envi

Pe mine nu ma prea alege lumea la lepse. Probabil ca multi sunt indepartati de felul meu de-a fi, acela nervos, amar, care intai spune “huo” si care critica si caruia nu-i place nimic. Adevarul e ca nici eu nu stiu daca m-as juca cu cineva ca mine, dar ma rog. Cine ma iubeste sa ma iubeasca fix asa. In fine…

O leapsa insa tot am primit. De la cine altcineva decat de la Makavelis, de aici, si care m-a lepsuit pe twitter, cumva si sub forma de porunca, din cate am inteles eu. Avand in vedere ca pe omulet il respect, am sa merg pe ideea ca are mai multi readeri de feed si o sa plec capu’ si o sa scriu despre ce trebuie sa scriu. Sau hai, fie, n-am alt subiect pentru ca sunt prost si n-am inspiratie.

Asadar, sa zicem ca una din toate cele care vreti sa ma cunoasteti si mai bine doriti sa ma sustrageti la o cafea, va ofer minimul avantaj de a sti niste chestii, niste treburi inca dinainte sa intrebati daca vreau sa vin sau nu. Acum ce sa zic, eu am mainile calde, daca voi credeti in prostii de-alea de superstitii, intelegeti ce vreau sa zic?! :) Sa incepem, pe modelul lui Makavelis, cu liniuta de la capat: Read the rest of this entry »

Si imagineaza-ti ca, intr-o zi si deodata, toate animalele ar putea sa vorbeasca…

Cum adica “cum?”? Uite asa, pur si simplu. Cainele nu mai latra, pisica nu mai miauna si porcul nu mai grohaie. Nu zic ca ca ar dezvolta un vocabular complex intr-atat incat sa poti dezvolta relatii sociale de “hai la o bere” cu un cocos si o vaca ci atat cat sa-si poata exprima minime sentimente si trairi.

Ma rog, deja omenirea trateaza animalele diferit, in functie NU de ferocitatea sau salbaticia lor ci mai repede fata de inteligenta de care dau dovada. Probabil de aia porcul se face carnati si gaina copanele si, in acelasi timp, luam maimute sa danseze si sa joace ping pong cu noi, le dam nume si le consideram a mai proxima translatie a omului in lumea animala. Tot probabil de asta s-au si tot emis teorii si s-a reconsiderat postura in care e omul pe planeta, pentru ca nu o data s-au analizat niste fapte concrete prin care unele animale dovedeau comportamente, gesturi si reflexe care le situau, ca abordare, foarte aproape de ceea ce facem noi. As zice ca in momentul in care toate ar mai putea sa converseze cu un om la nivelul cu care poate sa o faca un copil de… patru ani, sa zicem, s-ar mai da o data peste cap toata conceptia noastra si s-ar reformula polologhia a acelui ceva care ne diferentiaza de animale.

Si totusi ma intreb: noi, ca oameni obisnuiti, nu ca savantii care ar intra intr-un orgasm continuu daca asta s-ar intampla, ce-am face daca animalele ar dezvolta vorbirea? Cum te-ai adresa porcului pe care-l cresti un an de zile ca sa-l tai intr-o zi si sa-l mananci in sapte? Ghiftuiala la KFC ar veni din gaini care ar putea sa-ti spuna niste chestii, niste treburi, ce se va intampla acolo? Cum ai reactiona daca toate animalele din jurul tau ar putea sa-si exprime sentimentele in cuvinte simple?

Pentru, cred, a opta oara in viata mea, de azi – de luni, ca la romanul supertitios – incep sa slabesc. Stiti voi, slabire din aia impusa de sine, nu din ailalalta dupa ce-ti moare nevasta, pisica si vecinul cu care jucai table cand v-ati intors din armata. Si toti trei deodata…

Am ajuns in punctul in care vreau sa pot face ce fac acum cu o usurinta mai apasata si pentru un timp ceva mai indelungat. As vrea sa mai scot si un X de la marimi si poate ca, avand in vedere ca inca mai cred in Mos Craciun, miracole si fete de 18 ani inca virgine, mai atrag si o privire ucigasa de la fatucile care ies de la liceu la ora 14:00, zi de zi. Asa ca am luat frumos decizia de a spune STOP multor chestii. Nu, nu am un regim din ala pe hartie, din ala dupa carti de nutritionisti premiati de antrenori celebri care-i plimba pe banda din aia de alergare si-i incarca cu fier pe al’ de Tom Cruise, Nicoleta “PustiOm” Kidman sau Beyonce nu stiu cum. Nu…

Pur si simplu am scos tot ce poate ingrasa mai mult decat e nevoie, gen prajeli, vrajeli, faini, ciocolati – dulciuri concentrate, chipsi si acidulate, am bagat ora de la care nu mai mananc decat cateva mere prapadite si nu mananc decat pui pe gratar, lactate usoare, legume except cartofi si asa mai departe. Nu mai beau! Nimic! Imi pare rau, moertz, nici vodka. M-am oprit, am spus stop, vreau sa prind 40 de ani musai. Ne miscam si cat putem de mult, oricand. Facem prestatie, facem succesuri, facem istorie. Obiectiv numeric: nu exista!

Ma rog, am si noroc ca mai am si o tovarasa de breasla ingrasatilor – in fine, o fatuca din aceea care dupa 5 kilograme in plus, se aseamana cu Turnul Eiffel si in latime, si in greutate, dar deh… – cu care mai impart cate-un  bilant, cate-o confesiune si, poate in timp, cate-un sex. Ca deh, slabeste…

Asa ca, de azi, slabim… MOARTE KFC, LAY’S, COCA-COLA, CARLSBERG, MILKA etc! Si Muie Dinamo!

