai traieste… Este c-a luat premiu la RoBlogFest? Este! Este ca face bani din blog? Este! Continuam, sau punem in balanta toate astea cu activitatea lui?

Deci fratilor: Eugen, Makavelis, aiurea, Etherfast (si pe alocuri si senor de ce? si herr fulgerica), hai sa mai estompam putin din iuresul de mistocareala de altfel hazlie si corecta caci, din pacate (imi asum raspunderea pentru formulare) aveti un public si un trafic care inseamna, printre altele, urmarirea unor link-uri si chestiuni pe care le impingeti la inaintare. As putea face pariu ca Blogatu a luat concursul ala pe click-urile din acele doua sau trei zile de “Ia uite-l si pe asta cu corcodusele in sfecla de ne vorbeste de anti-spam!!!” Mai lasati omul in plata Domnului caci notorietatea si-a creat-o exact asa! Ignoranta inteleapta are puteri nebanuite…


Etichete: , , , , ,
envi on September - 10 - 2009
categories: Uncategorized

In weekend-ul in care tocmai se sfarsi recent, au fost doua sarbatori insemnate in calendarul crestin-ortodox. Sambata, 29 august, Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul iar duminica, 30 august, Sfantul Alexandru sau Alexele sau cum i-o mai zice. In fine, sunt chestiuni pentru care am cautat in calendar pentru ca…

… eu nu sunt un tip religios! Deloc! Ba din contra, cred ca sunt contrarul – totusi decent si inca pe fix – al crestinului de maxima credinta. Habar nu am de multe lucruri din calendar, obiceiuri si alte cele si singura data cand am postit a fost acum un an sau doi, obligat fiind de situatii civile, cu ghilimelele de rigoare. Ba mai mult de atat, cu riscul de-a starni o mardeala cibernetica in comentarii – dar-ar bunul Dumnezeu! (retineti aceasta rugaciune!) – sunt unul din cei care, desi crestin-ortodox, nu sunt deloc de acord cu multe din ceea ce presupune aceasta religie. Nu-mi place ritualul bisericesc deloc, modul in care se fac slujbele din punct de vedere al cantatului nu-l sufar si in niciun caz nu-mi starneste spirit religios si apropiere de cel din ceruri, iar despre obiceiurile de la inmormantare si spovedanie nu mai discut pentru ca ar trebui sa folosesc niste cuvinte si expresii care sa denote niste opinii poate prea acide pentru publicul larg.

Urasc ideea de parinte, popa si tot alaiul de oameni ai bisericii insa asta e aplicata strict pe Romania si ai sai oameni de rahat. Si aici voiam s-ajung: suntem un popor religios pana-n toate panzele sus albe ale Sperantei. Bagi un sondaj pe strada, intrebi doua mii de oameni in cine au incredere si toti boii iti vor spune sus si raspicat: biserica! Ne sculam cu noaptea in cap sa prindem loc in primele randuri la slujba nu stiu cui de nu stiu ce zi. Stam la rand zile si nopti si inca o data pe-atat sa punem mana vreo patru secunde pe-un vesmant cu niste oase sub el poate-poate o sa fim mai sanatosi, mai voiosi si la punga mai grosi. Ne scufundam casa in ramuri de nu stiu ce plante impodobite cu vata pe ici pe colo pentru ca, vezi Doamne, sunt sfintite si-l tin pe dracu’ la usa si noi o sa fim in palmele generosului Mantuitor. Mergem si lingem duzine de icoane – fie vorba intre noi, pe care si-au lasat alte sute de mii de omuleti zabalele dar nu mai conteaza, Dumnezeu purifica – sa ne dea Cel din ceruri de toate si sa ne binecuvanteze cu bunatatea si iertarea lui.

Mai mult de atat, suntem rai si inversunati si intram in modul “razboi cu pacatosu’” cand sesizam vreun idiot care nu-si stie religia. V-am mai povestit nu stiu cand ceva ce m-a – aproximativ – determinat sa dau de pamant cu babutele fanatice ale satului romanesc. Ast’ weekend, sambata mai exact, discutam cu un neam de gradu paispe’, ca ar trebui sa-mi spal niste haine la care omul a sarit ca ars cu marcajul pentru boi ca sa nu care cumva sa fac prostia asta si nici dus sau sa ma barbieresc sa nu ma gandesc. Intreb de ce, gandindu-ma ca poate e vreun Earth Day – Stop consumului abuziv de apa, urmasii tai merita o viata mai buna. La care primesc un raspuns c-un ton ca de la doxa la rahat ca e mare sarbatoare cu cruce rosie in calendar. M-a pus naiba sa intreb si ce sarbatoare o fi. “Cum adica ce sarbatoare?! Taierea nu stiu cui. Cum sa nu stii fratele meu?! E o sarbatoare mare, mare de tot, nu se face sa nu stii.” Ete nu stiu, imi iau unghira s-o pun de sepuku? Pen’ca sigur nu merit sa fac umbra planetei.

Intelegeti ce vreau sa spun?! Suntem niste pseudo-religiosi de ne sar coastele din stern. Mergem la biserica, marea casa a Domnului in care oricine e primit, oricand – dar care se si inchide, logic, ca e cu orar la noi in tara – doar cand avem nevoie (apropo de rugaciunea mea de adineauri!). Sesiune? Reportaj TV cu patru mii de studenti care baga lumanari si sug icoane. Necaz si boala? Genoflexiuni si stat in genunchi maraton! Nu stii ce sarbatoare e, nu postesti, nu-ti tai unghiile? O sa te sparga Dumnezeu cu bataia, fii sigur! Preotul? O ilustra entitate, undeva in ceruri fiind locul sau! Dascalul? Ce voce frumoasa are, offf! O minima si incoerenta gluma blasfemica? Pe cruce cu ei si sa le dam foc! Cenzura religioasa puternica si negandita! Si chiar si asa, cu mersul cu forta, imediat cum iesim din biserica ne revenim, nicio problema.

Mi-e sila de-un popor care si-asa a imbratisat o religie absolut sinistra din multe puncte de vedere dar, chiar si cu asta in vedere, isi bate joc de ea intr-un mod gratios. Nu avem cultura religioasa, suntem doar niste bivoli care credem in ceva pentru ca trebuie si la care mergem doar cu rugamintea, cu cersitul. Sa ne dea, sa ne scoata, sa ne inteleaga, sa ne creada. Bai Dumnezeu, Tu nu te-ai saturat?!


Etichete: , , , ,
envi on September - 1 - 2009
categories: Uncategorized