envi

Va mai aduceti aminte ce lucruri erau considerat ca fiind un “lux” acum vreo 10-12-15 ani? Si nu ma refer la sapunul cu acelasi nume…

Ma rog, nu vreau sa vorbesc din perioade mai lungi, perioade de care nu-mi aduc aminte sau care nu le-am trait efectiv. Adica ar fi tampeste ca eu sa vorbesc despre cum capatau portocalele o aura de lingouri de aur pur pe vremea inculpatului cand, de cand stiu si eu ca exist pe pamant, portocalele cresc in lazi in orice magazin si pana chiar si-n tonete de 2,5 metri patrati. Sau de televizorul care nu se inchide noaptea si care are canale vizibile si dupa cifra 2, incolo, pe telecomanda(!!!!!). Continue reading »

Prolog: Daca esti genul optimist, genul care a inceput anul pentru a si-l face al lui, genul care nu suporta niciun centimetru de realism brut si explicit si pentru care omul e facut sa traiasca, fii precaut in a citi aceste randuri. S-ar putea sa te deranjez…

Moartea… Ce stim despre ea?

Ei bine, in afara de faptul ca e, pe langa taxe si impozite, singurul lucru de care nu se poate scapa in niciun fel, mare lucru despre moarte nu stim. Culmea, tocmai despre asta nu stim chestiuni concrete, la nivel stiintific, desi e peste tot, in fiecare zi, in cantitati si modalitati ireal de mari si diverse. Continue reading »

Ne apropiem de 20 decembrie si deja mancam acelasi cacat pe care-l mancam de aproape la fel de multi ani cati am eu. Si am destui… Continue reading »

Bai, sper ca v-a trecut toata imputeala cu alegerile, da? Sper ca v-au trecut numaratorile, bucuriile sau “tristeturile”, remuscarile si alte rahaturi. E timpul ca viata noastra neschimbata sa mearga mai departe, da? Bun, atunci hai sa va propun, in forma concreta a primului guest post pe blogul meu – articol oferit de-o amiga cibernauta, Luana – un alt punct de vedere asupra a modului in care e perceput politicianul roman de catre sectiunea mai tanara a publicului spectator la pseudo-politica de foarte prost gust ce se desfasoara doar pe ecran, din pacate. Lectura placuta…

La 22 de ani am reusit sa ma satur de tot ceea ce tine de subiectul politica, si totusi e un aspect al vietii din tara asta minunata pe care nu pot sa il ignor de tot. Sa fim consecventi cu imaginea ei de curva: iti repugna, dar totusi te uiti la ea cand treci peste vreun pod.

Repulsia a durat pana cand mi-am dat seama in cine se regaseste de fapt politicianul generic, probabil universal valabil, moment in care am inceput sa rad isteric; ce Caragiale, domle…

Saptamana trecuta incercam sa fac un portret al omului care vrea sa devina presedinte. Adica, presedintele unei TARI! Voi va puteti imagina in postura asta? D’apai sa va apucati de campanie, iesit pe la TV, sa va puneti mutra pe afise cat un bloc unde sa va circule un lift prin nas+creier? Pana la urma am ajuns la concluzia ca acest portret exista, si inca foarte bine reprezentat. Continue reading »

In primul rand, o definitie din cartea de capatai:

SARCÁSM, sarcasme, s.n. 1. Ironie aspră, usturătoare; batjocură necruțătoare. 2. Vorbă, frază, expresie sarcastică. – Din fr. sarcasme, lat. sarcasmus.

Prima idee care-mi vine minte e ca sarcasmul e folosit ca o metoda de a-ti expune exact ceea ce gandesti, avand totusi, daca e nevoie, alibiul faptul ca “am fost… sarcastic”(un fel de “glumeam”) Asadar, teoretic, e o metoda defensiva, in sensul ca putem spune ce vrem, ascunzandu-ne sub mantaua acestui procedeu. Omul se supara foarte repede atunci cand i se spun lucruri dure si crude, chit ca ele sunt adevarate. Asa ca luam frumos ceea ce vrem sa spunem, ii conferim un ton aidoma unui ranjet pe fata, il spunem si, in caz de avarie, luam frumos pozitia omului sarcastic, invaluind toata treaba c-un aer de “mai putin jignitor” decat suna. Un fel de agresivitate pasiva care inteapa mai putin. Continue reading »

Habar nu am ce e aia, cred. Toata lumea imi explica faptul ca mi-am ratat existenta si am facut degeaba umbra macadamului daca n-am intalnit chestia asta. Ca am scapat ce-i mai misto. Ma rog, majoritatea se trezesc sa-mi fie si intelepti shaolini si sa-mi spuna una din doua variante: esti tanar, ai inca timp sau celebra vei sti cu siguranta atunci cand o vei intalni. Ca pe mine ma apuca rasul la fiecare din ele, asta e alta idee.

De mila n-am nevoie, asta e clar. Desi e misto uneori sa starnesti mila in vreo naiva feminina, in principiu nu-mi trebuie. Pe de alta parte, cu incurajarile de catifea nu prea am ce face. Personal consider ca iubirea adevarata ar trebui sa existe dar termenul in sine, locutiunea, e foarte tampita. As zice ca e mai degraba de modul in care se dezvolta o relatie in doi, puterea legaturii si alte rahaturi din astea. Adica, hai sa si gandim putin: exista iubire falsa?

Apropo, care e opusul iubirii adevarate? Pentru ca, din cate vad eu cel putin, exista tot felul de iubiri si doar unele sunt adevarate, deci restul ce sunt? False, naive, superficiale, aducatoare-in-pat? La cate pareri eminesciene am tot auzit despre iubire, care mai de care pline de epitete hiperbolice si atribute adjectivale interminabile ca si cantatitate dar si forta, as putea sa-mi inchipui ca opusul iubirii adevarate e o ura din aia din toate maruntaiele. Sa nu poti nici macar sa rostesti numele cuiva, sau cum?! Si-as mai aduce in discutie si toate legendele alea urbane cum ca iubirea adevarata e atunci cand,de exemplu, la o prima intalnire, dupa ce-i deschizi usa femeii sa intre in masina, ea se intinde si-ti descuie si tie siguranta de la portiera ta(faza vazuta in A Bronx Tale); asa ca as putea intelege ca orice gest viceversa e o dovada ca ea nu vrea decat sa nu mearga pe jos pana acasa?!

Chiar sunt curios care-i antonimul iubirii adevarate…

Citeam recent, imi scapa unde, ca Vaticanul a adaugat in lista lor muzicala de pe MySpace piesa Changes a lui 2Pac. Intrasem, deci, sa vad daca e adevarat. Si este… Continue reading »