envi

Prolog: Intr-o lume intr-un continuu progres tehnologic si in care discursul parintilor, in general, e ca muncesc pentru viitorul copiilor sai si pentru ca acestia sa dispuna de ceea ce ei n-au avut cand erau la varsta lor, cum pastele ma-sii reusim sa ne prostim intr-un ritm comparabil cu cel al anterior mentionatului progres tehnologic?!

In fiecare vara, tineretul romanesc reuseste, printre mici sclipiri de fada inteligenta, sa dezamageasca. Si, in asa fel incat regresia sa fie completa si dovedita, in fiecare an, acelasi tineret n-are nicio emotie in a se autodepasi in dezamagire, fata de anul precedent. Vorbesc despre bacalaureat… Read the rest of this entry »

Zilele trecute, inainte de weekendul tocmai incheiat, in Iasi a avut loc un accident rutier. Grav. Foarte grav! O tinerica studenta la stomatologie a intrat in moarte clinica dupa ce masina, in care se afla in dreapta, a intrat cu totul intr-un taxi parcat regulamentar. Boul care conducea era, evident, baut mai rau ca nea’ Base cand da legi. Si, la fel de evident, a scapat doar putin zgariat. De (re)notat: ea, studenta eminenta, integralista si toate cele la Stomatologie, la UMF Iasi, o facultatea grea si dura; el, un bou cat casa, un slinos imputit si transpirat, cu niste bani in plus, cu permisul suspendat si baut zdravan. Poze? Ea, el, masina dupa accident… Oricum, aveti mai multe in articolul de pe bzi Iasi.

Accidentul nu e cu nimic iesit din comun. Read the rest of this entry »

Vi se usuca limba, ma, daca recunoasteti?!

Nimeni! Repet: NI-MENI! Nimeni nu mai e capabil sa-si recunoasca o greseala. Nu mai gasesc un om, indiferent ce fel de om, de unde-i acel om, cum e acel om si de ce e acel om, eu nu-l mai gasesc pe acel om sa spuna franc si spasit Asa e, am gresit, e vina mea, recunosc!

Nu-mi mai aduc aminte ultima oara cand am dat peste cineva care, pus in fata unui fapt, anume acela ca fapta lui, ca rationamentul lui, ca declaratia pe care a facut-o el candva este gresita! Nu, frate, toata lumea o tine sus, tare si sculata ca nu-i asa. Si asta in vreo patru moduri, aplicabile si pentru partea de fapte, redactate insa aici pentru cea in care avem de-a face cu lucruri spuse: Read the rest of this entry »

Dovedita cam in 85% din cazurile pe care le-am intalnite eu, personal…

Mai zilele trecute, o vad prin oras. Inalta, dar nu scarbos de inalta. Zvelta… Umple pantalonii si bluza cu exact cat trebuie. Ma rog, cel putin pentru gustul meu. Frumusica, interesanta, isi da seama ca intoarce multe capete pe strada, da’ n-o deranjeaza, ba chiar se joaca cu treaba asta. Dezinvolta, o placere… O stim cu totii, e majora, e o partida buna. Foarte buna! Nici proasta nu e, pe bune! Ai cu cine schimba o vorba, e chiar in regula…

Tot ea, aceeasi, are si o sora mai mica. Parca vreo trei ani intre ele. Sau patru?! Nu mai tin minte. Cine sta sa se gandeasca la aia mica?! Uita-te la asta mare cum face pamantul pe care calca sa suspine incet si sa scrasneasca din dinti…

Trec anii…

O revad! Oau!!! Arata parca si mai bine… Ce s-o fi intamplat cu ea?! Baietii de la scara, mai neslefuiti, se intreaba intre ei: ce dracu’ o manca asta acasa, ba, de-i asa de buna?! Nu zic, si eu ma intreb acelasi lucru. Ma apropii de astia si le aprob balele si ochii mari: frumoasa mai era, frumoasa s-a mai facut, ma, brazilianca asta, manca-i-as carnurile de pe ea sa le mananc…! La care baietii, nedezlipindu-si privirea de pe ea, arunc-o vorba inspre mine: nu e ea, ma, e sora-sa, aia mica, ui’ la ea ce buna e!!!

