… tocmai din America, de Nord.
Stim New York-ul ca fiind The Big Apple, orasul in care au plonjat doua avioane, orasul in care prospera Totul despre Sex si alte prostii de genul acesta. Dar New York e si orasul in care se intampla atatea si pentru ca el e orasul care nu doarme niciodata. Asa ca nu pot sa nu ma intreb:
Ce se va intampla in noaptea in care New York-ul va dormi?
Fusai la vot! Ma simt implinit dpdv cetatenesc, ma simt puternic pentru ca voi putea comenta rezultatul. Prostii… Am fost sa cotizez la prezenta; sa ne traiasca Ninel Potarca, el cu a sa busola e singurul care ne va putea scoate din rahat. Ma rog…
Am cules si eu trei chestii despre votul de azi. Pe scurt, zau:
Adineauri fusai prins furand!!! Nu, nu Chupa-Chups de la magazin si nici titluri de proprietate de la batrani naivi. Am fost prins fentand niste continut. Mai exact, pe twitter, m-a prins Ellunes propulsand niste intrebari amuzante, fix copiate de pe un moment Vacanta Mare mai vechi decat unii oameni in viata pe care-i cunosc. N-am precizat sursa, am mers inainte, chestiunea a mers pana cand a venit asta de mi-a incuiat schema. Mestere, ti-o trag eu inapoi candva :) Glumesc, evident. Chiar nu ma asteptam ca cineva sa ma prinda, recunosc…
In fine… Toata chestiunea m-a dus insa cu gandul la altceva: nu vreti, fratilor, sa ne chinuim si noi sa imbratisam niste originalitate? Sa incetam sa mai fim simpli xeroxuri sau compilatii de modele vazute la altii? Read the rest of this entry »
Funny People (2009) – ASA NU!
Prost, prost, prost si iar prost!!! Au mai scris inaintea mea suficienti, dar nu m-am putut abtine sa o fac si eu, in ciuda faptului c-am picat cam la sfarsitul praznicului. Adam Sandler se pune in postura unui comic ciumeg care le are pe toate. Casoi cat un cartier marginas, vreo patruzeci de masini de orice fel, femei fara numar si admiratia si dragostea nemarginita a publicului. Probabil o transpunere in cat de real a putut a ceea ce si-ar fi dorit sa fie. Ma rog, plus ieftinul adaos cum ca sufera de-o maladie imposibila si ca incepe sa incerce a fi mai bun. O prostie fara substanta! Tot ce-am putut retine din el, pentru ca pana si momentele de stand-up presarate de-a lungul filmului mi s-au parut lipsite de sare si piper, a fost o glumita de la un moment dat, anume ca “nu vad rostul pentru care m-as casatori pentru ca, desi nevasta-mea gateste si mi-e un prieten foarte bun, as putea avea asta si fara chinurile casatoriei in sine” – ma rog, ceva in genul asta. Cu alte cuvinte, am retinut doar douazeci de secunde dintr-o prostie de doua ore jumate’…
Thank You For Smoking! (2005) – ASA DA!
O satira inteligenta si taioasa a unui regizor debutant la adresa industriei tutunului. Formata in jurul povestii unui tip a carei meserie e, in principiu, de a face lobby pentru tutun, tigari si prezenta lor in cotidianul inconjurator. O dovada clara a ideei cum ca omul nu e prost, dar oamenii sunt! Suntem simpli in a fi manevrati, manipulati si, in principiu, prostiti. Sau cel putin ne lasam foarte usor in a fi toate alea. Nu ma astept ca o asemenea productie sa starneasca valuri sau sa faca oameni sa se lase de fumat, insa per ansamblu e un film subestimat care, bineinteles, nici n-a atins cu vreo molecula vreun premiu sofisticat decat niste nominalizari prafuite.
