envi

Pana pe la 11 ani nu stii ce e aia. Stii ca o ai, dar iti trebuie sa te pisi si atat. O atingere in plus e un fel de durere si oricum n-ai nicio informatie in plus decat ca nu tre’ sa faci in pat cu ea. Atat… Fetele? Te tragi cu ele de par, la propriu. Le bati, joci prinsa si le consideri facute din aceeasi substanta cu tine. Daca te enerveaza, scoti pish-masina ca ele se intorc si fug. Asa stiu ele ca trebuie sa faca, desi mi-e ca si lor le e neclara situatia…

Apoi incepe distractia! Read the rest of this entry »

“Învaţă să faci diferenţa dintre o simpla purtătoare de pizdă şi o femeie adevărată!”

via Moertz, intr-o productie personala imperiala!

N-ai nicio obligatie in viata… Nu trebuie sa te duci la munca, nu trebuie sa platesti facturi, nu-i nevoie sa intretii o casatorie sau sa-ti cresti copiii, familia e bine mersi, nu trebuie sa faci nimic pentru nimic. Ah, si-ti mai dau un bonus: ai toti banii pe care ti-i doresti…

Ne-am inteles?

Acum zi-mi: ce-ai face cu/in viata ta in cazul asta?

Nu ma pricep la relatii! Punct!

Ce stiu insa, ce-am invatat de-a lungul anilor, de la primul par pubian pana azi, la ora articolului, e ca o relatie trainica are la baza increderea. Cliseu fantastic, aproape ca ala care zice ca toti murim. Cliseu insa enervant, pentru ca e real, pentru ca-i unul din acelea contra caruia n-ai cum sa misti, tip axioma. Adica, nu stiu voi, dar eu, de obicei, cand aud cliseu, ma gandesc prima data la cum sa-l combat…

Noi vrem parteneri frumusei, cu ochii in nu stiu ce fel, fara par in nas, cu bulanul nu stiu cum, care sa impuna respect, cacaturi din astea. Ii vrem si cat de cat romantici, la un moment dat, ca nu suntem bucati de piatra. Dar cel mai mult si mai mult vrem sa aiba incredere in noi si sa avem si noi, la randul nostru, incredere in ei. Acum deh, o alta axioma imputita spune ca increderea n-o ceri, o castigi. Lucru perfect valabil pentru ca, altfel, risti sa dezamagesti sau sa fii dezamagit. Hai ca in prima situatie mai traiesti, o s-ajungi sa dormi si noaptea chiar, dar cu a doua e mai complicat. Raman niste chestiuni, niste cicatrici. Greu a doua oara, greu in general, dupa aceea. Read the rest of this entry »

Am inteles ca Romania a donat fix 50.000 de euroi pentru sinistratii haitieni. Cica Moldova a dat vreo 70.000… Ma rog, nu mai comentam, e la mintea cocosului. Ce vreau eu insa e sa-mi mai propuneti ce-am putea sa mai donam noi, ca tara, saracutilor haitieni. Eu am zis sa le trimitem fie niste paleti de apa minerala Borsec, ori sa vorbim cu Uniunea Gospodinelor Romane Nesatisfacute Sexual sa le prepare 1000 de borcane de zacusca.

Asa ca hai, ce le mai putem trimite lor, haitieni-si anume-lor? Comentati si voi updata postul… Read the rest of this entry »

Necazul unuia, bucuria altuia, zice o vorba din popor…

Am vorbit mai jos, pe scurt, despre ce e in Haiti si mi-am exprimat opinia asupra chestiunii. Discutam recent cu Luana si ea imi expunea un foarte bun punct de vedere: toata lumea sare si se indoaie si se agita pentru Haitieni, in special americanii, iar dupa ce trecuse Katrina si New Orleans-ul era in paragina, aceiasi americani aproape ca si-au macelarit conationalii, pe alocuri chiar efectiv. In final, ideea de baza ramane, anume ca nu-mi pasa de nimic. Nici de haitieni – ce li s-a intamplat lor mi se putea intampla si mie, de acord, dar n-am nicio vina ca eu m-am nascut aici iar ei acolo – nici de toata afacerea cu americanii – nu e prima oara si nici nu va fi ultima oara si nici nu are cine sa intervina, impacati-va cu situatia si nu mai mormaiti fara sens, macar faceti-o coerent si fara fecale in bot.

