envi

Bai, gresiti, sa mor eu!

Pe cine intrebi, o sa-ti spuna ca femeile is intr-un fel. De obicei proaste, de multe ori curve, uneori, mai colocvial, nedrepte, incorecte sau masochiste. Ma rog, tot felul de epitete din astea prin care, dintr-o data, intreaga masa a femeilor – probabil nemaritate, gandesc eu – e pusa intr-0 oala mare din care iese o ciorba de curvareala si prostie aproape cronica.

Nimic mai fals, sa mai mor eu o data!

Va zic si de ce… Pentru ca, de obicei, cei care urla mai tare treaba asta, cei care vocifereaza cu mai mult plaman, cei care consuma cel mai mult aer spunand treburile astea sunt – si nu mai mancati cacat ba, ca asa e! – barbatii care au patit-o cu o femeie!

Orice barbat care a patit-o crancen cu o femeie, se transforma deodata intr-un generalizator, ca un electrocasnic. Adica un aparat din ala care ar fi in stare, desi probabil beat de-ar fi, ar si face-o, sa mearga la fiecare femeie in parte din campul lui vizual si s-o faca in toate felurile, in principiu in functie de ce crede despre curva aia – pardon, generalizez – despre domnisoara care lui i-a rascolit lumea, i-a tavalit visele, i-a rupt muschiul cardiac sau i-a pupat gura dupa ejacularea prematura a celuilalt…

Nu, ba, e fals, sa mor eu si a treia oara!

Proasta, curva, tampita, dobitoaca si nesimtita si mai stiu eu cum e aia care ti-a mierlit tie lumea si sentimentele. Nu generaliza pentru ca, nu-i asa, au facut si femeile ceva bun: s-au nascut mai multe. Au reusit in asa fel incat, daca una din regnul lor calca prost si ia eticheta, sa existe imediat o urmatoarea care sa poata sa indrepte totul.

Asadar, nu toate femeile e curve, femeia aia a ta, pe care ai avut-o tu, e o curva…

Daca puteai fi mai fericit? Evident…

Nimeni, oricat de euforic e, nu poa’ sa-ti spuna ca-i fericit. Stii fraza aia pe care toata lumea o are in gura si care incepe cu “cea mai fericita zi din viata mea a fost cand…”? Aia e marturia omului cum ca, intr-o viata mizerabila, o zi i-a mers bine, nu ca intr-0 viata buna, normala, decenta, cineva sau ceva i-a mai atarnat un sirag de bucurie la gatul deja plin de multe alte siraguri.

Daca puteai fi mai avut? Normal…

Nu blestema in stanga si in dreapta, nu-i nici vina ta si e foarte probabil sa nu fie nici vina altora ca tu ai mai putin decat altul. Se foarte poate ca multi care au mai mult ca tine sa fie mai slabi de inger, mai slabi de minte sau mai slabi de caracter. Si crede-ma, intre o punga cu aur sau o punga cu intelepciune, am s-o aleg pe-a doua, pentru ca o a doua punga de-aur n-am sa mai am vreodata, dar cu intelepciunea s-ar putea s-adun mai multe.

Daca puteai fi mai frumos? Eh, mai vorbesti?!

Pe la o varsta, nevoile tale se schimba. Indiferent de ce ai in pantaloni, de cat de mare sau de adanca, de cat de vioaie sau de statuta, la un moment dat trupul nu-i de-ajuns. Bucura-te ca arati bine, e din ce in ce mai rar, dar in acelasi timp, nu te bucura prea mult pen’ca dintr-o data ai sa te trezesti la fundul sacului. Da, pentru ca e trecatoare. Ce NU trece e mintea. Gandeste-te la asta…

Puteai fi multe! Puteai fi mai fericit, mai instarit, mai frumos. Dar nu-ti pierde timpul blestemandu-l pe cel din stanga ca le are pe toate, pe cel din dreapta ca le are mai bine sau pe cel din fata ca le are mai multe. Ghinion! Viata nu-i corecta cu tine! Inceteaza sa mai cauti motive ca unul are, altul are si mai mult, celalalt parca si el are mai mult ca tine, iar tu zaci in neputinta. Daca la capatul zilei n-ai priceput ca singura vina pentru toate e, de fapt, a ta, pentru ca te resemnezi plangand in loc sa transpiri incercand si izbutind, primul drept pe care toata lumea ar trebui sa ti-l ia e ala de-a privi incrucisat pe cine are…

