Daca prostia ar straluci, Oltenia ar fi Las Vegas…
Daca prostia ar durea, multi s-ar zvarcoli in chinuri…
Cu mentiunea ca las libera lista expresiilor despre prostie si efectele ei asupra omului, romanului, a cui vreti voi, stateam si ma gandeam daca e chiar asa de rau sa fii prost…
Suntem bloggeri si ne credem destepti. Unii chiar sunteti, altii suntem mai putin, majoritatea rag de prostie. Cu totii avem prieteni. Unii demni de a fi numiti asa, altii sunt doar tovarasi de pahar care vor sti perfect sa isi arate adevarata lor fata atunci cand ai mai multa nevoie de ei in diverse demersuri, iar tot majoritatea sunt mai prosti ca tine. Am observat ca, indiferent de gradul de prostie dintr-un individ, foarte multa lume din anturajul sau sunt si mai prosti decat el. O fi aia cu “buricul pamantului”, nu-mi dau seama. Fie…
Multi avem un text standard apropo de prostie: Rau e sa fii prost si nici sa nu-ti dai seama de asta. Mmmm, oare?! Oare e chiar asa de rau sa fii prost si mult mai bine sa fii destept? Vorbeam cu cineva zilele trecute care-mi spunea intocmai textul de mai sus, referindu-se la o nu mai stiu ce situatie in care un nenica oarecare isi dovedise limitele mintale, intelectuale. In prima instanta evident ca am fost de acord. E rau sa fii prost. E naspa sa rada lumea de tine de cat poti fi de inapoiat si sa nici nu vrei sa progresezi. E a mai draga rusine si jena sa fii un bou ale carui principii sunt la nivelul manelistico-meltenistic si sa te arate lumea cu degetul, mai ales pentru ca tu imbratisezi acel stil si ii elogiezi inventatorii si pe cei care l-au perfectionat.
Insa nu pot sa nu ma intreb: nu cumva respectivii sunt atat de prosti incat nici nu-si dau seama de asta?! La urma urmei, un prost nu poate merge prea departe cu diverse rationamente. Un prost nu-si da seama de felul in care apare in ochii altora, pentru el lumea e formata din foarte putine chestiuni, extrem de superficiale si care se impart in doua categorii: cei cu care se identifica si care-l apreciaza si restul prostilor care nu stiu sa-i pretuiasca stilul si abordarea. Are si el prostii lui, evident, are si el cercurile sale in care arata cu degetul alte diverse categorii care-i par pline de prosti, dar asta-l preocupa prea putin.
Pe de alta parte, cata minte ar avea un prost pentru a constientiza adevaratele probleme ale vietii? Oare un prost, un foarte bine ingradit in ceea ce priveste orizonturile, are capacitatea de a realiza ceea ce se petrece in jurul sau? Poate formula diverse scenarii, poate lua la cunostinta, de exemplu, efectele unei probleme cu adevarat grave? Isi poate da seama ce presupun diverse momente ce-ar putea fi chiar de cotitura si deci sa ramana lucid si coerent? Ma indoiesc, pentru ca am fost si martor al unor chestiuni de genul, intamplate unor indivizi pentru care realitatea era mai abstracta decat un tablou intr-o zi buna a lui Dali sau Picasso.
Ia ganditi-va bine: cine sufera mai mult? Un prost care nu e capabil sa desluseasca un caz oarecare, sau un om mai rasarit si dezghetat, pus in exact aceeasi situatie? Oare chiar prostia doare atat de tare? Nu cumva e mai greu sa fii destept si sa realizezi toate cele din jurul tau si sa nu poti fi vreodata linistit si cu mintea odihnita?
Etichete: inteligenta, prostie
Normal ca e mult mai greu sa fii destept decat sa ramai prost.
Insa mult mai greu e sa fii destept si sa suferi minut de minut de grija caderii in ridicol. Ala e un stres pe care un prost nu l-ar putea intelege nici dupa ce ar deveni destept (intr-o lume ireala, da).
Un om inteligent nu are niciodata mintea odihnita. A prostului e insa statiune de tratament, odihna si recuperate.
bene
Problema cu prostia eu cred că depinde la ce te raportezi. Mă voi explica.
Exemplu 1. Cineva cu lănţog de viţel de haur la gât şi cu “merţan” (sau variaţiunea “gipan”) este văzut în cercul lui de minorităţi etnice nomade ca un “băiat deştept”. Toţi îl apreciază şi îl respectă. Uşi i se deschid şi femei virgine i se oferă pe tavă în vederea unor încuscriri pe interes(uri). În schimb dacă îl duci într-un laborator de chimie, întreabă “când decolează avionul” ? Habar nu are cu ce se mănâncă. Implicit în acel cerc restrâns va fi considerat prost.
Exemplul 2. Un laureat al premiului Nobel (deci un om universal recunoscut ca “deştept”) face o greşeală şi loveşte un copil pe trecerea de pietoni. Face 5 ani de puşcărie. El neavând nici un fel de contact cu acea lume, va fi privit de deţinuţi ca un “prost”, ca un “fraier” şi alte asemenea calităţi. Va fi curva la toţi de acolo şi tratat cu cel mai mare dispreţ.
Unde vreau să ajung? De ce considerăm că noţiunile proprii despre prostie sau deşteptăciune sunt adevăruri universale? De ce fiecare dintre noi ne considerăm ultra deştept? Cine este în măsură cu adevărat să spună “ăla este deştept” sau “ăla este prost”. Nici un om nu poate face aceste afirmaţii fără să fie marcat de propriul subiectivism, de propriile experienţe personale. Deci când mai auzi pe cineva spunând “ăla e prost” sau “ăla e deştept”, întreabă-l şi tu “raportat la ce?”. Totul e relativ, după cum bine încerca Einstein să demonstreze. Om care, apropo, era considerat retardat în şcoala generală. Abia a absolvit-o cu intervenţia părinţilor. Acum lumea îl consideră un geniu. Un alt exemplu bun care subliniază ce vroiam să spun.
E mult mai bine sa fii un prost linistit, decat un destept nelinistit, ca sa zic asa. Depinde si cati dintre noi facem diferenta intre prost cu fitze, asa zis destept, sau prost de-a dreptul, care nu intelege ce se petrece in jur.
ce <> esti
Da, probabil ca prostii sunt mai fericiti in lumea lor mica, dar fericirea lor este doar o iluzie…
Salut schimbarea de temă … Nu ştiu dacă e custom sau nu…dar arată al naibii de bine.
Şterge comentariul dacă îl consideri Spam…
da… asa este de multe ori cand esti sigur ca totul este exact asa cum rezi tu, atunci toate iti sunt date peste cap :|
avantajul celor proşti este că ei nu se cred aşa şi se simt destul de fericiţi în lumea lor!
E rau sa fii destept si sa ai pretentiile limitate de un orizont format din oameni mediocri. Te chinui in incertitudine sa intelegi daca nu cumva tot sistemul tau de valori (format in mediocritate, deci mediocru) e defect iar viata ta de proprietar de apartament si masina in leasing (the romanian dream) e de cacat. Singura consolare e iesirea la terasa cu vecinu` caruia ii decodezi misterul Elodiei cu talentul lui Moromete-cititorul de ziare.
Mai mult ca desteptul realizeaza de tanar ca viata are un sens personal caruia i se dedica si unul general-inaccesibil care nu-l intereseaza.
Restul sunt genii sau nebuni …greu de definit.