desecretizarea in viata de cuplu…

Nu ma pricep la relatii! Punct!

Ce stiu insa, ce-am invatat de-a lungul anilor, de la primul par pubian pana azi, la ora articolului, e ca o relatie trainica are la baza increderea. Cliseu fantastic, aproape ca ala care zice ca toti murim. Cliseu insa enervant, pentru ca e real, pentru ca-i unul din acelea contra caruia n-ai cum sa misti, tip axioma. Adica, nu stiu voi, dar eu, de obicei, cand aud cliseu, ma gandesc prima data la cum sa-l combat…

Noi vrem parteneri frumusei, cu ochii in nu stiu ce fel, fara par in nas, cu bulanul nu stiu cum, care sa impuna respect, cacaturi din astea. Ii vrem si cat de cat romantici, la un moment dat, ca nu suntem bucati de piatra. Dar cel mai mult si mai mult vrem sa aiba incredere in noi si sa avem si noi, la randul nostru, incredere in ei. Acum deh, o alta axioma imputita spune ca increderea n-o ceri, o castigi. Lucru perfect valabil pentru ca, altfel, risti sa dezamagesti sau sa fii dezamagit. Hai ca in prima situatie mai traiesti, o s-ajungi sa dormi si noaptea chiar, dar cu a doua e mai complicat. Raman niste chestiuni, niste cicatrici. Greu a doua oara, greu in general, dupa aceea.

Ce sunt eu curios e in ce masura pastram sau nu secrete fata de partenerul pe care ni-l alegem la un moment dat si, mai mult, fata de cel care avem impresia ca o sa petrecem ceva mai mult decat doua saptamani si opt ture prin paturi si toalete diferite.

Unele secrete pot distruge relatii, asta-i clar. Cu totii facem tampenii de care nu suntem mandri si din care, teoretic si in cazul in care nu esti un/o tembel/a, ar trebui sa inveti. Ma rog, cu astea nu stiu daca-i musai sa te desfasori in fata jumatatii doar de dragul confesiunii si puritatii spirituale si sinceritatii depline. Pe de alta parte, sunt aproape sigur ca multora nici nu prea ne pasa de unele aspecte. Acele situatii in care exclami “OK, nu vreau sa stiu mai mult!” sau, mai corect, “Nici nu vreau sa stiu, de fapt!”. In sensul ca nu stiu exact cat de mult vrei sa stii cu cati/cate s-a futut partenerul/partenera ta si pe unde si pe unde a pus gura, sau ce relatii anterioare si cu cine le-a avut, chestiuni de genul asta.

Pe de-o parte sunt de acord cu ideea ca totusi trebuie sa-ti pastrezi coltul tau privat si unele lucruri doar pentru tine, acelea despre care vorbeam in al treilea paragraf. Nu doar pentru integritatea celuilalt, dar si pentru confortul sinelui. Ce mai stiu insa e ca a fi secretos si a pastra prea mult din ceea ce esti/ai fost face si mai rau decat a te expune. Mai adunam si faptul ca unele secrete sunt din acelea parsive care se intorc sa te bantuie de n-ai somn noaptea si nici nu ti se scoala la intrare, iar problema se complica si mai si.

Asa ca, in concluzie, intreb: Cat si in ce masura tinem secrete fata de partener? O facem pentru binele lui/ei, sau ne inselam si nu facem decat sa erodam o relatie intr-un mod stupid?


Etichete: , , , ,

Related posts

2 Responses to “desecretizarea in viata de cuplu…”

  1. Bogdan says:

    Da, ai dreptate, increderea este piatra de temelie a unei relatii.
    Acum depinde si la ce secrete te referi.

    Daca faptul ca m-am futut cu 30 de gagici inainte sa fiu cu actuala, una la 2 zile…nu stiu ce sa zic…cred ca ar trebui tinut secret pentru inceput, insa la un momentdat ar trebui expus.

    Concluzia mea este ca nu trebuie sa iti expui toata viata din prima. Faci asta treptat. Si o sa vina o vreme cand o sa poti sa ii spui partenerului si cele mai secrete secrete.

    bine, asta in cazul in care nu ai fost pedofil, viloator, criminal etc…

  2. AdrianaG says:

    Daca e vorba de trecut, sunt de parere ca, in timp, o sa poti povesti omului de langa tine tot, pentru ca te cunoaste si nu te mai judeca.
    Dar in ceea ce priveste prezentul si viitorul sunt de parere ca numai prin faptul ca spui tot indiverent de cat de mult doare, ai respectul celui de langa tine.
    un secret te macina..

Leave a Reply