Da, altcineva nu ar putea sa-ti traiasca viata ta complicata. Dar, surpriza!, nici tu nu ai putea sa o traiesti pe a lui. Ideea e ca, la un sfarsit ipotetic, in timp, se trage o linie. TU unde te situezi? TU inca plangi, sau TU poti sa spui “Acum, azi, altii se uita la mine cu jindul cu care ma uitam eu candva…” ATUNCI ar trebui sa fii fericit! Atunci ai ajuns cineva. Altfel, n-ai inteles nimic din ce trebuia…

Nu vrei tu sa taci?!

Bai, nu mai suport! Nu, nu glumesc, efectiv mi se umfla venele in carcasa asta de pe cap…

Sunteti multi, prea multi, exagerat de multi, imbolnavitor de multi, nesimtit de multi, indecent de multi, plictisitor de multi cei care efectiv vorbiti! Nu, ca vorbiti nu ma deranjeaza, ca vorbiti mult si prost, aia ma deranjeaza. Si inc-o data, NU, nu ma refer la cei care au obiceiul sa vorbeasca mult. EU sunt unul din ei, unii ma plac asa, altii imi atrag atentia, viata merge mai departe si cu genul asta de oameni vorbitori.

NU! Read the rest of this entry »

Pasivule! Trece istoria pe langa tine si tu-ti largesti fundul pe scaune tari…

Intr-o dimineata dintr-o noua iarna, in 1918, niste provinciali, NU bucuresteni sau oraseni, au deschis usile unor bordeie luminate de, poate, doar petrol si s-au miscat pana intr-o piata in care distrugerea a devenit creatie. Au distrus granite pentru a forma o tara. Stiau, probabil, cu ce au de-a face, deci nici frigul, ori lenea, ori durerea nu i-au tinut de partea celalalta a usii. Nici macar “lasa, Aglaio, ca se duc ceilalti, ce sa mai facem si noi?”. Nu! TOTI!

Intr-o dupa-amiaza dintr-o iarna bine infipta in calendarul anului 1989, dar deloc infipta in vremea de afara, niste provinciali, NU DOAR bucurestenii, s-au postat curajosi in fata unui regim demonic, intr-o piata dintr-un alt oras-monument. Nu cred ca intelegeau cam cat gaz pe foc aveau sa toarne, dar, in sinea fiecaruia, zacea deja focul pe care gazul era turnat de mult si mult. Asa ca n-au simtit vreo retinere, n-au ramas in spate si nici macar n-au ezitat, intr-o delasare gen “lasa, Veto, ca se duce tineretu’, doar n-o sa mergem noi sa ne rupem capetele!”. Nu! S-au miscat! TOTI!

Intr-o noapte dintr-un sfarsit de primavara capricioasa intr-un 2011 incert, intr-un loc de care, probabil, cam 90% din prietenii mei nu au auzit vreodata, pe twitter, simt ca parca mai porneste un val ce s-ar putea sa capete inaltime. Cine stie, poate chiar apocaliptica… Read the rest of this entry »

Stiti care e cel mai simplu lucru pe care-l poate face oricine? Ingrasatul! Trei paini, doua inghetate, cinci kile de cartofi cu paste. Pana aici e simplu…

Acum mai bine de un an de zile, realizand cu groaza si greata ca toate tricourile, desi marimi generoase, imi sunt din ce in ce mai mulate pe corp si, mai trist, observand cum pana si legatul la sireturi ma face sa transpir, am pus burta pe razatoare. Probabil una din bucatile cele mai teribile ale vietii mele, cel putin la inceput, care, in timp, s-a dovedit printre cele mai eficiente sacrificii spartane pe care il voi face VREODATA!

