envi

Discutam, mai deunăzi, c-un coleg de facultate, despre femei. Ce alt subiect să putem și noi, no? Fotbal ăsta nu știa, politica e de-un mai mare căcat decât fotbalul pe care ăsta nu îl știa, iar discuțiile despre mașini mi se par că tind să dea o tentă de homosexualitate grupului care le săvârșește. Așadar și prin urmare, dă-i despre mai mult sau mai puțin mândrele vaginiste cu livret.

Și-mi povestea colegul despre un recent studiu antropologic făcut în lumea homosexualilor cu studii superioare care proveneau din foști heterosexuali profesioniști. Studiul încerca să creioneze o idee despre motivul pentru care acești oameni se transferaseră de la o echipă la alta în diverse perioade de mercato. Țin să spun că, în principiu, nu am nimic cu populația gay. E problema fiecăruia în cine și-o bagă și pe cine lasă să i-o vâre sau nu, atâta timp cât e fără emancipări nesimțite. Atunci avem o problemă pe care aș rezolva-o și cu (din păcate uitatul dar foarte eficientul) lunceagul.

Mă rog… Read the rest of this entry »

Mai nou, fumeile s-au plastificat complet…

E  nasol sa te uiti pe strada la cate-o trecatoare si sa nu mai poti sa-ti binecuvantezi ochii cu natura. Natura efectiva! Trotuarele sunt acum ca meniurile de la Mac: pline de varietati de plastic, care mai de care mai colorate, mai fals mirositoare, mai nesanatoase, care nu fac decat sa-ti dauneze, in ciuda placerilor foarte scurte si precis superficiale.

Dimineata, la un curs la facultate, o colega din asta din polistiren, afisa, ba chiar cu fala de voievod, o manichiura cu unghii false. N-am pomenit pana acum ce-am vazut: unghii roz strident, cam de vreo 4-5 centimetri lungime, ca mi-era si frica sa o fac sa-mi arate dej’tu mijlociu, sa nu care cumva sa-si scoata vreun ochi sau sa-si sfasie vreo nara. De la asta, am pornit o discutie cu colegii care incercau sa-mi spuna ca e optiunea fiecaruia sa-si faca ce doreste, atat timp cat se simte bine cu ce-si face.

Bai, eu aveam doar o singura intrebare pentru domnisoara: cand te duci la buda, dupa ce te caci, cum te stergi la cur cu unghiile alea lungi cat un penis de asiatic? Nu te zgaraie? Nu te doare? Nu zic ca ai fi stramta, zic doar ca penisul e finut, e rotund si nu inteapa… Zic si eu, intreb si eu…

In orice caz, observ cum tot mai multe pasarici aleg sa-si mutileze, de-a dreptul si de-a stangul, intregul corp. Daca le intrebi de ce o fac, toate iti ofera unul din doua – sau amandoua – raspunsuri: pentru ca se simt bine si pentru barbati, sa arate bine. O pula! Fix o pula! Mi-e greu sa cred ca o toanta din aia se, repet, poate sterge la cur sau la pasarica cu unghii din alea, mi-e greu sa cred ca e comod sa te trezesti cu doua ore inainte de ce ai planificat pentru a-ti da trei randuri de glet pe moaca si mi-e si mai greu sa cred ca barbatii, in general, prefera vopsite din astea. In continuare, nu pot sa concep ca plasticurile astea, utilizate excesiv, fac bine nici pe termen scurt, nici pe termen lung. O data ca va slutiti groaznic in timp – femeile nemachiate nu sunt urate, sunt urate pentru ca s-au machiat in draci pana atunci si acum sunt ca niste babe uscate – si, doi, nu cred ca pudra, rujul si unghiuta va obtin confirmari in diverse cercuri sociale. Deci, DE CE?

