envi

Eu nu stiu cum mai puteti, pe cuvantul meu…

Nu, nu munca va oboseste. Nu, nu faptul ca te trezesti dimineata pe intuneric ca sa te intorci seara pe acelasi intuneric, nu asta va darama. Nu faptul ca azi n-au circulat mijloacele de transport si a trebuit sa mergeti alea 5 statii pe jos, nu cei patru kilometri va epuizeaza. Toate astea, surpriza!, va fac sa dormiti foarte bine noaptea. Sa… dormiti…

Ceea ce va oboseste e prostia ce zace in voi, in fiecare!

Va umpleti viata cu nimicuri pe care, dintr-0 miscare de doua buze si doua descarcari electrice la nivel neuro, vi le transformati in probleme ce va definesc zilele, modul de a exista pe planeta si va influenteaza judecata. De ce simplu, cand se poate complicat? De ce sanatos si roz, cand se poate bolnavicios si cenusiu? De ce sa nu pui apa in vin, sare pe prajitura?

Ne e cam frica de fericire, nu o acceptam ca poate veni simplu, repede si fara prea multe complicatii pentru ca… pai… efectiv nu se poate! Ceva nu e in regula, ceva undeva nu functioneaza in voia naturii, aia care e complicata si anevoioasa si plina de obstacole si momente de cotitura. Viata e greu! Hai sa mori tu?! Fii serios, esti un prost! Viata e complicata pentru ca tu nu-i accepti simplitatea, aia din jur sunt la unison cu tine si uite de-aia suntem mai repede plini de regrete si cu fete lungi si ridate de la orice mizerie pe care o urcam la altitudini stelare ca importanta. Uite de aia suntem obositi.

Am fi mai odihniti, sau macar mai putin obositi, daca am accepta ca toate pot fi si simple. Ca toate pot fi sau nu, ca toate sunt pentru ca sunt sa fie, sau nu sunt pentru asa trebuie sa fie. Uite, vezi?! Ce fraza complicata, in loc s-o spun scurt, la obiect si fara sa-mi chinui creierul ca s-o fac coerenta. O vrei scurt si la obiect?! OK…

Nu-ti mai pierde timpul complicandu-te! O sa imbatranesti, o sa ajungi singur, o sa pierzi tot! Simplu, scurt, sanatos! Nimic si nicaieri nu vei pierde vreodata! Nu asa, nu riscand-o pe partea simpla a problemei…

Acum hai, mars! Incearca, macar… S-ar putea sa dormi mai bine, mult mai bine.

De cand te nasti, ai doi parinti care, din pacate, te vor invata ca tu esti cel mai destept, mai frumos si mai bun dintre toti. Matematica? Esti as. Fotbal? Poate doar nu stiu care al nu stiu cui sa fie mai bun cat tine. Poate! Nimeni nu schimba o priza mai frumos ca tine, nimeni nu e mai politicos ca tine, fetele intorc capul dupa tine pana li se dezsurubeaza de pe umeri. Si tot asa. Toate la superlativ absolut sau, in cel mai prost si nefericit caz, oricum stii mult despre ce e vorba si nu te depaseste.

Paradis, nu-i asa? O lume perfecta, formata din voi trei ce claditi un scut impenetrabil si oricine spune altfel e dusmanul vostru pentru ca evidentul e clar: tu, plodule, esti magnific iar ei, parintii, sunt niste monumente sacre ale naturii care au produs asemenea minunatie.

Si intr-o zi, deodata, ai crescut… Read the rest of this entry »

Eu beau! Vreti sa stiti si ce beau?!

Foarte bine, atunci multumiti-i lui Makavelis ca mi-a pasat aceasta leapsa, facandu-ne tuturor o placere: celor patru interesati de alcoolicul din mine pentru a deslusi misterele si mie pentru sansa de a scrie despre alcool!

Asadar, sa purcedem cu spor si gatul larg si insetat… Read the rest of this entry »

Din ciclul “lumea pune intrebari stupide”:

1. Ma rad pe cap de un an si jumatate. La inceput o faceam in fiecare zi, apoi cam la doua zile, acum ma rad cam de trei ori pe saptamana, dar in principiu cam toata lumea ma stie de chel. Nimeni nu mai stie cum arat cu par, multi imi povestesc chestii de genul “am dat azi peste niste poze in care aveai par, aratai ciudat”. C-a fost primavara, iarna, canicula, ger de crapa sinele de tramvai, ploaie sau explozii nucleare eu aveam capul chel. Si toata lumea o stie!

Intrebare de baraj: De ce te razi pe cap, nu ti-e frig?

Raspuns, ca sunt ciumeg: Ba da, manca-ti-as, ma cac pe mine de frig, dar vreau sa ma dau smecher.

Raspunsul logic: Eu nu sunt o muiere, bah! Nu-s de aia care merg cu blugi cu talie joasa si cu tricoul din clasa a patra ca sa ma dau sexoasa chit ca stiu ca o sa racesc la pizda si o sa pis sange. Daca ma rad pe cap, ma rad pentru ca asa-mi place, ca-mi convine, ca mi-e comod. Prosti!

2. Mai vin si plec dintr-un oras in altul. Uneori sa intampla se plec mai mult timp, alteori se stie ca plec mai departe. Intr-un apoteotic final de episod, ma intorc, totusi, acasa, in oraselul meu de provincia provinciei. Si aterizez, unde oare?!, pe postamentul scarii de bloc unde am crescut. Sparg o samanta, suier dupa o liceeana, sug o bere si asa mai departe. Sunt acolo, orasul e mic, lumea se stie cu toata lumea.

