envi

Bai, nu stiu altii cum sunt, da’ io am o teorie dupa care functionez si am zis s-o verific printre cele trei, poate patru duzine complete de cititori sempre fi. Sa va explic…

Din punctul meu de vedere, ce le place tuturor, e aproape axiomatic ceva prost, ceva slab, ceva nasol.

Demonstratie:

Eu cunosc, de copil fiind, ca lumea ii compusa din indivizi diferiti nu doar dupa vorba si port, ci si dupa gusturi, adicatelea ce le place si ce nu le place, ce tolereaza si ce urasc. Si atunci, intr-o mare de oameni diferiti in ADN-ul chestiunilor de care sunt pasionati sau deloc, coroborat (foarte important!!! e ceea ce urmeaza sa spun) cu vremurile in care traim de vreun deceniu si un pic incoace, vremuri ilegal de permisive pentru rasa umana, cu cat un lucru e mai placut de mai multa lume, cu atat el va rezulta ca fiind mai de prost gust.

Cea mai proasta muzica e cea din topuri. Cele mai proaste filme sunt, de multi ani incoace, cele decorate cu prea multe statui kitschoase si stralucitoare. Cea mai proasta inghetata? Da, aia de vanilie… Gasesc ca aproape imposibil de demontat urmatoarea fraza: cele mai fascinante si mai interesante lucruri sunt cele care sunt cel mai putin descoperite sau cu cat mai putin admiratori! Si acum consider ca Avatar e un film mediocru, de exemplu.

O mica paranteza: ganditi-va la femei… Este ca ne plac cel mai mult fetitile cu cat mai putine sesiuni orizontale? :)

Asadar, doamnelor, domnisoarelor, domnilor si robotilor din online, eu asa functionez de multa vreme si rareori mi-a fost sa dau gres. Sa ma insel? Sa fiu prea incuiat? Sa nu fi trait destul incat sa-mi dau seama ca inca visez? Sau sa fiu inca un destept care se crede mai presus decat masele? Si, ma rog, chiar pe buna dreptate…

In alta ordine de idei, timp de patru ani am considerat House MD un serial mediocru. Am luat primul sezon la puricat, dupa trei episoade pare promitator.

Vine Valentine’s Day!!!

Eu jur c-as putea sa intreb, la iesirea dintr-un liceu, 50 de pusti situati undeva in intervalul claselor a saptea si a unsprezecea, desigur arbitrar alese, si mai mult de jumatate vor sti mai repede ca 14 februarie e aceast atroce import kitschios si de un prost gust fara margini, decat ca 1 Decembrie e Ziua Marii Uniri sau ca 15 ianuarie e data nasterii unui Eminescu deocamdata si pe veci primul in poezia balcanica. Ca o paranteza, baftos a mai fost geniul asta al cuvintelor, sa fi trait exact la fel in zilele noastre, era linsat mediatic ca fiind un sifilitic emo…

O puternica intoxicatie menita sa vanda prostii, asta e mizeria asta de zi. Pizdulice care se ud leoarca la perspectiva unui nou prilej de a primi ceva substantial pentru a-si completa colectiile parfumo-bijutiero-calorio-pluş-istice. Caci, desigur, vorbim de o gloata de masculi, umflati rau de tot in scrot, care trebuie sa-si mentina mandrele fericite. Basca romantismul de moda veche, basca acea idee de iubire in care nu-ti trebuie date notate in calendar ca motiv sa-i faci fumeii cadou o ciunga si un sarut. Unde mai pui ca prostia asta e si import ticalos…

Originalitate zero! Traditie zero! Insemnatate maxima, insa. Ce e Sfantul Valentin decat un prilej de a-i in sfarsit cere proastei cu care te-a prins de mana ziua asta sa-ti dea si fundul la control ca deh, ii cumperi ceva frumos de velăntains? Lua-s-ar de-o mana cu Halloween-ul, alta infectie importata din puroiul vestului. Cata lipsa de interes pentru o minima pastrare a unor valori… Ce le-ar durea pe pizdulici sa mai astepte zece zile si, de Dragobetele neaos, sa aiba exact aceleasi pretentii. Culmea e ca, revenind la ideea din primul paragraf, nici de asta dac-as intreba, n-as primi niciun raspuns. Prostilor, Dragobetele e pe 24 februarie si este exact traducerea in carne si oase a Sfantului Valentin din America de Nord. Apropo, in calendarul ortodox, 14 februarie e ziua Sfantului Auxentiu…

Insa si din pacate, vom mai infrunta inca un an al tringhiului mortii masculine, 14 februarie – 1 martie – 8 martie cand, dezradacinati de orice fel de identitate proprie, negustorii vor vinde, fauna va cumpara nestiind nici de ce, decat ca trebuie, iar pulele si pizdele patriei se vor impreuna intr-un dans ieftin al “multumescului pentru cadou” feminin si “taci si intoarce-te cu spatele” masculin.

Pentru ca, bineinteles, romanul crestin ortodox sarbatoreste ziua Sfantului Valentin…

Maine e joi, ce-i faci cadou perechii?, inchid prin a intreba bruma de societate de care sunt si voi ramane, deocamdata, mandru…

Nu, dragelor, nu sunteti cu toate niste “frumoase in felul vostru”!

Mi-e tot dat sa inghit un text precum ca nicio femeie nu e urata. Ca nu exista asa ceva, ca exista femei frumoase fiecare intr-un fel indescriptibil, intr-un mod aparte. Ca fiecare femeie are un “ceva” care o face deosebita. Sunt atat de obosit s-aud de acest “ceva”!!! Da, il folosesc si eu, dar il vad pe atat de putine fete/femei raportat la felul in care e folosit de altii, incat si-a pierdut valoarea.