C-asa e mai peste tot: sora aia mare, candva si chiar si acum, frumoasa si toate cele. Da’ intotdeauna surioara mai mica vine si-o impinge la o parte. Mai totdeauna, gangania aia mica de sora mezina, slaba, plata si inexistenta, se transforma in ceva mai bun decat sora-sa. Ho, ba, si la minte, nu doar la trup! Asa e?!

1 – Nu te urăşte nimeni, pe bune

Serios! Cei pe care tu îi numeştei “hateri” pentru că nu îţi mânâncă de sub unghii nu îţi sunt duşmani. Ar putea fi cei mai sinceri oameni cu care ai tu de-a face în online. Cei care te gratulează cu “Foarte bine scris. Abia aştept următorul post”, deşi tu dai cu oiştea în gard într-un mare fel, nu-ţi vor binele. Îşi vor propriul bine. Un link, o mângâiere pe creştet, o firimitură din #refinantare, orice… Important e să iasă ceva. “Haterii” nu vor nimic de la tine. Îşi exercită doar dreptul la opinie pe care tu ţi-l asumi de facto, iar lor li-l refuzi, pentru că… pitong.

Roagă-te să ai în permanenţă hateri. Pentru că haterul e cel mai bun prieten al tău. Măcar haterul e sincer. El e câinele de pază al blogosferei, aşa cum presa e câinele de pază al democraţiei. Politicienii care fură, funcţionarii nesimţiţi sau sictiriţi, malpraxisurile medicilor, derapajele vedetelor sunt taxate de presă şi, uneori, şi de către voi. Presa, la rândul ei, atunci când greşeşte sau “derapează”, este taxată de către voi. Voi, când greşiţi sau derapaţi sunteţi taxaţi de către noi. E circuitul “haterelii” în natură… Noi, ca hateri ai voştri, suntem taxaţi, ulterior, ca funcţionari, medici, jurnalişti sau vânzători de către presă şi de către voi… Dar Ciomu, de exemplu, n-a zis niciodată că presa îl “muşcă de fund” pentru că e vreun ziarist invidios pe poziţia lui, salariul lui de medic, sau locul său de parcare din curtea spitalului. Pe cuvânt… Read the rest of this entry »

Bai, gresiti, sa mor eu!

Pe cine intrebi, o sa-ti spuna ca femeile is intr-un fel. De obicei proaste, de multe ori curve, uneori, mai colocvial, nedrepte, incorecte sau masochiste. Ma rog, tot felul de epitete din astea prin care, dintr-o data, intreaga masa a femeilor – probabil nemaritate, gandesc eu – e pusa intr-0 oala mare din care iese o ciorba de curvareala si prostie aproape cronica.

Nimic mai fals, sa mai mor eu o data!

Va zic si de ce… Pentru ca, de obicei, cei care urla mai tare treaba asta, cei care vocifereaza cu mai mult plaman, cei care consuma cel mai mult aer spunand treburile astea sunt – si nu mai mancati cacat ba, ca asa e! – barbatii care au patit-o cu o femeie!

Orice barbat care a patit-o crancen cu o femeie, se transforma deodata intr-un generalizator, ca un electrocasnic. Adica un aparat din ala care ar fi in stare, desi probabil beat de-ar fi, ar si face-o, sa mearga la fiecare femeie in parte din campul lui vizual si s-o faca in toate felurile, in principiu in functie de ce crede despre curva aia – pardon, generalizez – despre domnisoara care lui i-a rascolit lumea, i-a tavalit visele, i-a rupt muschiul cardiac sau i-a pupat gura dupa ejacularea prematura a celuilalt…

Nu, ba, e fals, sa mor eu si a treia oara!

Proasta, curva, tampita, dobitoaca si nesimtita si mai stiu eu cum e aia care ti-a mierlit tie lumea si sentimentele. Nu generaliza pentru ca, nu-i asa, au facut si femeile ceva bun: s-au nascut mai multe. Au reusit in asa fel incat, daca una din regnul lor calca prost si ia eticheta, sa existe imediat o urmatoarea care sa poata sa indrepte totul.

Asadar, nu toate femeile e curve, femeia aia a ta, pe care ai avut-o tu, e o curva…