Gata, am revenit si eu!

Ar trebui sa-l parafrazez pe clasicul in viata si diasporescian, Blegoo: Credeati c-ati scapat? Ma uitam pe arhiva de anul trecut, din perioada 20 decembrie – 4 ianuarie. Un card de articole, o groaza de prostii. Ma rog, am imbatranit de atunci, am ajuns mai arogant si mai plin de mine insumi. Nu mai scriu la aceeasi intensitate si ma doare in cot de public, ce sa spun…

In fine…

Gata, am incheiat prostiile. Am turnat destul in mine, am mai crosetat putin in ficat si urmarile probabil se vor vedea curand. Chiar sunt curios daca vreodata ficatul meu va spune candva Ba, mai bine scriai pe blog in iarna aia decat sa bei asa, ca descreieratul! Eh, ma inscriu si eu intre aia pe care curul ii mananca groaznic cand vine vorba de maruntaiele lor.

Am pastrat un ochi pe online, bineinteles. Tacut, dar prezent. Sunt la curent cu #pintica si cu interminabila sa scufundare in prostie, chestiune facuta cu buna stiinta. Cineva s-a jucat si mi-a urat si un inestimabil “Sugi pula, fraiere” prin comentarii, cica venit de la el. Eu ma simt magulit sa starnesc asemenea pasiune intr-un tanar stejar al patriei, pe bune. Asa ca imi promit ca anul asta il urmaresc cuminte si, cine stie, s-ar putea sa ma tin de promisiune. Niciodata sa nu spui niciodata…

La Multi Ani si asa sa fie!

Ne apropiem de 20 decembrie si deja mancam acelasi cacat pe care-l mancam de aproape la fel de multi ani cati am eu. Si am destui… Read the rest of this entry »

Prolog: Nu-mi place Dono; il consider insipid, banal si un nene care manevreaza sute de cuvinte in expresii fara substanta doar pentru a crea efect de umezeala pizdica. Daca stii cuvinte, nu inseamna ca esti scriitor! Mai departe prindeti voi ideea…

Nici vorba sa mai poti dormi pe lumea asta. Sau in lumea asta… New York-ul e orasul care nu doarme niciodata?! Atunci ar trebui sa ma prezint tututor drept New York de-acum incolo. Mi-e greu sa ma dau jos din pat. Am gasit cu greu iesirea. Nu-mi amintesc prea multe de noaptea trecuta. Afara e ceata iar pe cer e luna plina. Misto vreme! Nu vad bine cladirea in care candva era un magazine universal, o productie a unei perioade care se baza pe republica, pe socialism, pe mult rosu. Ce culoare infecta! Ce culoare infecta a carui singur scop e sa evidentieze greseala… Ce plina de rosu mi-e viata! Si n-am fost securist…

Imi aprind o tigara desi, pentru cei din jur, nu mai fumez de vreo trei luni de zile. Cat o vacanta de vara pentr-un licean excitat de simpla perspectiva atingerii unui san. De femeie, evident… E misto sa fumezi cand afara e ceata, iti vezi cu greu fumul si-ti da impresia ca nu-l mai scoti niciodata din si-asa infectatii tai plamani din care scuipi numai prostii. Si da, va veni si ziua cand o vei face efectiv, la propriu, pe bune, palpabil as putea spune, de-ar fi sa-mi exercit putin exces de zel. Oare ce-ar zice toti astia pe care eu ii cunosc si care, la randul lor, chiar cred ca ma cunosc pe mine daca le-as spune ca-s la fel de fumator ca-n august, cand am spus STOP!, fumand o ultima pipa cu tutun? Nu-mi pasa. Daca mi-ar fi pasat, nu m-as fi ascuns…

Si totusi, ce naiba s-a intamplat aseara?

Plescai de doua ori din limba si-mi dau seama ca n-am baut nimic. Gura-mi miroase a somn cu putina tigara proaspat aprinsa. Nici bautura, nici puta de fetita, nimic inspaimantator. Si totusi ma doare capul… O fi de la ceata?! Ce se intampla daca inhalezi ceata? E nociva? Stiam ca mucegaiul face rau si ala tot din familia umezelilor provine, nu? Saracele femei, oare ele cum rezista? Apropo, o mai stiti pe aia din South Park? “Nu pot sa cred intr-un organism care sangereaza cate-o saptamana pe luna si nu moare.”

Nu-mi prea pasa ca nu pot dormi noptile. Romania e o tara in care poti trai excelent daca dormi ziua. De pierdut nu pierzi mare lucru, s-ar putea chiar sa castigi avand in vedere ceea ce poti pati cand soarele-i infipt in partea asta de planeta. Imi aduc aminte cum ma mintea maica-mea cand eram mic si plangeam ca a disparut soarele: a plecat in America! Iar eu exclamam ca, atunci cand voi fi mare, vreau sa ma fac Soare si sa vad toata lumea. Acum nu-s foarte departe de ideea asta, doar ca nu m-as mai intoarce.

Epilog: Bai, si totusi ce dracu’ s-a intamplat aseara??? Aaaah, stiu… Niste diaspora, care nu se mai intoarce vreodata p-aici, mi-a omorat ultimii ani din douazecii mei care nu se mai intorc. Voi avea undeva pe la 28 si, cu putin noroc, ori nu voi mai fi pe-aici, ori voi fi deja mort. Una din ele e imperativa acum, multumesc!

N-as fi scapat eu prilejul de-a scrie ceva electoraloid. Asa, de jumatatea zilei de vot, ca tot nu se schimba mare lucru. Delectati-va, injurati, aprobati, dati-mi pumni in gura, toate acolo in deplasare.