cartea versus filmul

Intreaba un pasionat de lectura despre cum i s-a parut filmul dupa un roman pe care el l-a savurat cu placere si s-ar putea sa ai mai multe sanse sa-ti spuna ca pelicula e proasta si diminueaza valoarea inestimabila a unei lucrari de marca. Si asta pentru ca un cititor isi creaza in mintea sa o imagine perfecta a desfasurarii actiunii, a felului in care arata fiecare personaj in parte, poate pe alocuri chiar a vocii sale, si-au intiparit exact imaginea fiecarui loc descris in carte si asa mai departe. Ba chiar citeam recent ca, la sfarsitul anilor ‘30, o nu stiu ce uniune a cititorilor l-au recomandat spre cerut in mod expres pe Clark Gable pentru a-l juca pe Rhett Butler in ecranizarea faimosului roman Pe Aripile Vantului. Asadar, e posibil ca in mintea pasionatului de lectura sa se contureze si omul perfect pentru un eventual rol intr-un film… (more…)

cum iubim din engleza in romana?

Ia hai sa ne distram putin, ca si-asa e la moda sa distrugem limba romana cu englezisme fortate care, probabil intr-un final apoteotic dintr-un viitor apropiat, ne vor acapara intregul vocabular. Asadar…

 Loading ...

o intrebare…

N-ai nicio obligatie in viata… Nu trebuie sa te duci la munca, nu trebuie sa platesti facturi, nu-i nevoie sa intretii o casatorie sau sa-ti cresti copiii, familia e bine mersi, nu trebuie sa faci nimic pentru nimic. Ah, si-ti mai dau un bonus: ai toti banii pe care ti-i doresti…

Ne-am inteles?

Acum zi-mi: ce-ai face cu/in viata ta in cazul asta?

desecretizarea in viata de cuplu…

Nu ma pricep la relatii! Punct!

Ce stiu insa, ce-am invatat de-a lungul anilor, de la primul par pubian pana azi, la ora articolului, e ca o relatie trainica are la baza increderea. Cliseu fantastic, aproape ca ala care zice ca toti murim. Cliseu insa enervant, pentru ca e real, pentru ca-i unul din acelea contra caruia n-ai cum sa misti, tip axioma. Adica, nu stiu voi, dar eu, de obicei, cand aud cliseu, ma gandesc prima data la cum sa-l combat…

Noi vrem parteneri frumusei, cu ochii in nu stiu ce fel, fara par in nas, cu bulanul nu stiu cum, care sa impuna respect, cacaturi din astea. Ii vrem si cat de cat romantici, la un moment dat, ca nu suntem bucati de piatra. Dar cel mai mult si mai mult vrem sa aiba incredere in noi si sa avem si noi, la randul nostru, incredere in ei. Acum deh, o alta axioma imputita spune ca increderea n-o ceri, o castigi. Lucru perfect valabil pentru ca, altfel, risti sa dezamagesti sau sa fii dezamagit. Hai ca in prima situatie mai traiesti, o s-ajungi sa dormi si noaptea chiar, dar cu a doua e mai complicat. Raman niste chestiuni, niste cicatrici. Greu a doua oara, greu in general, dupa aceea. (more…)

copii haitieni la oferta?!

Necazul unuia, bucuria altuia, zice o vorba din popor…

Am vorbit mai jos, pe scurt, despre ce e in Haiti si mi-am exprimat opinia asupra chestiunii. Discutam recent cu Luana si ea imi expunea un foarte bun punct de vedere: toata lumea sare si se indoaie si se agita pentru Haitieni, in special americanii, iar dupa ce trecuse Katrina si New Orleans-ul era in paragina, aceiasi americani aproape ca si-au macelarit conationalii, pe alocuri chiar efectiv. In final, ideea de baza ramane, anume ca nu-mi pasa de nimic. Nici de haitieni – ce li s-a intamplat lor mi se putea intampla si mie, de acord, dar n-am nicio vina ca eu m-am nascut aici iar ei acolo – nici de toata afacerea cu americanii – nu e prima oara si nici nu va fi ultima oara si nici nu are cine sa intervina, impacati-va cu situatia si nu mai mormaiti fara sens, macar faceti-o coerent si fara fecale in bot.

O chestiune insa ar fi interesant de analizat, as spune eu…

Porninde la prima fraza a acestui articol, ma gandeam la un simplu rationament: Haiti, o tara saraca cu conducere subreda, educatie slaba si mentalitate precara in cele mai multe domenii si cazuri + un cutremur devastator, un dezastru natural care ingroapa efectiv toata tara = multi morti, foarte multi morti, dar suficienti supravietuitori si suficienti copii inca in viata. Autoritatile haitiene sunt clar depasite de situatie, iar cand vine vorba de interferente straine, mai ales americanesti, razboiul e castigat din fasa, nu? Rezulta oare ca agentiile de adoptie internationala se freaca acum pe maini de fericire si de perspectiva profitului? Vor aparea copii haitieni la oferta, avand in vedere probabilul stoc bogat?

iubirea adevarata…

Habar nu am ce e aia, cred. Toata lumea imi explica faptul ca mi-am ratat existenta si am facut degeaba umbra macadamului daca n-am intalnit chestia asta. Ca am scapat ce-i mai misto. Ma rog, majoritatea se trezesc sa-mi fie si intelepti shaolini si sa-mi spuna una din doua variante: esti tanar, ai inca timp sau celebra vei sti cu siguranta atunci cand o vei intalni. Ca pe mine ma apuca rasul la fiecare din ele, asta e alta idee.

De mila n-am nevoie, asta e clar. Desi e misto uneori sa starnesti mila in vreo naiva feminina, in principiu nu-mi trebuie. Pe de alta parte, cu incurajarile de catifea nu prea am ce face. Personal consider ca iubirea adevarata ar trebui sa existe dar termenul in sine, locutiunea, e foarte tampita. As zice ca e mai degraba de modul in care se dezvolta o relatie in doi, puterea legaturii si alte rahaturi din astea. Adica, hai sa si gandim putin: exista iubire falsa?

Apropo, care e opusul iubirii adevarate? Pentru ca, din cate vad eu cel putin, exista tot felul de iubiri si doar unele sunt adevarate, deci restul ce sunt? False, naive, superficiale, aducatoare-in-pat? La cate pareri eminesciene am tot auzit despre iubire, care mai de care pline de epitete hiperbolice si atribute adjectivale interminabile ca si cantatitate dar si forta, as putea sa-mi inchipui ca opusul iubirii adevarate e o ura din aia din toate maruntaiele. Sa nu poti nici macar sa rostesti numele cuiva, sau cum?! Si-as mai aduce in discutie si toate legendele alea urbane cum ca iubirea adevarata e atunci cand,de exemplu, la o prima intalnire, dupa ce-i deschizi usa femeii sa intre in masina, ea se intinde si-ti descuie si tie siguranta de la portiera ta(faza vazuta in A Bronx Tale); asa ca as putea intelege ca orice gest viceversa e o dovada ca ea nu vrea decat sa nu mearga pe jos pana acasa?!

Chiar sunt curios care-i antonimul iubirii adevarate…

o intrebare…

… tocmai din America, de Nord.

Stim New York-ul ca fiind The Big Apple, orasul in care au plonjat doua avioane, orasul in care prospera Totul despre Sex si alte prostii de genul acesta. Dar New York e si orasul in care se intampla atatea si pentru ca el e orasul care nu doarme niciodata. Asa ca nu pot sa nu ma intreb:

Ce se va intampla in noaptea in care New York-ul va dormi?