Bai, sper ca v-a trecut toata imputeala cu alegerile, da? Sper ca v-au trecut numaratorile, bucuriile sau “tristeturile”, remuscarile si alte rahaturi. E timpul ca viata noastra neschimbata sa mearga mai departe, da? Bun, atunci hai sa va propun, in forma concreta a primului guest post pe blogul meu – articol oferit de-o amiga cibernauta, Luana – un alt punct de vedere asupra a modului in care e perceput politicianul roman de catre sectiunea mai tanara a publicului spectator la pseudo-politica de foarte prost gust ce se desfasoara doar pe ecran, din pacate. Lectura placuta…
La 22 de ani am reusit sa ma satur de tot ceea ce tine de subiectul politica, si totusi e un aspect al vietii din tara asta minunata pe care nu pot sa il ignor de tot. Sa fim consecventi cu imaginea ei de curva: iti repugna, dar totusi te uiti la ea cand treci peste vreun pod.
Repulsia a durat pana cand mi-am dat seama in cine se regaseste de fapt politicianul generic, probabil universal valabil, moment in care am inceput sa rad isteric; ce Caragiale, domle…
Saptamana trecuta incercam sa fac un portret al omului care vrea sa devina presedinte. Adica, presedintele unei TARI! Voi va puteti imagina in postura asta? D’apai sa va apucati de campanie, iesit pe la TV, sa va puneti mutra pe afise cat un bloc unde sa va circule un lift prin nas+creier? Pana la urma am ajuns la concluzia ca acest portret exista, si inca foarte bine reprezentat.
Personajul care reuneste trasaturile tuturor politicienilor e George Costanza(foto). Costanza e unul dintre cele 4 personaje principale din Seinfeld, un ratat mic, las, crizat cu pretentii, extrem de zgarcit, care de obicei nu are job, nu are femeie si nici bani decat daca le obtine prin norocul prostului. Reuneste chelia si tupeul lui Basescu, isteria lui Vadim, capacitatea lui Geoana de a bate campii, stilul convingator al lui Antonescu, the weasel-like traits of Boc, credinta lui Becali ca i se cuvine tot.
Dar, la modul general, George are calitatea, remarcabila de altfel, de a se adapta prin minciuna, disimulare, pierderea oricarei decente si ignorarea regulilor de bun simt, oricarei situatii care ar putea aparea vreodata. Calca peste copii, femei si batrani ca sa-si salveze pielea, mentine o relatie cu o femeie numai ca sa ii demonestreze unui cunoscut ca s-a inselat in privinta lui, n-are nicio problema in a se converti din evreu in ortodox, minte un orb ca sa-i ia ramele de la ochelari, merge cu bastonul ca sa isi mentina un job pe care l-a obtinut prefacandu-se ca e handicapat, si isi amenajeaza biroul de la un job de vis in asa fel incat sa poata dormi acolo in timpul programului. Sa nu uitam ca se bucura cand ii moare logodnica in timp ce lipea plicurile cu lipici toxic alese de el.
Groazic om, George asta. Mai rau e ca niciodata nu se invata minte, indiferent cate I se intampla si cat rau face in jurul lui, persoana lui e singura care conteaza. Si totusi, el continua sa traiasca in societate, sa faca bani si sa iasa cu femei. Pe la noi, ar fi undeva mult mai sus decat il plaseaza serialul.
Ar fi interesant ca politicianul roman sa faca exercitiul de a deveni exact opusul a ceea ce este, sa faca mereu inversul a ceea ce are tendinta naturala si animalica sa faca. Pentru George a fost o revelatie care i-a schimbat viata, cel putin pentru o vreme. Eh, n-o sa se intample…
Da, Seinfeld e un serial care frizeaza absurdul. Siiiigur…
Etichete: electoral, george costanza, guest post, parlament, politica, prostie, romania, seinfeld




Foarte, foarte adevarat. Geniala paralela intre personaje… Excelenta metafora. Eu eram fascinat de felul in care trecea prin viata George. Iar actorul care ii da viata…nu se putea altul mai bun.
Spre deosebire de mizeriile la care face referire, postul asta chiar merita un vot!
@Moroi si @TvDeCe: multumesc fain pentru apreciere :) Moroi, nici eu nu-mi imaginez o alta “fatza” a lui Costanza, e perfect definit din toate punctele de vedere de J.A.
Foarte buna comparatia; Mai puteai sa exploatezi relatia dintre George si Parintii lui. Uneori locuieste cu ei si imediat dupa se dezice de ei ; astai ar fi mogulii :P
Perfect adevarat. Cu o singura observatie: Costanza macar e american! Pana sa ajunga politician veros american, politicianul roman nu se ridica peste boul ala din La bloc sau umflatul ala prost care-si ingroasa vocea din Trasniti in NATO. Ce Seinfeld!…
mie unul mi-a placut in mod deosebit. bravos!