Stateam si discutam cu cei doi ai mei doi amici cu care impart aerul de prin oras in fiecare seara. Dintr-una intr-alta, am ajuns la – cam ce subiect oare pot avea trei tineri de douazeci si ceva de ani intr-o oarecare seara de joi – subiectul femei. Ma rog, nu povesti d-alea de genul “pai aia cand eu o incalecam, ea facea intr-un fel in care tu nici dupa bauta aia de-atunci nu puteai sa imiti”, ci ceva chiar interesant…
Stau si ma intreb cum se face ca cele mai frumoase femei din lumea asta provin din tari mai degraba subdezvoltate economic? Ma gandeam la toate concursurile de miss care se tot desfasoara p-acolo si, mentionand inainte faptul ca niciodata nu ma intereseaza cine castiga, ma uit deseori la fiecare reprezentata in parte si vad adevarate minunatii ale naturii venite de prin Venezuela, Nigeria, Brazilia, Kenya, Serbia, Ucraina si tot asa. Vorba aia, ati vazut vreodata vreo rusoaica? Sau vreo moldoveanca luata pe sistemul “random”?! Daca da, intelegeti ce vreau sa zic. Daca nu, v-ati ratat cariera de purtator de atarnata…
Bun, in regula, nu e bun exemplul, acolo le aleg. Atunci explicati-mi frecventa clar sporita cu care un om oarecare poate intalni, pe strada si fara sa caute in profunzime, o femeie frumoasa in tari de genul ala? Adica sa fim seriosi, daca doar stau in fata blocului meu din oraselul meu de provinicie, intr-o seara misto de vara, gasesc minim 3 muieri cu care rup cojonesurile oricarui mascul luat la intamplare din orice colt al lumii. (Desi cred c-as uimi suficienti si pe la ora 14:00, cand ies copii de la liceu :) ) Si vorba aia, asta s-ar intampla intr-un oras de 9000 de oameni, dintr-un judet moldav, care nu are resursele vreunui municipiu. Stiti voi la ce ma refer… De nu ma credeti, va dau adresa si veniti pe la mine. Efect garantat!
Da, nu zic ca nu, si italiencele, si americancele si poate chiar si englezoaicele, daca se strafoca, au si ele frumusetilor lor de pici in fund si nu mai stii in ce parte e nordul. Eu insa ma refer la frecventa, la acele fatuci pe care le vezi pe strada, trecand pe langa tine, aproape nemaiputandu-te ascunde de ele. Ce se intampla, dragelor, de sunteti mai frumoase prin partea asta?!
Prolog: Greseala din titlu e voita si se vrea o subtilitate pentru bivolii care, pe langa faptul ca se inscriu in descrierea de mai jos, o mai si fac nestiind romana elementara!
Fa trafic! Fa cifre, in pastele ma-tii, ca faci succesuri si esti un antreprenor in online neluat in seama doar pentru ca mafia blogosferica te ignora si te scuipa intre ochi de fiecare data cand tu, cu talentul tau penal, urci graficele pana in vazduh de nu le vad nici aia de la NORAD cu satelitii lor cu tot.
Vin alegerile?! Oaleuuu, alea cand se bate Basescu cu restu’? Articooooooool! “Pe data de ma-sa stie-cand-sunt mergem cu totii la urne sa ne-alegem conducatorul patriei semete. Tu cu cine votezi?” Un text teleghidat, un sondaj ieftin si atat. Nexam continut de tip parere personala, nexam o povestioara de vot, nu tu o poza ce sa ofere o mostra de campanie electorala ieftina, nimic. Cuvinte cheie, nimicuri si, in special, trafic. Google e prost si nu poate sa nu intoarca rezultate cautarilor unora. N-are nicio importanta ca sunt cateva mii de oameni si niste televiziuni si niste site-uri nisate pe stiri si actualitate. Noi ne informam cititorii nostri, care ei vrea sa afle ce se mai intampla in tara, ca ei are ban pe orice alt site de stiri si ei foloseste twitter sa dea articole pe el.
