envi

Prolog: Romania, aceasta tara cu spirit umanitar care depaseste orice alta liniuta importanta a vietii de zi cu zi…

Nu, pe bune, nu e chiar interesant cum se mobilizeaza romanasii cand e vorba de cazuri de-astea tip, de genul “copil bolnav de x”, “adult ramas fara y dupa accident de z”. Ah, si asta intr-un peisaj completat cu notorietatea faptului ca spiritul civic romanesc e praf si pulbere. Se stiu nenumarate cazuri in care romanul de rand sta frumos si priveste, nu se baga pentru ca ii e bine si comod asa cum ii e in momentul ala si, in unele cazuri sinistre, le-as numi, stau si rad sau nici macar nu se sinchisesc sa arunce o privire.

Bai tata, dar cand e vorba de umanitare, toti buluc! Care mai de care se incaleca si e gata sa-si dea si camasa de pe el ca sa o scoata la capat. Ca asa ne invata Dumnezeu, sa ne iubim aproapele; ca asa e omeneste, sa ne ajutam intre noi, ca suntem oameni, nu? Texte standard, tipare fleoscaite pentru ca, desigur, nimeni nu se deranjeaza sa abordeze problema intr-un mod macar diferit. Un caz, o boala, o melodie, o poza, patru documente stampilate si scanate, mai nou si blog, rugaminti si evocari mistice si religioase si vivat solutia! Toata lumea se implica, toata lumea doneaza, toata lumea se mobilizeaza. Exclamam in cor c-am invins sistemul si mai salvam o viata…

Eu nu neg, sunt lucruri de bine. Sunt dovezi ca oamenii, daca vor si pot si cred intr-un lucru, pot invinge sistemul imputit. Nu mi se pare insa normal ca lumea sa ajunga la astfel de solutii pentru a-si vindeca diverse chestiuni sau pentru a ajunge la un liman in situatii critice. Intr-o lume si-ntr-un secol in care putine lucruri mai sunt imposibile, e jalnic s-ajungi la mila si compasiunea populatiei pentru a putea scapa dintr-un necaz. Nu stiu daca v-am zis vreodata ca eu cred ca ceea ce vedem in Grey’s Anatomy sunt chestiuni reale, adevarate si posibile, iar noi murim de la o apendicita neglijata de medici. Asta trebuie sa facem noi, romanii: sa cautam alternative pentru a ne scapa cu viata pentru ca oricum natia nu ne ajuta si, mai rau de atat, toate aceste semnale si cazuri si situatii n-au motivat pe nimeni sa imbunatateasca situatia. E logic ca perseverand in astfel de metode nu incurajam cu nimic progresul si schimbarea sistemului, dar tot la fel de logic mi se pare si faptul ca oricum el n-ar progresa in niciun fel…

As mai veni insa cu o problema.

Romanul e, culmea, sufletist si usor impresionabil si, mai important, dovedit cotizant. Au fost cazuri reale unde natia s-a sesizat si totul a curs conform planului. S-a constatat, s-a rugat, s-a cotizat, s-a rezolvat si toata lumea a fost fericita, vindecata, impacata cu sinea lui si a punctat puternic la karma. Insa mi-e si de ideea escrocheriei care zace in ADN-ul romanului din prezent. N-as putea decat sa va dau ca exemplu ca aici, in fata scarii mele de bloc, se-aduna in fiecare duminica cate-o sleahta de adunatori de fonduri pentru cate-o fetita blestemata de vreo leucemie sau vreun sinonim. Cazuri care-ti sfarteca inima si sufletul, asa e. Dar si omuletii mei sunt niste voluntari de toata frumusetea, baietasi de 23-25 de ani, tipul de baieti care-si cauta rost rapid si cu minim de munca, in deplinatatea fortelor, cu niste moace de tepuitori de alba-neagra-wannabe, care, pe alocuri, mai abordeaza si la modul violent si-ti taie calea. Prezenta le e constanta si, desi cinic, uneori parca i-as intreba “Pai ba, voi sunteti aici de vreo luna de zile, n-a mai murit fatuca fara transplantul ala fara de care murea in doua saptamani?!”; da, pentru ca ei sunt aceiasi, nu-si schimba decat poate pozitia in zona. Nu neg ca voluntariatul e imbratisat uneori de te si miri cine, dar nici nu pot sa nu-mi pun intrebari ce nu rasar din paranoia…

Ce vreau sa spun: pe de-o parte, mi se pare jalnic faptul ca trebuie s-ajungem la actiuni populare pentru a ne proteja/imbunatati sanatatea si/sau integritatea intr-o lume in care medicina a ajuns la niste chestiuni de-o finete si de-un progres extraordinar; pe de alta parte, care ar fi alternativa, avand in vedere ca in niciun mod incercat, experimentat sau, finalmente, de bun simt, nu s-a inregistrat vreun progres in sistem?!; in al treilea rand, sunt aproape sigur ca se si profita de toata chestiunea asta si de naivitatea poporului, sensibilizat de dramatismul situatiilor.

Sigur, solutia nu exista pentru ca tentaculele problemei sunt complexe, enervante si, analizandu-le, te invarti intr-un cerc vicios fara scapare. Eu nu neg ca exista cazuri reale, sunt sigur de asta si ele trebuiesc luate in seama si tratate serios. Serios insa nu e niciodata tratata problema in ansamblu.

P.S.: N-am mai abordat problema celor care se implica in asa ceva pentru a cotiza la notorietate si fluxul puternic – si pe deasupra grotesc – de chestiuni de genul asta care ne va invada acum, in decembrie, cu ocazia lunii cadourilor – alt cliseu ieftin si care, culmea, prinde. Sunt laturi scarboase ale problemei, de-a dreptul nedigerabile pentru logica si stomacul meu.