envi

Hai sa analizam, hai sa discutam, hai sa rationalizam.

HAI SA RADEM! Read the rest of this entry »

Se reface tabloul de dinainte de ’89. Fii linistit, indiferenta ta de lucrator la privat, sau de salariat pe oriunde, sau care-ti confera aceasta aura de neinteresat deci intelectual versat si egoist, pe care nimeni si nimic nu-l va muta nici macar o patratica inspre stanga, lucreaza fix la asta. Read the rest of this entry »

Am si eu niste intrebari apropo de social media. Nu sunt expert, sunt doar posesor de conturi. Unul de twitter, unul pe facebook, disponibile oricui, vezi bara din dreapta. Exista insa ceva ce mintea mea insuficient de neteda incat sa-mi dea pace sa traiesc linistit si indiferent ce nu se pupa nici cu forta…

Makavelis scria, in weekend, despe naivii din mediul asta. El e simpatic, ii face naivi, eu as fi fost mai dur. Ma rog, discursul sau obliga la acel termen, el se refera la creduli. Eu vreau sa vorbesc despre altceva… Read the rest of this entry »

Mai stie cineva macar luna in care a fost cutremurul din Haiti? Imi aduc aminte atunci cum o campanie foarte agresiva pe media vizuala a impresionat pana la lacrimi natia superficiala a Romaniei – natie care atunci inca nu era in criza, inca nu murea de fumea si nu aducea acasa fluturase de 400 de lei salariu, fie vorba intre noi. Stim noi, aia de carton, aia solidari cu toata planeta, aia pentru care nicio tragedie nu trebuie ignorata si suntem cu totii oameni si trebuie sa ne ajutam pentru o lume mai buna, mai curata. Persil…

Scriam atunci un articol in care-mi exprimam o parere pe care o sustin si azi: cel mai sanatos mod de a trai e egoismul calculat. Se vede si in comentariile de acolo – si imi aduc aminte si o polemica pe twitter c-o fetita, nu-i mai retin numele, evident fiind faptul ca mi-a pasat groaznic – cum sunt insensibil, marlan si fara mila. Spuneam atunci ca tragedia altuia nu are de ce sa fie problema mea, atat timp cat nu ma afecteaza direct. Eu banuiesc ca prea multa lume are o viata foarte linistita si lipsita de griji, pentru ca prea suntem preocupati de problemele altuia…

Hai sa va mai aduc aminte una… Read the rest of this entry »

Stiti crasmele alea ieftine, de la parterele blocurilor sau la un loc cu un magazin cu de toate in care vedem tot felul de dubiosi aparent fara ocupatie si orizont care beau cate-o cinzaca rasuflata si pahare de vin otetit? Ma indoiesc ca e cineva care ma citeste si nu stie macar una…

Discutam acum cateva luni c-un amigo francez despre socru-su. Om ajuns acum la cinzeci de ani, nevasta fidela, muncitoare si placuta. Doi copii, casa mai mult decat decenta, doua masini, tot tacamul. Un foarte bun lucrator in constructii, fara niciun fel de griji financiare, nevasta-sa fiind si ea angajat in cadrul primariei de-acolo, fost portar si antrenor de portari la o echipa de liga a 5-a franceza. Un om, deci, cu o viata buna spre foarte buna si caruia, desi nu i-au lipsit greutatile, o duce acum bine. Un om cu un singur viciu, fumatul. Asta pan-acum un an si ceva cand s-a apucat sa traga mai multe sprituri decat de obicei. Azi putin, maine mai mult si tot asa. S-a ajuns pana intr-acolo incat familia si apropiatii incearca sa evite sa expuna alcool la masa sau la intalniri si il tempereaza oricat posibil. Ce motiv sa aiba?! Ce sa-i lipseasca? Ce sa-l determine?

In anul intai de facultate, adica in 2005-2006, la capatul blocului, vedeam in fiecare zi un batranel. Haine murdare, neras, netuns si carand aproape aceeasi sacosa de fiecare data. Imagine sumbra… Cu o singura mentiune: cu urechile mele l-am auzit de mai multe ori recitand fraze si strofe in engleza, in franceza sau din poezii romanesti. Monologuri intinse cu un limbaj elevat, momente care te lasau cu gura cascata. Auzisem ca fusese profesor la un liceu bun din Iasi si, intr-o zi, pur si simplu a innebunit. A cedat, a plecat de acasa si a lasat totul in spate. Nu mai stiu ce s-a intamplat cu el, m-am mutat la sfarsitul anului intai, cert e ca imaginea sa recitand versuri in limbi straine, stand pe o bordura cu sacosa ravasita alaturi e una impresionanta.

Trec aproape in fiecare zi pe langa o crasma de genul celor descrise in primul paragraf. Vad tot felul de oameni care se inscriu intr-un singur tipar: s-a cam terminat viata pe termen lung pentru ei. Asteapta sa moara, probabil, supravietuind de pe-o zi pe alta si refugiindu-se in acel pseudo cerc social. Si ma intreb, daca eu o sa ajung la fel? Nimeni si nimic nu-mi garanteaza ca nu voi sfarsi pe-un taburet de lemn, la o masa invelita cu o carpa, jucand table intr-un joc cu piese lipsa, zaruri diferite si sorbind romuri contrafacute, discutand de politica, de Iliescu, de Maricica si de cat mai e kilu’ de cartofi. Altora, descrisi mai sus, li s-au intamplat chestiuni asemanatoare, desi duceau vieti mai presus decat normale, cu griji ca oricare altele, nimic spectaculos.

Ce-ti garanteaza, desteptule si absolventule si bloggerule si elevule si casatoritule si angajatule si salariatule, ca n-o sa sfarsesti in crasma de la coltul blocului?

Cred ca sunt al treizeci de milioanelea om care vine cu o parere apropo de care dintre Pele sau Maradona a fost mai bun. Ideea de-a scrie cateva randuri mi-a venit ieri, intrucat zilele astea – si nu glumesc, zilele astea, pentru ca s-ar parea ca nu se stie daca e nascut pe 21 sau 23 octombrie – e ziua de nastere a brazilianului. Care a fost mai bun in istoria fotbalului e probabil o intrebare injusta. Sa compari doi maestri ai balonului, doi jucatori aproape perfecti, doua diamante sudamericane e poate nesanatos, mai indicat fiind sa-i pretuim pe amandoi la valoarea fiecaruia.

Si totusi… Read the rest of this entry »

Spune-mi ce exista si ti-ai fi dorit sa nu existe niciodata…