envi

Ca niciodata, anul asta n-am nici a mai mica senzatie ca vine 1 decembrie, in ceea ce priveste insemnatatea ei la nivel national. In anii trecuti, probabil prin prisma faptului ca mai eram si scolar uneori, si asta insemna automat zi libera, 1 decembrie era batut bine in cuie in calendar. Acum aproape ca nici ideea de prima zi de iarna nu-mi starneste sentimente profunde. Poate oi fi eu de piatra, nesimtit, naiba stie…

E interesant cum nici dracului nu-i mai pasa de, vorba aia, ziua nationala a natiei natiunii. 1 decembrie, ziua unirii din 1918, d-acolo din Alba Iulia. Ziua in care s-a format Romania Mare – nu partidul – zi de mare angajament in istoria tare mandra a astei tari, pana la un punct. Adica de pe-acolo incepand… Daca stam sa ne uitam in jur, majoritatea intra intr-un mod foarte complex cand vine vorba de respect-ziua tarii. Ati vazut paradele frantujilor? Ma gandesc ca nu sunteti straini de isteria americanilor cu al lor 4 iulie pe care, fie vorba intre noi, romanii il serbeaza mai ceva decat oricare alta natie din afara granitelor licuriciului, de parca noi am fi un fel de Alaska in Europa…

Nici nu stiu cat sens mai are ziua asta. Cat simt patriotic sa mai starneasca tara asta in ai sai locuitori in asa fel incat s-o serbeze asa cum, teoretic, ar trebui?! As pune nitel pariu ca, la un sondaj pe strada, nu multi elevi de maxim clasa a 10a stiu ce e 1 decembrie. OK, hai sa nu fim rautaciosi: procentul celor care nu ar sti ca e vorba de ziua unirii, ziua natiunii ar fi infricosator. Hai, treaca de la mine… Per total insa, cam ce sa celebrez? Cam ce sa ma convinga ca tara asta are nevoie de-o zi in care s-o cinstesc asa cum stiu mai bine? S-o ridic la rang de catalizator al mandriei mele cand vine vorba de a ma compara cu altii?! Pai pentru ce…?

Sigur, sunt motive pentru care as ridica-o in slavi si asta mai ales dupa ce viata mi-a acordat imensa sansa de a putea calatori si in alte tari si sa le vad si partile slabe, partile pe care Romania mi le ofera, iar altii nu vor putea niciodata. Cat de aiurea trebuie sa fie sa nu poti face nimic pentru a grabi niste proceduri. Auzi, sa nu-mi vrea mie caltabosul ca sa-mi dea drumul mai repede la chestiune!!! Cat de enervant trebuie sa fie sa nu poti sa-ti ridici rangul decat prin munca si prin performanta personala. Va imaginati cat de trista e lumea in alte parti unde nu poti trage nimic de pe internet fara sa marci banul? Sau cat de tampita e tara in care n-ai voie cu girofar pe carcasa masinii asa, doar de fix-frectii. Unde sa trebuiasca sa-ti slefuiesti putin rasa si abordarea ca sa culci o bombonica, unde nu te poti pisa si caca si sa-ti arunci deseul unde-ti efectiv vine. Nasol frate, tot in Romania mea e mai bine pentru ca aici eu sunt centaur si chiar sunt si respectat si privit cu interes pentru asta! E greu, e mai bine aici unde vorba aia, s-a inventat flexibilitatea regulilor si-asa permisive.

De-aia iubesc totusi Romania si de-aia cred ca totusi lasam sa pice-n prea anonimat acest 1 decembrie. Nu e vorba de patriotismul unirii, aceasta mizerie care s-a intamplat candva si care oricum nu mai are sens acum – vorba aia, n-a cantat Guta? n-are valoare -  ca numai unita nu-i tara, ci de paradisul pe care-l reprezinta acest teritoriu in care, in principiu, pot face orice si pot gasi scuza pentru orice. In care orice fac eu e corect pentru ca o fac eu si nimeni nu poate spune nimic pentru ca, la randu-i, face la fel, nu? 1 decembrie e inca ziua Romaniei, trebuie sa ramana ziua Romaniei, trebuie ca tara asta sa aiba o zi in care sa o celebram pentru ceea ce este ea cu adevarat! Iti multumim, Romanie, ca existi!

Cat de frumoasa esti, Romanie, si cat de bogata! Ca de 20 de ani furam cu totii din ea si inca nu s-a ispravit… La Multi Ani, ne vedem maine, de ziua ta! Or sa se ocupe televiziunile de fasolea cu ciolan si lautarii inchipuiti, iar pe strazi vor defila tancuri si camioane in aceasta traditionala si puternica tara militara…