envi

Profilul meu de Facebook spune ca am 188 de prieteni… Si vorbim de oameni cu care am schimbat macar o vorba in toata viata mea, in orice fel.

Imagineaza-ti ca maine mori. Da, tu! Nu, pe tine nu te evita moartea, daca pan-acu’ te-au evitat alte mizerii. Aia nu, aia e in drum spre tine si merge cu o viteza constanta: o zi pe zi…

Imagineaza-ti, deci, ca maine crapi. Cati, din prietenii tai de pe facebook, care te scufunda acum in like-uri, in “:*” si inimioare vor veni macar vreodata la acel pietroi inscriptionat, singurul punct trainic in spatiu care mai atesta o candva existenta certa. Cine, crezi tu, se va sesiza ca nu-i mai existi in viata si, mai departe de-atat, se va misca sa-ti vada trupu’ inghetat in drum spre-o groapa anosta?

Nu te grabi, omule, sa pretuiesti orice contact. Nu te grabi sa judeci ca oricine te saluta, ca oricine iti da un like, ca toti cei care erau fericiti cand te-au vazut in relatie cu frumusetea aia sau c-ai scapat de zgripturoaica cealalta, ca toti cei extaziati de ce poze frumoase faci sunt la fel de dispusi sa faca ultimul gest care conteaza pentru, da, nu gresesc, viata ta.

N-or sa-ti vina ei oameni cu care, mic fiind, imparteai linguri de ciorba sau colturi de paine. Deja Facebook a stricat ideea de a spune un La Multi Ani cu voce tare, fie el din politete, obligatie, dintr-un scrasnit dusmanos de dinti, sau, dimpotriva, cu diferite niveluri si stari de dragoste si iubire… Chiar, pune-ti intrebarea asta: din sutele tale de prieteni de pe facebook, cati si care din ei vor fi langa cosciugul tau? Cei mai mari fani si vizitatori ai contului tau vor fi ei oare cu 4 garoafe si o candela? Apropo, in primul rand: cum or sa stie c-ai murit…?

Asta pentru ca, de vreo cateva zile, am hotarat sa transform contul meu de facebook intr-un mod de a tine sau sustine legatura strict cu oameni cu care am schimbat macar cativa kilobiti de conversatie pe messenger si twitter si am scos orice strain, orice om a carui voce n-o stiu sau care nu stiu in ce fel isi foloseste emoticonurile. Sunt, pe facebook, pentru cine ma cunoaste, pentru cine cunosc. Pentru restul, strict si fara scrupule, MUIE! Strange-mi, mai intai, mana, si apoi mai discutam…

Un amic imi zice, acum vreo cateva saptamani, una din cele mai bune vorbe pe care am auzit-o eu vreodata: fiecare femeie merita batuta cateodata, pentru ca stie ea de ce.

Omul zice ca tot o femeie i-a spus treaba asta. Eu-l cred. Acum, insa, rationamentele si implicitele semne de intrebare sunt altele.

Personal, nu-s de acord sa bati o femeie. Indiferent de situatie, scenariu, fapta, niciodata nu e in regula daca reactia ta, ca barbat, e sa ridici palma si sa dai ca-n saci. Te inseala? Las-o! Te fura? Las-o!! Iti vorbeste urat? Las-o!!! E, in vreounul din cazuri, nevasta-ta? Problema e, imi pare rau sa-ti spun, din partea amandurora, nu doar din a ei, deci mai gandeste-te… Insa niciodata nu as fi de acord cu datul in femeie.

Ce-i drept, nu pot sa mint ca, uneori, picurat de-a lungul vietii, am simtit impulsul de a deschide palma sau, mai rau, strange pumnul, si a-i freca una interlocutoarei, fie ea gagica-mea, o prietena, o partenera de discutie, o oarecare de pe strada. Ceea ce inseamna ca, implicit, ideea de a-i fute una unei femei nu m-a ocolit. Fapta, insa, evident! Cand vezi o tampita care-si bate copilul mai mult decat e nevoie, cand auzi vreo scroafa sclifosindu-se si jignindu-te in stanga si in dreapta, cand observi cum cate-o neajunsa isi pupa barbatul fidel si pupincurist cu aceeasi gura cu care suge jumatati de cartiere, cu greu poti minti ca nu-ti vine sa-i arzi cate una fiecareia din ele…

Si atunci vin si intreb…

Cand merita o femeie bataie? Cand, daca exista, e momentul in care poti argumenta, cu situatia data, o palma bine aplicata? Si intreb mai ales femeile: meritati, vreodata, bataie? Fiti sigure ca NU ma refer la macel cu leziuni interne si vanatai pe 60% din corp, eventual si un os rupt.

Inca nu am inteles ce e aia dezvoltare personala si de ce exista oameni care se ocupa cu asa ceva…

Bai, acum serios, exista cineva care e interesat de regres personal? Adica e cineva care, intr-un moment oarecare al zilei, exclama perturbat “Bai, eu sunt prea bun la TOMANAP! Ar trebui sa fac ceva sa nu mai fiu imbatabil!”? E o prostie, zau! Cine, cu macar un 150 de grame de cap acolo, pe umerii aia fie ei si parte dintr-un trapez lucrat la sala(subtilitate, stiti voi!), nu vrea sa progreseze intr-un fel sau altul, intr-un domeniu sau altul, la un lucru, la orice?!

Pe bune, vreau o explicatie!!!

