envi

Pentru mine e inca un mister abnegatia cu care romanii inca mai joaca la loto. Inca ma mira faptul ca, dupa atatea dovezi aflate in calea oricui are, ce-i drept un foarte greu procedeu, puterea sa deschida ochii catusi de putin. Si nu vorbesc de rahaturile de la teveu, ci de indiciile pe care ti le ofera ei, dar tu prost inghiti si mai bagi o fisa.

Saptamani de-a randul nu se castiga datorita unor numere extrase de te si miri cum. Nu doar ca mi se pare aproape incredibil cum pica numerele consecutive de cred ca sfidam orice regula a hazardului, dar mi se pare si dragut cum nu se castiga decat o data, maxim de doua ori pe an. Ma rog, trecem mai departe, cum imi demonstrati ca extragerile acelea sunt executate in direct? Sincer, am voie sa cred, dat fiind faptul ca, repet, nu sunt nascut si crescut in Finlanda si venit astazi in Romania, ca extragerile alea sunt manarite si acel “direct” de sub sigla televiziunii e o vrajeala a inse-loteriei* romane?!

Dar revenim la romani si la patima lor…

Probabil ca mirajul catraliardelor castigate facand mazgalici pe-o bucata de hartie cu un pix expirat e puternic, nemaicontand nicio lege banala a socotitului care spune, surpriza, ca e atat de greu sa castigi banii aia incat, usor usor, investitiile tale intr-un bilet si inca unul si inca unul se vor cuantifica intr-o mare teapa pentru ca, surpriza, tu oricum nu castigi. Nu pot sa-mi explic cum un roman, care si asa castiga foarte putin muncind in neant, isi investeste amaratul de salar ramas dupa ce-ti cat de cat platesti ceva dari, intr-o prostie ieftina.

Nu cred ca sunt eu cel mai in masura sa o spun, dar banii munciti sunt cat de cat siguri, aia pe care-i astepti sa vina din castiguri sunt la fel de siguri ca aceia picati din cer. Stau si ma gandesc daca, in loc sa investim un oarecare timp in imbracat, mers pana la agentie, completat un bilet, compus scheme, chestii si treburi, rugandu-ne noaptea sa ne iasa macar patru numere s-avem sa platim patru rate deodata si asa mai departe, n-ar fi mai misto sa punem vreo doua ore in plus la munca, adica un ban in plus la salar. Daca in loc sa ne frecam mintea cu scheme de a ne imbogati mult si repede – adica deloc si niciodata, de fapt – n-ar fi mai misto sa ne punem capu’ la contributie si mainile la treaba sa, nu stiu, MUNCIM!

Am vazut ca acum a reaparut patima teleeurobingo. Jale! Loto, pariuri, bingo si acum si bingo la teveu. Ce-i drept, o miscare buna a celor implicati, prin prisma faptului ca, asa cum spuneam, romanul este ahtiat dupa bani gramada cu efort zero, dar per ansamblu, o noua mostra a cat de simplu si usor de prostit e poporul roman.

Parca in Men In Black auzisem ca nu un om e prost, oamenii sunt prosti, de aia si multa retinere in a oferi omenirii din roadele progresului tehnologic. Parafrazand, Romania e proasta caci e incredibil cat de usor poate fi prostita, chiar si cu dovada pe tava, in fata, citita cu glas tare! Cu siguranta ca si romanul, chiar si cu piedicile si haosul de la varf, ar putea progresa si prospera macar pentru el si aproapele sau. Dar pe de alta parte, munca-i o necunoscuta pentru multi dintre ei, pentru cei care merg cu biletul loto la biserica, sa-l sfinteasca. Sa nu ne punem mintea la ceva bun, sa mergem deci sa dam cu pixul pe talon! Pentru o viata mai buna… Ce prostie!!!

* termen preluat dintr-un moment umoristic al celor de la Vacanta Mare