Va mai aduceti aminte ce lucruri erau considerat ca fiind un “lux” acum vreo 10-12-15 ani? Si nu ma refer la sapunul cu acelasi nume…
Ma rog, nu vreau sa vorbesc din perioade mai lungi, perioade de care nu-mi aduc aminte sau care nu le-am trait efectiv. Adica ar fi tampeste ca eu sa vorbesc despre cum capatau portocalele o aura de lingouri de aur pur pe vremea inculpatului cand, de cand stiu si eu ca exist pe pamant, portocalele cresc in lazi in orice magazin si pana chiar si-n tonete de 2,5 metri patrati. Sau de televizorul care nu se inchide noaptea si care are canale vizibile si dupa cifra 2, incolo, pe telecomanda(!!!!!).
Imi aduc aminte de sfarsitul anilor ’90 si inceputul doua mii-lor. Si apoi nu fac decat sa ma uit prin casa. Cam cum priveai pe-atunci la vecinul care avea calculator sau la sora prietenului tau cu care bateai mingea, care lucra la Connex si avea telefon mobil, intr-o vreme in care un rahat de Bosch 509 costa cat o masina de spalat, iar unitatile cat apa pe doua luni, iar cu ele vorbeai 3 minute si o bezea. Era o vreme in care internetul nu exista decat prin dial-up, mai tineti minte? Modemuri din acelea cu optsute de beculete, care scartaiau intr-un fel care, in final, a ajuns un imn al perioadei romantice a dezvoltarii PC-urilor si a internetului. Sa va mai povestesc de laptop-uri si de felul in care nu te puteai controla sa nu-ti tii gura cascata cand vedeai cate unul?!
Imi aduc aminte cat de, totusi complicat era prin’93-’94, cand intram la scoala, sa ai noutati prin casa gen televizor color cu tot cu telecomanda, aragaz strain, frigider altfel decat arctic ori din ala gras si rotund, ori din asta patrat, mic si in care trebuiai sa cobori inauntru ca sa-ti iei orice din el. Masinile de spalat erau inca, intr-un procent covarsitor, neautomate iar cine avea altfel aproape ca putea sa aplice pentru postul de sef de scara. Nu mai zic de masini straine: si-acum il am in cap pe-un nene din orasul meu care, cu doua Forduri Scorpio – care fie vorba intre noi, sunt niste tancuri care inghit benzina de nu-i adevarat si nici nu-s mari filosofii de masini – era patronul micutei urbe. Toata lumea inca se dadea in Dacii cumparate dupa statul la coada, Nova era inca departe, Cielo(??) si mai si iar masina straina era o chestiune intangibila.
Si astazi am ajuns in 2010, dupa 15 ani…
Avem plasme si nu-s nici chiar dureros de imposibil de cumparat. Masinile de spalat ni le punem in bucatarie pentru ca am avansat, teoretic, in gradul de civilizatie si bun gust si ele vin acum in ‘jdemii de forme, culori si performante, de te anunta exact cand sa revii sa-ti scoti zestrea din cuva. Internetul e la niste viteze pe care nu le imaginam nici la NASA existente pe-atunci iar un laptop si-l permite si un student cu un part-time job, fara probleme. O masina?! Nicio problema, o tai un an si ceva la munca pe undeva, esti intelept, si cand te intorci in tara, o chestiune de prin ’98-’99 de mana a patra tot iti iei; cui nu-i convine, sa mearga pe jos, nu?!
Si-atunci stau si ma intreb: dupa inca un ciclu de 12-15 ani, ce vom avea la discretie ce azi consideram ca e un lux? Ce e acum cum era DVD playerul candva si va fi cum e video-ul acum?
Etichete: lux, romania



Am vorbit cu optimistul din mine şi mi-a zis că peste nşpe ani lucrurile materiale n-or să mai fie la mare căutare, dimpotrivă se apropie sfârşitul consumerismului.
Da’ eu zic că minte, prevăd reduceri la sex-roboţi. :))