Nu am urmat niciun regim profesionist, de pe net, de nu stiu unde. Nu stiu sa va explic chestii stiintifice, de ce si cum si de ce sa asa si de ce nu altfel, stiu doar ca ma uit in oglinda si la eticheta hainelor si la felul in care ma misc la sport si e cu muuuult in bine fata de ce era altadata. Nu am mers la niciun fel de nutritionist, bio energetician sau alte mizerii. Nu m-am infometat si nu am luat nicio pastila. Am actionat mai degraba din instinct, din dorinta de a prinde 40 de ani si din jena pe care o simteam, etalandu-mi quintalul+. Ca o ultima adaugire, dupa un an si aproape jumatate, la un bilant in care, recunosc, pe ici-pe colo am mai si pus un kil, sau trei, va spun ca am eliminat vreo 20-22 de kilograme. E ok? Read the rest of this entry »

De vreo doua zile ma contrez cu muierea si incerc sa mai caut niste arbitri sa ne declare un deznodamant…

Doamna a fost, duminica, la o procedura din asta bisericeasca ce mie personal imi scapa ca detalii de desfasurare, importanta sau alte alea. Un Sfant Maslu cu vreo 12 preoti la o manastire din zona. Asa ca s-a prezentat doamna, cu mama din dotare, au asistat la chestiune. La intoarcere, mi-a povestit o chestiune… Read the rest of this entry »

S-ar parea ca cea mai mare jignire tinde sa devina parerea sincera…

E incredibil cum nimeni, nicaieri, in nicio situatie, chiar daca greseste flagrant, in vazul tuturor, nimeni nu mai accepta sa-i arati greseala. Fie ca o faci politicos, fie ca o faci cu un ton critic, toata lumea respinge violent ideea ca ar putea gandi/vorbi/executa eronat. Doamne fereste sa ai o opinie divergenta cu a unuia…

Si nu, nu ma refer aici la bloggeri, la functionari, la profesori, nu. Ma refer la TOATA LUMEA. Traim intr-o lume in care fiecare are dreptate. Acea superba replica “ai si tu dreptatea ta” s-a transformat, treptat, in “eu am dreptatea mea!”. E ca si cum suntem o natie de supermeni care nu gresesc niciodata, in nimic. Iar daca o fac, nimeni nu are dreptul sa le arate cu degetul, intrucat vor striga “huooo” din toti plamanii, sau vor invoca factori externi ce i-au impins, desigur fara voia lor, catre pacatul greselii. Si daca nimic nu merge, stii ceva?, “Sunt om, mai gresesc si eu, nu sunt perfect.”

Basca sa ai coaie sa recunosti ca esti un bou si ca rationamentele tale se bazeaza pe nimic concret. Basca sa ai coaie sa taci atunci cand ti se spune ca ai gresit. Basca sa ai coaie sa te ridici de la pamant, sa te scuturi si sa corectezi ceea ce unii iti spun ca e gresit, in asa fel incat sa le arati, in fapte concrete, ca poti fi mai bun decat tu-precedentul. Basca sa ai coaie sa accepti parerea altuia, nu doar sa o asculti din politete de zeu versus vierme! O intrebare care imi vine minte e cum naiba, intr-o tara in care nimeni, niciun om nu face, aparent, nicio greseala, o ducem atat de prost?! Pai ar trebui sa fim o superputere nemaiintalnita caci, nu-i asa, noi nu facem greseli, noi avem dreptate in totul, iar acela ce spune altfel e, evident, invidios, ciudos, hater, gelos si alte epitete din astea specifice.

Asta am ajuns, dragilor! Am ajuns sa fim jigniti ca ni se arata, frumos, unde si cum gresim. Ca unii incearca sa ne aduca cu picioarele pe pamant, calm si argumentat, iar noi ii scuipam in sila, caci piedestalul asta de marmura pe care ne situam, e cu varful in Olimp. Noi nu gresim, noi avem dreptate, noi suntem speciali si noua nu ne spune nimeni cum si ce sa facem, sa vorbim sau cum sa actionam. Si ferice de muritorii de rand care, in stupizenia lor cronica, sunt binecuvantati de prezenta noastra, atotstiutorii perfecti, si de invatamintele noastre fara greseli.

Fiti barbati, ACCEPTATI GRESEALA! Corectand-o, tindeti catre ceea ce pretindeti ca sunteti. Ideea e sa fii cat mai aproape de acea perfectiune, caci sa fii ea e imposibil si plictisitor. Insa cu cat urli mai mult si mai violent atunci cand esti tras de maneca, cu atat mai departe esti de ea… Si sincer, esti si PROST o data cu asta… Iar unora chiar ar trebui sa va fie rusine!