… intr-o mica sau mai mare masura. Tu mai tii minte cand maica-ta si taica-tu iti spuneau sa nu?
Eram micut, nu cred ca intrasem in gimnaziu. Maica-mea ma pacalea ca, daca fumez, o patesc rau de tot pentru ca am nu stiu ce alergie care o sa faca POC si o sa fie groaznic. N-o sa mai pot sa ies pe-afara, alea alea. Peste vreo 7-8 ani, fumam prima oara. Eram intr-o excursie pe la Sighisoara, intr-un hotel care se numea – nu stiu daca mai exista – Steaua, parca. In capatul culoarului, intr-o camera, statea una din colegele mele de clasa din liceu. Ea fuma, eu cam durduiam de curiozitate. Si hai! Camel, daca nu ma insel. “Trage din tigara si apoi trage aer adanc in piept si apoi scoate-l afara”. Mi-a iesit din prima! Dar am si innebunit de cap si de tusa din prima. Insa nu m-am descurajat si am inceput o cariera sinistra de vreo sase ani de tutun. Nu mult, poate o medie de 2 pachete pe saptamana, poate!, dar e acolo la CV. M-am lasat in 2009, ferice…
O poveste adevarata despre un pusti care nu voia niciodata sa-si supere parintii. Asta pana si-a dat seama ca poate sa se ascunda de ei. Si cu tutunul, si cu altele. Si ce fel de altele… Pana cand, de fapt, a devenit exact ceea ce parintii il invatau sa nu devina.
Asta suntem toti: suntem exact ceea ce parintii se temeau sa devenim. Fumam, bem ca porcii, ne ascundem ca avem vicii. Fetitele pentru care parintii se lupta din rasputeri sa nu-si dea himenul pentru neaveniti, sau macar sa-i puna dobitocului gluga pe cap sa n-o pateasca mai rau; baieteii care sug tigari si-si beau ficatii; astia suntem toti. Putini sunteti cei care faceti exceptie, nu va faceti iluzii c-ati fi modele intr-o societate de copii teribilisti. Ia ganditi-va bine, scumpi elevi de nota 10, cu performante extra-scolare exemplare si multe altele pozitive pe langa: cand a fost ultima oara cand ati imbulinat-o rau? As paria un rinichi ca toata lumea are o boacana, de care nu vrea sa-si aduca aminte, in cel mult ultimele trei luni.
Parintii nostri se lupta sa ne educe. Aia nu-i bun, aia e foarte rau, cealalta si ailalta sunt sanatoase si corecte. Cat suntem mici si cruzi, poate iese. Apoi nu. Apoi ne transformam in antonimele dorintelor lor si binelui nostru.
Doar ca, la un moment dat, vom fi parinti… Ce facem atunci?!
Etichete:
adolescenti,
copii,
educatie,
parinti,
viata,
vicii