Eu cred ca e o intrebare justa pe care putini ne-o punem inainte de-a ne-o oferi cu totul…
Romanii, luati ca populatie chinuita, saraca si proasta, iti vor zice ca in biserica. O mare prostie! Ma rog, masele in general sunt proaste si usor de manipulat, daramite sa mai fie si mase de romani. Cu tot respectul, mai mult sau mai putin, pentru natiunea mea, suntem cretini, taica! Nu in biserica, niciodata! E o masina de facut bani, scutita de multe, adapostita de niste reguli si principii nitel prea puternice, teoretic si din pacate.
In cine atunci? In parinti?! Am avut incredere in taica-miu si m-a lasat singur prin 2006, fix cand, probabil, aveam cea mai multa nevoie de el. Ai stiut tu sa fii o pacoste, batrane, dar mi-e dor de tine de mor! Nu prea mai am eu incredere in tine de-atunci, dar deh…
In persoana iubita?! Fii serios… Niciodata pana dracu’ stie cand! Nu investi acolo niciodata mai mult decat primesti. Axioma zice clar: ti-o iei peste bot, fara indoiala! Ati patit-o si voi, am patit-o si eu, n-are sens sa detaliem. PeSeu: pentru masculii alfa care vor hahai la faza asta, MUIE! Nu va cred!
Si atunci, ma intreb, in cine dracu sa am incredere?!
In mine insumi… Teoretic asta ar trebui sa fie cel mai bun raspuns la intrebare. Reiau, raspuns la intrebare, nu inseamna ca si solutie la problema. Dac-am avea cu toti increde in noi insine asa cum ne incredere, ca prostii, in altii, ehe, ce bine-am mai duce-o si ce “MUIE CRIZO!” am urla. Dar nu, nu e cazul, si aici suntem restanti si nici nu cred ca vom progresa prea curand.
Bun, atunci, eu in cine sa am incredere, monser?!
Etichete: incredere, iubire, prieteni, viata
Increderea se castiga prin experienta.
Romanii au incredere in biserica pentru ca e o institutie fara responsabilitate deci nu prea poate dezamagi. Orice s-ar intampla popa se uita spre cer si isi badjocoreste “fiii” [=))] ca-s fiinte imorale. Daca un popa este prins prestand d-ale diavolului, dupa modelul Basescian al mogulului, este invocat cuvantul masonerie (care in romania e un grup mai manelist ca guvernul).
De aia au ars de vii bebelusii ca nu-s pline bisericile din Giulesti dumunica.
Eu ma astept la ce-i mai rau, imi asum efectele energiei negative pe care o generez si incerc sa nu ma dezamagesc, eu pe mine.
eu nu am o problema cu crestinismul, cu dumnezeu si cu religia in sine. am o extrem de mica problema cu felul putin prea strict al ortodoxismului, dar asta pentru ca-s un lenes, nu de altceva, deci nu se pune. iar marea mea problema e, de fapt, romanul din biserica, inclusiv unii popi si mai ales enoriasii aia de prost gust. cu asta nu ma voi impaca multa vreme si ma tem ca n-o sa apuc in viata timpuri schimbate