envi

Acum foarte mult timp, Roxana Radu mi-a pasat o leapsa. Am luat la cunostinta, insa din diverse motive n-am mai reusit sa si raspund la ea. Am hotarat insa sa o preiau efectiv pentru ca, citind si recitind intrebarile, voiam neaparat sa raspund la intrebarile alea, clarificand niste chestii si expunand altele.

Asadar, sa incepem…

Cat timp din viata personala expui scriind un blog?

In principiu as putea raspunde ca mult mai mult decat credeam ca o sa fac vreodata, dar mai putin decat ar trebui sa o fac. Personal am o conceptie ceva mai complexa despre ceea ce inseamna un blog si ea se aplica cel mai mult in cazul articolelor. Desi sunt, fara dubii, adeptul ideii ca un blog personal inseamna ca autorul scrie si face ce vrea acolo, gusturile mele nu-s deloc indreptate spre blogurile alea pe care gasesc sase postari scurte, fara substanta si pe jumatate cu embeduri. Un blog personal, in mintea mea, ar trebui sa contina expuneri dictate de mintea si principiile tale asupra unor diverse, nu sa xeroxeze un site de stiri. In concluzie, atunci cand scriu, as putea spune ca petrec suficient timp facand-o – intre jumatate de ora si chiar doua ore, in functie de subiect si material – dar ca in general nu-mi dedic nici pe departe jumatati de zi blogului.

Cu ce iti dauneaza blogul?

Pan-acum nimic fizic, desi am inteles ca s-ar planui ceva. Asta e, ne impacam cu ideea, o sa ma transform si eu intr-un martir, ars pe rug doar pentru ca vorbeste, nu-i nicio problema. In principiu nu mi-a adus nicio dauna concreta. Nici materiala, nici de imagine, nimic. Desi nu le cred insa daune, as trece totusi unele conceptii formate asupra persoanei mele, desi – si tin sa subliniez asta – incercam sa-mi justific si re-justific discursul. Ah, si ar mai fi aia in care multa lume incepe sa creada ca-s plin de figuri. Ma rog, oi fi, apasa X-ul din dreapta sus si ne iubim in continuare…

Cu ce te ajuta blogul?

Bani nu-mi aduce, deci financiar nu. M-a ajutat insa sa trec peste un moment destul de delicat la un oarecare moment din traiu’ meu si, de atunci, sa descopar un catraliard de chestii. De la oameni, la locuri, idei si asa mai departe. A fost, daca pot spune asa, pasul prin care am descoperit partea mai utila si placuta a internetului. Maruntul care sunt in online sunt strict datorita blogului si pe toti pe care-i cunosc pe internet ii stiu doar pentru ca, la un moment dat, au dat peste blogul meu, peste scrierile mele, facilitand astfel dorinta de interactiune in profunzime. E o senzatie exceptionala sa vezi cum, uneori, oameni cunoscuti doar prin online, recte prin blog, iti pot usura macar dificultatea momentului.

Ce reactii permiti?

In principiu orice, in afara de bataia de joc asupra scrierilor mele. Nu-mi plac comentariile TOTAL offtopic. Vino, te rog, si injura-ma, daca o faci plecand de la ideea din articol, nu-i nicio problema. Dar nu am nevoie sa faci misto sau sa comentezi doar de dragul ideei ca ma cunosti sau ca vrei sa-ti vezi numele acolo, in dreapta, la comentarii recente. Ah, iar daca nu stii sa scrii romaneste, o sa iti public reactia, dar intotdeauna o sa-ti raspund simplu: nu discut cu oameni care nu stiu sa se exprime!

Leapsa s-o preia tot blogrollul meu de aici, din dreapta. Salutari!