Intrebare de baraj: (vazandu-ma acolo, nu zic de cazurile la telefon sau pe messenger) Ai venit acasa?

Raspuns, ca sunt ciumeg: Nu.

Raspunsul logic: Chiar crezi ca mi-am facut laborator de clonare si am facut vreo sase mii ca mine si ii tot trimit unde am nevoie sa fiu?! Daca sunt acolo, daca ma vezi acolo, unde crezi ca sunt?! Doua sfaturi: ori incepi cu cand si am si eu ce sa-ti raspund, ori bagi imediat dupa, repede, ceva de genul cat stai? sau ceva de genul asta. Prosti!

Intelege, n-ai timp!!!

Maine-poimaine mori! Iti spun eu ca asa e. N-avea impresia ca o sa traiesti mai mult decat crezi tu, tu impunandu-ti deja ideea ca apuci 60 fara discutie. Nu, tati, acus mori. Si nu spun ca peste un minut, sau patru ore, sau zece ani, ci spun ca o sa treaca totul atat de repede, incat n-ai timp sa te gandesti la altele.

Nu ai timp sa fii complexat. Esti gras? Fa ceva sau nu te mai plange si accepta-te. Nu manca, mergi de patru ori in jurul blocului in fiecare zi si s-ar putea sa ai o sansa. Daca nu tine, incearca altfel. Daca nu si nu, impaca-te cu ideea si adapteaza-te. Nu fi prost, n-ai timp sa-ti plangi de mila. Vad si aud sute de omuleti care se plang de una, de alta, neincercand nici trei secunde sa macar analizeze cauza, daramite sa ia atitudine. Esti cracanata? Exista diverse tinute care taie din chestiune, fii desteapta si adopta-le. Fitele tale n-or sa-ti faca decat rau, lasa prosteala ca te afunzi si te si vad inghitind aspirine efervescente cu coniac. Accepta problema si misca-te putin, iar daca nu merge, fa bine si accepta-te si tot bine va fi.

Nu ai timp sa gandesti prea mult. Gandeste, dar daca gandesti prea mult, n-o sa faci decat una si buna: o sa pierzi. Nu cunosc inca pe cineva care sa fi analizat problema din opt mii de unghiuri, sa o fi intors si pe cant, sa fi intrebat si toata gloata de cunoscuti si care sa fi si facut ceea ce trebuia. Nu exista! Vrei? Atunci ia-ti ce-i al tau. E aproape o certitudine ca a doua oara n-o sa mai fie – cel mult vei avea bafta sa fie, dar oricum nu va mai fi la fel. Ia frumos si risca pentru ca altfel o sa ajungi in una din cele mai tampite stari pe care un om se poate scufunda: in a te gandi ce-ar fi/ce-ar fi fost in loc sa stii cu certitudine. Doare mai putin cand stii ca nu e sa fie decat framantarea si scenaristica a ceea ce-ar fi fost posibil sa fie. Sau sa nu fie… Fa-o! ACUM!

N-ai timp de pierdut, efectiv! Te nasti, faci niste chestii acolo, in principiu cam aceleasi pentru fiecare, in mare, si deodata iei in brate o cruce de ceara, o icoana infundata de niste bani marunti si zaci intr-o cutie, pe o masa, ca sa te planga niste oameni care ghici, peste cativa ani oricum or sa te uite. Nu fi prost, faptul ca ai timp e o iluzie. Timpul e o chestie foarte puternica ce mai repede lucreaza impotriva ta decat pentru tine. Nu-ti imagina ca poti bate axioma asta, n-ai cum!

Asta esti, acum! Altul e greu sa fii, cel mult iti vei modela cateva detalii care te vor influenta si nu prea. N-ai timp sa te modelezi, n-ai timp sa gandesti prea mult – iar energia pe care o consumi se transforma intr-o oboseala mintala care te baga fix in depresie. Nu ai atat de mult timp pe cat crezi tu… Nu, niciodata…

Femeia… Read the rest of this entry »

La 23 de ani jumate’ sunt fericit ca viata si situatia mi-a permis sa merg in diverse locuri. S-ajung unde nu credeam vreodata s-ajung. In fiece capete de tara, la doua, trei sau opt judete mai incolo. Pe varf de munte sau pe plaja. La o suta, patru sau doua-trei mii de kilometri de casa, la est sau vest de tara. La vecinu’, la periferia orasului sau in municipii unde nu am calcat niciodata. Am fost parte componenta in diverse situatii si medii sociale, intre diversi si diverse, de tot felul de natii, rase si varste.

Medicul a zis ca inca sunt zdravan la mansarda si deci nu exagerez cand o spun: n-as da pentru NIMIC timpul si posibilitatea de a sta, cu unii apropiati de ai mei, o intreaga zi calduroasa, de dimineata pana a doua zi dimineata, fix in fata scarii mele de bloc unde am copilarit. E intr-un oras mic, fara speranta si plin de tigani, dar pentru nimic n-as da o zi de genul asta…

Va salut p-astia care va stiti. Se incalzeste, poate le refacem, trebuie! Ne vedem cand ma intorc! La 12, la B, pe gard…