envi

La inceputul anului doi de facultate, intr-un moment de oarecare dezorientare in spatiu dupa un eveniment mai tragic in viata-mi personala, am aterizat la o gazda. O tantica foarte buna prietena de-a maica-mii care s-a oferit sa ma cazeze ea. Vorba aia, bunatate de apartamentoi cu trei camera, doua bai si doua balcoane dintr-o zona foarte buna a Iasiului in care statea, exact, o singura persoana. Ma mutasem deci acolo, undeva pe la jumatatea lui octombrie.

Cu o saptamana inainte insa, madam mai inchiriase si a treia camera unei fatuci. Un fel de neam din ala indepartat, de ala pe care, pana cand il descifrezi si explici ce e, trebuie sa te gandesti sa te mai barbieresti o data ca a crescut la loc. Venise fata din vacanta din Italia fix in Iasi, fix la facultate, fix la facultatea mea, provenind din fix un sat de langa fix oraselul meu de bastina. Facultate cu potential gagicaresc puternic, cunoscatorii stiu la ce ma refer daca le spun ca e vorba de Facultatea de Economie si inca ceva. Ma rog, pentru mine e recent lasata balta, dar sa revenim…

Eu sunt genul de om destul de circumspect si retras in primele contacte cu oamenii. Nu vorbesc primul, prefer sa tac si, de obicei, nu bag in seama cine stie ce. Nu cred ca sunt anti-social, poate sa zic ca sunt pretentios, nu stiu. La fel procedai si cu “madmoazela”, nimic special. Ce pot sa zic e ca nu-mi placea defel. N-avea, teoretic, de ce sa nu fiu macar neutru. Fata cuminte, isi vedea de cursuri de se prezenta la toate, nu efectua iesiri urbane din cate stiu eu, in fine. Poate pen’ca era blonda, nu stiu. Ma rog, in general mie nu-mi plac blondele, dar stii cum e: femeia iti mai place si pentru ca e femeie, nu ca are-o culoare anume in cap. Nu, nu era urata deloc si nici nu avea vreo supra- ceva. Nici greutate, nici nas, nici nimic. Mie insa nu-mi inspira nici s-o scot la o napolitana si chiar nu sunt deloc genul pretentios la femei. Ma rog, nici nu cred ca-mi permit sa fiu, dar asa, de dragul discutiei…

Asaaaa… Intre timp, gagica a plecat de-acolo prin februarie, daca retin bine. Eu am ramas cam tot anul si inca putin din urmatorul cu o pauza pe la inceputul verii. Alesese calea caministei enigmatice. N-am mai tinut legatura. Vorbisem de vreo doua ori pe messenger, o data pentru ca aveam nevoie de un dosar la facultate si apoi parca-mi urase ceva de-o zi de-a mea, nu mai stiu exact.

Anii au trecut…

Recent, mi-a fost dat s-o vad intr-un oarecare clubulet. Fata mea se facuse o papusica de clubareala. O blondina aproape focoasa! Metamorfoza incredibila ce n-as fi prezis-o niciodata! Genul de fatuca plimbata cu zaharel, masini cu sigle nemtesti, sorbacaind din ceaiuri aromate cu parfum de “e scump si n-am platit-o eu”, cu hainute “flashy, draga” si cu un strat de tencuiala turbata pe moaca. Nu stiu cum o mai duce cu scoala, banuiesc c-o fi terminat-o daca atunci era in anul intai. Nu stiu ce lucreaza, banuiesc ca nu ceva dificil pentru ca nu era genul destept ci genul tocilar. Stateam si ma uitam inlemnit, toate cele douazeci de minute cat am stat acolo si nu-mi venea sa cred cum mica blonda neiesita din casuta era acum atractia serii, seara in care era randul lui x, probabil. O mai vad si-n pozele de la avatar, inghetata de polaroide in ipostaze diverse si cu statusuri de genul “Nu fac nimic remarcabil, dar ceea ce fac e esential!”. Probabil prospera…

Deh, s-ar parea ca legenda tarancutei plecata din fundul garlei si care razbeste la oras prin ceea ce nu poate oferi nimeni decat o ea e mai mult decat reala. Tinzi sa n-o crezi, s-o zici pentru ca au zis-o altii, desi tu stii ca esti in necunostinta concreta de cauza. Dar cand o vezi cu si sub ochii tai… Deh, eu n-am nimic cu ele, s-ar putea chiar tantica sa citeasca ce-am scris eu aici, dar asa, pentru cultura mea, i-as monta putin pe baietii de la MythBusters dar s-ar putea ca pana si ei sa-mi bage o stampila de “Confirmed” si n-are sens…