Ce, a murit Dinica?! Oaleuuu, ala faimosu’ si telenovelosu’?! Articooooooooool! “Azi a murit Gheorghe Dinica! Medicii au facut tot ce-au putut. Nu te vom uita, Dumnezeu sa-l ierte!” Si un embed de rigoare la capatul articolului, primul la rezultate pe Youtube. Sa mori si tu o data cu el, ba?! Ba, trecem de ideea ca habar nu ai cine e Dinica si stii doar ca e ala care juca in Inima de Tigan sau in ce a mai facut si el cate-un rol pe ici, pe colo si ca n-ai vazut in viata ta o piesa de teatru de-a lui, sau unul din filmele sale vechi – nu-i nimic, le gasesti acusi pe trackere, fii linistit - si ca habar nu ai de ce e el cine e – sau ma rog, cine a fost – dar imi mai si repeti o stire care e data pe ORICARE canal media vrea muschiul meu. Sunt in masina? Am radio. Sunt acasa? Am teveu. N-am teveu? Gem site-urile de specialitate cu treaba asta. Cine ma-ta esti tu sa-mi creezi continut duplicat, copiat de pe un site de stiri si c-un via linkuit in capatul lui? Daca ai tupeu sa-mi zici ca nu e pentru trafic, iti ard si doua dupa ureche…
Da, stiu, blogul e un site personal, pe paginile caruia fiecare posesor scrie ce doreste. Mi se pare si normal sa fie asa. Indiferent cum si pentru cine o faci, scrii ce vrei. Dar problema mea e cu cei care executa ciumegarii d-astea si apoi vin si-mi predau lectii, imi explica diferente clare bazate pe cifre si page-rank-uri si antreprenoriatul e infipt in ADN-ul lor… Nu toti sunt prosti, nu toti sunt cretini precum robotii care indexeaza site-uri si nu toti ne umezim la chiloate si pupam la cururi cand vedem niste cifre comparate cu continutul. Sau lipsa lui… Se-aude acolo in Pitesti?!
Epilog: Azi a murit Gheorghe Dinica. Nu stiu cine e, n-am avut decenta sa-mi misc fundu’ niciodata cand a fost cu vreo piesa de teatru in Iasi. Il stiu din niste filme de la teveu si n-am suportat sa-l vad intr-o telenovela, desi i-am inteles motivul. Ideea e ca unii oameni nu merita sa moara si cu siguranta altii nu merita sa traiasca… Cam atat!
Din start, desi nu prea are legatura cu ideea articolului, nu-mi plac laptopurile. Le inteleg utilitatea si avantajele, dar nu le suport dezavantajele si, de ce sa mint, nici nu am avut vreodata unul al meu. Ma rog, probabil ca nici nu as face investitia, ultima data cand mi-am propus o avansare tehnologica dpdv IT, tot la un desktop m-am gandit. Ma rog…
Ma gandeam zilele trecute la inceputurile mele cu computerele. Nu, desi sunt recunoscut pentru ca eu ma intind rau de tot cu articolele si ca ar trebui sa-mi reconsider chestia asta, nu vreau sa ma intind cu povesti interminabile. Ma gandeam insa la primul meu calculator…
Cred ca eram prin 1998 sau 1999. Vara. In orice caz, eram pe la inceputurile gimnaziului. Pusesem mana pe-un chilipir, un fel de second-hand asa-si-asa. Imi aduc aminte perfect cum arata si ce putea: procesor Intel de 25 de MHz – DA, megaherzi, 1(UN) mega de RAM, hard-disk de 84 de MB(da, MEGA) si placa video integrata aproape irelevanta; aveam o tastatura din aia mecanica, care latra ca o masina de scris unsa totusi cu cat de cat ulei; monitorul era de 15 inch, Philips, aici stateam bine de tot pentru ca vedeam toata rezolutia de 640×480 pe un color inestimabil cu evidente reglaje analogice; mouse-ul insa era suparat: un Microsoft bun tare, rezistent si robust, scula durabila!
Bineinteles ca pe el nu puteai face mare lucru desi, si nu glumesc, frate-miu si-a scris mai bine de patru cincimi din lucrarea de licenta la facultatea de medicina(zic asta pentru ca e evidenta prezenta graficelor, pozelor si asa mai departe) pe magaoaia aia. Ma rog, peste vreo cateva luni ii facusem o infuzie de performanta pana la un Pentium 2 la vreo 250 MHz, hard de 200 de mega si chiar si o placuta video care-mi permitea sa joc Doom, Lotus si Transport Tycoon. Inimaginabil progres, entuziasm aproape cronic!
Ma rog, am trecut si eu prin perioada primului internet prin dial-up, cu modem extern care avea la fel de multe beculete cam cat un bradulet de Craciun si am lucrat si cu imprimante cu ace. Imi aduc aminte cum era sa nu poti intra decat dupa 10 seara pe internet pentru ca altfel te costa de iti vindeai de prin casa sa platesti, iar cand incercai sa te conectezi albeai de aglomeratia de pe linie. Imi aduc aminte si cum era sa-ti tot instalezi contoare de cost, vremuri bune, vremuri apuse, vremuri misto…
Mai stii ce prim-cuompiutier ai avut?