NU!

Printre voi, femeilor, exista URATE! Basmele si maturitatea incearca sa ne invete ca orice femeie e frumoasa. Ca doar adolescentele se vad urate, grase si proaste, dar ca mintea coapta vede FEMEI. Din nou, NU! Nu ganditi ca daca lumea va vede ca fiind “bune de pula”, sunteti si frumoase. Bune de pula sunteti toate pentru ca, ghici!, toate aveti pizda si/sau noi, barbatii putem sa ne imbatam si sa va vedem atlfel. Nu va lasati amagite de privirile masculilor pe strada, alea sunt fix coaie umflate si creiere perverse.

Si vad, asadar, printre voi femeile carora eticheta de “urata” vi se pare injusta pentru ca va considerati fiecare o faptura aparte a faunei pamantene, URATE! Femei urate pana si acolo unde invatam ca, de fapt, ele sunt speciale. Bunatati corporale care, insa, se incaleca cu oricine, oriunde si pe orice. Fatuci frumusele care nu stiu o boaba de civilizatie verbala sau corporala. Iape incaltate care nu inteleg ca e lipsa de respect pentru trecatori sa te imbraci mulata daca esti o grasa si celulita ti se vede si prin trening. Nu mai e vorba de comoditate, ci de un atentat la noi, restul si la tine insati. Dive care exulta cand tot satul le stiu, insa doar pentru ca le-au vazut goale de mai multe ori decat si-au vazut mandrii bucile in oglinda.

Am patit sa vad si fete mai putin rapitoare ca fizic sau la chip si care totusi reuseau sa pastreze urme apasate de demintate, respect. Gesturi, vorbe sau arome care neutralizau ceea ce altele considerau firesc, perfectiunea fizica. Voi nu?

Si ajung, deci, sa va rog: cand mai spuneti ca “orice femeie e frumoasa in felul ei”, va rog corectati-va repede si recunoasteti ca orice femeie e femeie in felul ei, dar nu orice femeie nu poate fi frumoasa. Nu exista frumuseti in felul fiecareia, exista o frumusete universala care poate fi conturata in mii de moduri, alegandu-l doar pe unul sau imbinand mai multe. Din pacate, insa, MULTE nu le aveti si nici nu le veti avea pe NICIUNUL!

URATELOR!!!

Am fost ieri la licitatia organizata de studentii din anul trei la Marketing, la Facultatea de Economie si Adminstrarea Afacerilor d-aici, din dragul Iasi. Sau dracul Iasi. Ma rog…In orice caz, fusei din postura de implicat direct in chestiune, ca om cu produs in oferta expusa. Toata treaba a durat vreo trei ore si ceva. Am retinut destule lucruri, majoritatea de rau, dar esentialul doar de bine.

Ziua a inceput misto de tot. Ajunsesem, evident, mai repede la facultate, asa cum o fac de obicei. Nu ca-s constiincios, doar ca-s prost sincronizat. Pierzandu-mi vremea prin fata facultatii, la un moment dat, o duduie blonda intr-un Golf 5 aproape nou ma abordeaza, coborandu-si geamul din buton: nu va suparati, aveti vreo cartela, ceva, cu care sa ies de aici, din parcare? Mentionez ca parcarea de la FEAA are bariere actionabile cu cartele, fiind privata. Ori esti prof, ori esti student cu loc inchiriat(mai functioneaza asta?). Duduia intrase. Cum? Dracu’ stie, cert e ca nu putea sa iasa. Blonda… Era dragut cum tantita dadea ture de parcare, cand la o iesire, cand la cealalta, asteptandu-l pe vreounul sa intre. Amuzant de tot. Parca aveam de-a face cu un Golf 5 cu telecomanda.

Si am ajuns la licitatie. Si in sala, si la ora… Si am consemnat urmatoarele: Read the rest of this entry »

Vine Craciunul si, pe langa Hrusca, Fuego, carnati, Tuborg Christmas Brew si alte chestii de porc – literalmente – se vor umple teveurile de revolutia romana din ’89. Nu mai completez decat c-un singur lucru: e trist ca dupa atata timp, inca ii mai oferim acestui eveniment atata importanta. Gata, nu o sa mai aflam nimic nou, mai departe…

Si vor incepe documentare, comentarii, imagini, Iliescu. Anul asta a pierit si Chitac, va fi si mai culeanu. Exista insa un eveniment pe care NIMENI – si am fost atent si am urmarit cu interes ce se intampla pe tv cand e perioada sau febra evenimentelor astora marcante ale perioadei proxime ale momentului zero denumit Revolutia din ’89 – nu l-a mai mentionat, analizat si, in ultima instanta, macar bagat in seama. Read the rest of this entry »

De fiecare data cand moare cate-o personalitate, evident, vuieste internetul creat de utilizatorii independenti – na-va, ma, v-am gasit denumire sofisticata! Si lumea se imparte in patru: aia care baga RIP-uri la foc automat, cei care hahaiesc ironic, aia care scriu ceva inspirat si cei care, cei mai inspirati, tac din gura si merg mai departe. Eu n-am sa fac parte din ei, de data asta nu, c-am o chestiune de comentat… Read the rest of this entry »

Ce se intampla, ba, cu fumeia din ziua in care, pe inelarul ei, atarna cercul ala de metal pretios, de toata trairea sexuala a cuplului se infinge in pamant, isi pune o cruce deasupra, scrie anii vietii si zace moarta-n cosciug?

Cu alte cuvinte, putin mai de comitet, de ce e considerat o axioma faptul ca, o data cu casatoria, sexul dispare sau, daca nu de tot, e fad, fara substanta, fara sare si piper, folosit doar din inertie, pentru descarcare si pentru ca e ea treaza? Read the rest of this entry »