envi

de la capăt, cu alineat

Archive for December, 2010

La capat de 2010, sunt suficienti oameni de prin viata mea carora le urez, cu onestitate, fara rezerve si chiar felicitari, multa muie! Eventual acidulata, sa si ragaie la sfarsit…

Pentru restul, numai de bine. Ati ramas putini dar puternici, putini dar importanti, putini dar mereu. Pentru voi, nu va doresc mai mult decat ce va doriti si va trebuie de la viata, apropiati si viitor in 2011. Si va rog, nu muriti, caci revelionul e motiv de excese si pierderi de luciditate.
Vreau sa va vad si in 2011 pe acei putini carora va multumesc de existenta, caldura si intelegere.

Stiu perfect ce am de facut pe 2011, eu si cu sinea mea o sa ne ocupam de asta, reclama nu e sufletului nimanui in cazul asta. Tot ce pot sa impartasesc e ca vreau sa reinvii blogul asta si sa-l imbunatatesc pana la culmile la care doream sa ajung acum vreun an si ceva. Nu mai promit ca m-apuc sa-l inund cu continut, am mai facut-o de opt ori si cred ca nu m-ar mai crede nici mama, daramite voi…

Sincere urari numai de bine celor din blogroll, in primul rand, sunt oamenii cei mai importanti pentru mine din online. In plus, Adrian Monoranu, Andrei Crivat, Adrian Ghitu, Mihai Mateas, George Andone, Daniel “Spuse” Lica, Darius Lazar si Gabi Udrescu merita mentiuni in plus, baieti de material dur, eficient si fiabil! – Fara link-uri, baieti, imi e lene si ma grabesc, jur! – Cu totii ne vom revedea pe twitter, facebook si bloguri si la anul, asta e clar, n-am sa dispar.

La Multi Ani si, cum bine zicea cineva pe twitter, “pe cine nu-l prinde 2011 baut binisor, ma-sa-i curva!” Pentru restul, aceleasi nepasari precum ale voastre mie…


Etichete: , ,
envi on December - 31 - 2010
categories: personal

Am fost ieri la licitatia organizata de studentii din anul trei la Marketing, la Facultatea de Economie si Adminstrarea Afacerilor d-aici, din dragul Iasi. Sau dracul Iasi. Ma rog…In orice caz, fusei din postura de implicat direct in chestiune, ca om cu produs in oferta expusa. Toata treaba a durat vreo trei ore si ceva. Am retinut destule lucruri, majoritatea de rau, dar esentialul doar de bine.

Ziua a inceput misto de tot. Ajunsesem, evident, mai repede la facultate, asa cum o fac de obicei. Nu ca-s constiincios, doar ca-s prost sincronizat. Pierzandu-mi vremea prin fata facultatii, la un moment dat, o duduie blonda intr-un Golf 5 aproape nou ma abordeaza, coborandu-si geamul din buton: nu va suparati, aveti vreo cartela, ceva, cu care sa ies de aici, din parcare? Mentionez ca parcarea de la FEAA are bariere actionabile cu cartele, fiind privata. Ori esti prof, ori esti student cu loc inchiriat(mai functioneaza asta?). Duduia intrase. Cum? Dracu’ stie, cert e ca nu putea sa iasa. Blonda… Era dragut cum tantita dadea ture de parcare, cand la o iesire, cand la cealalta, asteptandu-l pe vreounul sa intre. Amuzant de tot. Parca aveam de-a face cu un Golf 5 cu telecomanda.

Si am ajuns la licitatie. Si in sala, si la ora… Si am consemnat urmatoarele: Read the rest of this entry »


Etichete: , , ,
envi on December - 10 - 2010
categories: opinii

Stiti ce ma mira? Ma mira cum toata tara asta e in criza, dar toata lumea totusi prospera sau, in cel mai rau caz, e la acelasi nivel. Nimic nu e mai rau, decat pentru micii intreprinzatori care, fortati de fapt nu de piata in scadere sau de veniturile clientilor deasemenea micsorate, ci mai degraba de prostul management si pe vesnica zicala “las-o asa ca daca azi e bine, noi sa fim sanatosi”, ignorand viitorul apropiat. Restul e la acelasi nivel.

Ia ganditi-va la ce patiti in jurul vostru, in fiecare zi… Read the rest of this entry »


Etichete: , , ,
envi on December - 8 - 2010
categories: social

In viata asta a mea, am calatorit cu mijloace de transport in comun in orice pozitie, cu orice schema si chiar si in mai multe tari. Am mers pe langa taranoi transpirati care se dau, la subsori, cu Denim contrafacut. Am stat si in fata, si in spatele, si in stanga dar si in dreapta unora sau altora, de varste mai respectabile sau nu, care-si vomau mamaliga, pastrama si tuica din mers.

Am calatorit vara, in calduri inimaginabile, printre transpiratii patriei. Am calatorit iarna, cand scara tramvaiului era inghetata si puteai sa iei o imbucatura de asfalt cand coborai din el. Am mers in vechile trolee, am mers si cu cel mai modern metrou din Europa, cel din Lille. Am calatorit cu trenuri, taxi-uri manelistice sau, deopotriva, rockeriste; am calatorit in picioare, facut sardina de tot felul de personaje. M-a prins controlul, dar i-am si pacalit de multe ori. Am mers si 2300 de kilometri intinsi, cu opriri doar la toaleta. Am dormit si pe podele de autocar, le-am facut pe toate.

Am suportat, deci, mirosuri, temperaturi, conditii de tot felul, conforturi mai sporite sau mai putin sporite, le-am indurat pe toate sau m-am bucurat de altele. Cu o chestie insa nu ma voi impaca niciodata… Read the rest of this entry »


Etichete: , ,
envi on December - 7 - 2010
categories: Altele

Tocmai am aflat o chestie sinistra despre familia unei prietene, casatorita, cu copil, in Franta. Sa va povestesc…

De vreo o saptamana si ceva, in fata casei lor, o masina necunoscuta statea parcata, 24 din 24, fara sa miste macar un milimetru, pe unul din locurile lor de parcare. Fiind o tara catusi de civilizata, ai voie sa-ti inchiriezi, in fata casei, locurile de parcare. N-au bagat in seama chestiunea cateva zile, au crezut c-au de-a face cu rudele cuiva din apropiere. O zi, doua, patru, o saptamana, trecut de o saptamana, masina aia nu misca de-acolo deloc si nici nu venea nimeni vreodata pe langa ea. Asa ca oamenii au sunat la primarie sa-si trimita aia masinuta de ridicari sa le elibereze locul platit. Au venit aia, au ridicat masina, oamenii si-au recuperat locurile de parcare.

Peste doua zile, le suna cineva la usa. Doamna se ridica si deschide. La usa erau doi tipi, algerieni. Voiau sa vorbeasca cu sotul ei. Omul isi hranea copilu’. Il lasa, se ridica si vine sa intrebe ce se intampla. Tipii il intreaba scurt daca el a chemat primaria sa le ridice masina, el a raspuns ca da, motivand ca trecusera aproape zece zile si masina nu se misca de pe locul sau platit, iar baietii au scos, fiecare, un pistol si i-au zis: “Ori ne platesti taxa sa scoatem masina in doua zile, ori revenim si data viitoare te umplem de plumb!” Nevasta-sa si copilul erau la fereastra in momentele astea… Read the rest of this entry »


Etichete: , , ,
envi on December - 6 - 2010
categories: social