envi

Ion: Sa-ti zic ceva despre femei… Tu crezi ca, daca vrei ceva de la ea, trebuie sa o iei cu frumuselul, cu zaharelul, cu dragutul.

Gheorghe: Adica cum?

Ion: “Mamiiii, ti-am luat un imens buchet de lalele fierte, pot sa ma duc si eu cu Antonio la o bere?” BLEAH!!!

Gheorghe: Pai, nu?

Ion: Nu, chestia asta cu dragutul n-a fost niciodata pentru mine! N-am facut asta niciodata!

Gheorghe: Pai si cum ai facut sa poti beneficia totusi si de scapari din astea de la femeie?

Ion: M-am invatat fara…

Prin 2001, vara, ieseam prima data din tara… De fapt nu, mint, eram la a doua iesire. Mai trasesem o fuga in Republica Moldova cu vreo 2 ani inainte, la un concurs de poezie si critica literara. De data asta ieseam catre vest, catre partea aia de lume muuuult laudata si la care noi, tara pe atunci de o mana mai a doua spre a treia, aspiram cu forta, indarjire si dinamism.

Fiind inca la o varsta la care parul pubian abia isi definitiva prima-i crestere si la care inca nu ma barbierisem, ceea ce ma impresionau mai repede erau masinile si cladirile colorate. Nu eram inca suficient de copt la minte incat sa realizez niste chestiuni. M-a frapat insa un lucru pe care-l voi detalia mai jos, nu inainte sa va spun ca, de atunci si pana azi, am mai iesit din tara catre incolo cu autocarul de mai multe ori decat unii au vazut capitala de la intrare, chestiune importanta in economia discursului. Read the rest of this entry »

Eu cred ca e o intrebare justa pe care putini ne-o punem inainte de-a ne-o oferi cu totul…

Romanii, luati ca populatie chinuita, saraca si proasta, iti vor zice ca in biserica. O mare prostie! Ma rog, masele in general sunt proaste si usor de manipulat, daramite sa mai fie si mase de romani. Cu tot respectul, mai mult sau mai putin, pentru natiunea mea, suntem cretini, taica! Nu in biserica, niciodata! E o masina de facut bani, scutita de multe, adapostita de niste reguli si principii nitel prea puternice, teoretic si din pacate.

In cine atunci? In parinti?! Am avut incredere in taica-miu si m-a lasat singur prin 2006, fix cand, probabil, aveam cea mai multa nevoie de el. Ai stiut tu sa fii o pacoste, batrane, dar mi-e dor de tine de mor! Nu prea mai am eu incredere in tine de-atunci, dar deh…

In persoana iubita?! Fii serios… Niciodata pana dracu’ stie cand! Nu investi acolo niciodata mai mult decat primesti. Axioma zice clar: ti-o iei peste bot, fara indoiala! Ati patit-o si voi, am patit-o si eu, n-are sens sa detaliem. PeSeu: pentru masculii alfa care vor hahai la faza asta, MUIE! Nu va cred!

Si atunci, ma intreb, in cine dracu sa am incredere?!

In mine insumi… Teoretic asta ar trebui sa fie cel mai bun raspuns la intrebare. Reiau, raspuns la intrebare, nu inseamna ca si solutie la problema. Dac-am avea cu toti increde in noi insine asa cum ne incredere, ca prostii, in altii, ehe, ce bine-am mai duce-o si ce “MUIE CRIZO!” am urla. Dar nu, nu e cazul, si aici suntem restanti si nici nu cred ca vom progresa prea curand.

Bun, atunci, eu in cine sa am incredere, monser?!

Sunt sigur c-ati patit-o macar o data, sa iei o decizie, mai mult sau mai putin importanta in economia vietii tale cotidiene sau pe termene mai lungi si, pe parcurs, sa-ti dai seama ca nu-i tocmai cea mai potrivita, sau nu ti-a iesit asa cum iti imaginai ca va fi sa fie. Hai, fiti sinceri, nu sunteti perfecti niciunul, ati patit-o fara indoiala.

Ma rog, o pasa gresita la fotbal care le-a permis alora din a XI-a B sa castige campionatul in finala cu clasa ta, asta trece, chit ca presiunea varstei si a colegilor e imensa. Ramane poveste de consolat nepotul, ba chiar un triumfatoare, cum ai luat-o tu de la capat si, anul viitor, tu si ai tai i-ati zdrobit pe a XII-a B si ati luat cupa. Dar ce te faci cand e mai pe bune? Cand e mai pe cascaval, pe ani din viata, pe una din doua cai care inseamna lucruri total diferite pentru destinul tau… E complicat!

Si astazi ma gandesc ce-ar fi fost daca n-as fi ales tampenia de facultate pe care am ales-o. Da, OK, oi fi si eu vinovat in ecuatie, fara indoiala, dar a fost o decizie care, pe langa vreo o suta de milioane, mi-a supt si ani buni din viata, anii poate cei mai productivi. Ce-ar fi fost daca as fi fost atunci, in 2005, putin mai intelept? Desigur, nu poti trai pana la capat in trecut si sa-ti tai cu tifla peste ceafa. Ideea e sa inveti, sa n-o faci a doua oara si sa incerci sa mai repari ceva, cat se mai poate. Nu-ti poti plange de mila pana-n abisuri, ma-sa, ca trec anii si tu stagnezi naibii in mediocritate.

Deci da, si eu am patit-o. Si eu imi mai pun acum, uneori, intrebarea “Ce-ar fi fost daca atunci as fi…”. Ati patit-o si voi, sunt sigur. Am dreptate?