Ma depaseste de ce dezvoltarea personala e acum la rang de domeniu si de ce, reiau, exista oameni al carui job e consiliere in dezvoltare personala. Bai, m-am tampit eu?! Ai nevoie de cineva sa-ti spuna ca e bine sa inveti si aia, si aia, si cealalta?! Aaaaah, ca cineva te poate indruma spre un eveniment, spre o dezbatere, spre un seminar, ok! Dar cum coceanul meu de porumb prajit sa faci din asta UN JOB?!?! In cel mai bun caz, acesti omuleti ar fi, nu stiu, event-planneri sau PR-isti, ma-sa, ca nici nu-mi dau seama cum sa cataloghez o asemenea inutilitate.

La ce dracu’ imi trebuie mie inca o voce, inca un bou care sa-mi spuna cum sa fac, unde sa fac, de ce sa fac, de ce trebuie sa fac si pe unde se face ce dracu’ s-o face in asa fel incat sa pot face si eu ceva bun cu viata mea?! Oare chiar atatea vieti perfecte sa existe pe lume, dintr-o data, de toti sunt experti in dezvoltare personala? Ca ma gandesc ca, de moment ce esti tu asa capabil sa traiesti din a da sfaturi altora, viata ta-i parfum de zambile roz…

Vreau o explicatie! Vreau sa inteleg de ce exista domeniul dezvoltare personala? De ce exista oameni care se ocupa cu asa ceva? Nu de alta, dar maine-poimaine o sa mai apara ceva de genul cititor de manuale de instructiuni si nici p-aia n-am s-o inteleg…

De vreo doua zile ma contrez cu muierea si incerc sa mai caut niste arbitri sa ne declare un deznodamant…

Doamna a fost, duminica, la o procedura din asta bisericeasca ce mie personal imi scapa ca detalii de desfasurare, importanta sau alte alea. Un Sfant Maslu cu vreo 12 preoti la o manastire din zona. Asa ca s-a prezentat doamna, cu mama din dotare, au asistat la chestiune. La intoarcere, mi-a povestit o chestiune… Read the rest of this entry »

Recunosc: de multe, foarte multe saptamani, am incetat sa urmaresc stiri din actualitatea autohtona…

De niciun fel. Nici macar alea pe care, candva, le consideram sursa de “incredibil, frate, cata cretinitatea pe metru patrat”, adica momentele de sado-masochism in care citeam editiile online ale ziarelor mondene. Nu tu economic, nu tu politic, nimic! Stiu ca a mai fost o motiune, stiu cine a luat Oscaru’ al mare, citesc zilnic site-uri de sport si fotbal de afara, dar nu mai sunt in niciun fel conectat la ce se intampla p-aici pe plaiurile romane. Altadata primele in “history” in browser, acum, antena3.ro si realitatea.net sunt site-uri pe care intru, poate o data pe saptamana.

Si viata-i misto, e zen, e fabuloasa chiar… Mai ales daca e s-o compar cu a doua jumatate a anului trecut cand ma preocupa ORICE, ORICAND! Taieri, greve, chestii. Un stress continuu si, mai mult decat atat, un sentiment de ura si neputinta. Prea mult consum… Si de-atunci am reusit sa-mi impun un filtru dur care, cu timpul, a devenit un automatism. Pur si simplu nu ma mai intereseaza si, totodata, nu ma mai consum.

Si totusi… Read the rest of this entry »

Care e cea mai sinistra situatie in care poti face sex? (relatia dintre participanti si locul desfasurarii actului)

Si as vrea raspunsuri mai originale, nu chestii de genul “intre frate si sora, in cimitir”. Ca sa incep eu, a zice ca e mai mult decat sinistru sa faci sex, ca si medic, cu un/o coleg/a medic in morga spitalului in care lucrezi.

Altele?

Ai auzit, idioato?!

Nu esti o curva daca-ti place sexul. Nu esti o curva daca iti place un baiat, il vrei si vrei sa te futi cu el. Dar esti o curva daca te futi cu fiecare asa, cum da bunul Dumnezeu sa pice seara. Para sau impara, de vara sau de toamna.

Ce e atat de injositor ca o femeie sa poarte, in adancurile gentii sau a portofelului cu sase sute de compartimente, un amarat de saculet pentru cuc?! Nu, tampito, nu e o declaratie de curva disponibila, e o dovada de femeie constienta de pericole, de riscuri si, in ultima instanta, de lumea din jur si de propria-i sexualitate.

Si ia spune-mi tu sincer, ce preferi: sa te judece superficialii – asta in cazul in care afla – sau sa te trezesti peste o saptamana cu mancarimi la scoica sau, si mai frumos, cu un Lucretiu sau o Genoveva in pantece? Si stii de ce o patesti? Pentru ca esti o proasta! Pentru ca e imposibil sa nu stii ca scopul barbatului e sa futa, nu CUM sa futa. El e prost, dar tu? Tu esti femeie, alea, tu ai pretentii ca lumea sa te creada versata si independenta, dar n-ai fost in stare sa cari 2 grame de plastic si latex in buzunarul secret al posetei tale de gageala.

Asa ca, femeio, poarta prezervativ! Care-i problema…? Care-i jena in a purta asa ceva, mai ales daca nu esti nici pe pilula, nici pe diafragma si nici cu acelasi barbat la fofoloanca…? Unde, in codul social, o femeie cu prezervativ in geanta e trimisa la capatul cozii la aprozar, e interzisa in supermarketuri sau e, automat, retrogradata la statutul de iapa fara moravuri?!

Ia nu mai lasati totul in baza barbatului si luati atitudine! FEMEILOR, PURTATI PREZERVATIV!