O chestiune insa ar fi interesant de analizat, as spune eu…

Porninde la prima fraza a acestui articol, ma gandeam la un simplu rationament: Haiti, o tara saraca cu conducere subreda, educatie slaba si mentalitate precara in cele mai multe domenii si cazuri + un cutremur devastator, un dezastru natural care ingroapa efectiv toata tara = multi morti, foarte multi morti, dar suficienti supravietuitori si suficienti copii inca in viata. Autoritatile haitiene sunt clar depasite de situatie, iar cand vine vorba de interferente straine, mai ales americanesti, razboiul e castigat din fasa, nu? Rezulta oare ca agentiile de adoptie internationala se freaca acum pe maini de fericire si de perspectiva profitului? Vor aparea copii haitieni la oferta, avand in vedere probabilul stoc bogat?

Haiti… Cutremur… MARE! 7 grade si inca ceva, sau cate or fi fost…

Ce-ar mai fi de zis decat groaznic. Nu mi-as dori sa fiu haitian zilele astea, sa-mi caut mama, fratele si pisica sub niste moloz prin care, candva, imi traiam zilele. Recunosc ca n-am urmarit stirea si ca stiu mai multe despre aproape morbidul tur de scrutin intre Blenorius si ala care a castigat. Din simpla coincidenta, nu ca m-ar fi interesat una mai mult decat alta. Problema mea e alta, insa…

Cat cacat mai mancam ca ne doare si cate valuri de falsa compasiune, internauta sau nu, mai trimitem in partea aia?

N-ai decat sa-mi spui ca-s insensibil si ca ar trebui sa putrezesc, singur, intr-un iad care ar trebui creat aparte pentru astia ca mine, carora le pasa doar de sine si carora li se falfaie fluierul in bataia viscolului de problemele semenilor sai de pe mapamond. Am vazut ca s-au grabit multi sa boceasca la un loc cu planeta, sa dea cate-o palma articulata statului roman ca nu misca macar un deget verbal apropo de tragedia asta. Tragedie, de acord, dar nu problema mea!!! Sunt doua chestii diferite in a lua la cunostinta un eveniment tragic si a face din el o problema pe scara intergalactica…

NU VREAU sa ma zvarcolesc in pat noaptea pentru ca o insula dintr-un arhipelag mai repede mentionat in filme si in versuri de hiphop comercial, decat in cartile de geografie, sufera acum ca s-a clatinat putin scoarta! Singura similitudine intre mine si ei, faptul ca suntem oameni, ma lasa rece. Poate ca ar trebui sa invatam dracului o data ca nimanui nu-i pasa de tine, decat – si aici in cazurile fericite – ma-tii si catorva din familie ca bafta de-a avea un prieten ii atinge pe putini. Haitienii nu-mi sunt niciuna, deci faptul ca sunt bombardat zi de zi cu scrieri de compasiune, bocet planetar si incercari de preluare a initiativei pentru a sensibiliza opinia publica imi sunt indiferente. Ma lasa rece si problema cu americanii si tot! Sa-si ia ei petrolul, pe mine ma doare ca-mi iau 4 catraliarde pe o autostrada pe care n-o fac aici, la mine. NU IMI PASA si va asigur ca asemeni mie sunt foarte multi – in principiu aia care tac.

Asa m-am saturat de toate momentele astea de solidaritate de carton…  Mai da-i in spuma marii pe haitieni! Daca n-ai tu sange s-o zici, o zic eu si pentru tine.