Dragelor, e foarte nasol sa veniti colorate ca niste pauni si impopotonate cu tot felul de jucarele. Vindeti imagini false. Si va rog: pe viitor, nu ma mai pacaliti ca o faceti ca va simtiti bine. O femeie se simte bine la cumparaturi, la pat si in masina. Restul e caterinca… Trist e ca toata treaba e continua si in crestere asa ca, in curand, vom ajunge sa comandam femei naturale. Ascultati ce va zic eu…

Bonus: astazi, prin oras, am vazut o femeiusca rasa pe cap si cu tate mici. Arata senzational! Asta in completa neconcordanta cu ce zic unii tampiti…

… nu pen’ca le asteptam noi sa le incalecam cu pofta si putere. Nu!

Nici nu stiti cat rau le faceti, de fapt, fetelor voastre. Da, va cred. Stiu, o sa-mi spuneti ca stiti voi mai bine. Ca vreti sa le protejati, ca dincolo curte sau de usa apartamentului zace bau-bau, gata sa le inhate, sa le infunde pe drumuri intunecate. Si va cred ca, de indata ce medicul va rosteste c-aveti o fata, vi se modifica creierul intr-un mod incredibil, ireversibil si irevocabil. Da, stiu ca si voi, taticilor, ganditi ca, atunci cand erati adolescenti, le culcati pe toate. Una dupa alta, alta dupa cealalta, da, stiu si banuiesc si asta si ca, astfel, ganditi ca nu ii vreti fetitei aceeasi soarta.

Da’ totusi, care soarta atat de neagra…?! Read the rest of this entry »

Prolog: Intr-o lume intr-un continuu progres tehnologic si in care discursul parintilor, in general, e ca muncesc pentru viitorul copiilor sai si pentru ca acestia sa dispuna de ceea ce ei n-au avut cand erau la varsta lor, cum pastele ma-sii reusim sa ne prostim intr-un ritm comparabil cu cel al anterior mentionatului progres tehnologic?!

In fiecare vara, tineretul romanesc reuseste, printre mici sclipiri de fada inteligenta, sa dezamageasca. Si, in asa fel incat regresia sa fie completa si dovedita, in fiecare an, acelasi tineret n-are nicio emotie in a se autodepasi in dezamagire, fata de anul precedent. Vorbesc despre bacalaureat… Read the rest of this entry »

Pasivule! Trece istoria pe langa tine si tu-ti largesti fundul pe scaune tari…

Intr-o dimineata dintr-o noua iarna, in 1918, niste provinciali, NU bucuresteni sau oraseni, au deschis usile unor bordeie luminate de, poate, doar petrol si s-au miscat pana intr-o piata in care distrugerea a devenit creatie. Au distrus granite pentru a forma o tara. Stiau, probabil, cu ce au de-a face, deci nici frigul, ori lenea, ori durerea nu i-au tinut de partea celalalta a usii. Nici macar “lasa, Aglaio, ca se duc ceilalti, ce sa mai facem si noi?”. Nu! TOTI!

Intr-o dupa-amiaza dintr-o iarna bine infipta in calendarul anului 1989, dar deloc infipta in vremea de afara, niste provinciali, NU DOAR bucurestenii, s-au postat curajosi in fata unui regim demonic, intr-o piata dintr-un alt oras-monument. Nu cred ca intelegeau cam cat gaz pe foc aveau sa toarne, dar, in sinea fiecaruia, zacea deja focul pe care gazul era turnat de mult si mult. Asa ca n-au simtit vreo retinere, n-au ramas in spate si nici macar n-au ezitat, intr-o delasare gen “lasa, Veto, ca se duce tineretu’, doar n-o sa mergem noi sa ne rupem capetele!”. Nu! S-au miscat! TOTI!

Intr-o noapte dintr-un sfarsit de primavara capricioasa intr-un 2011 incert, intr-un loc de care, probabil, cam 90% din prietenii mei nu au auzit vreodata, pe twitter, simt ca parca mai porneste un val ce s-ar putea sa capete inaltime. Cine stie, poate chiar apocaliptica… Read the rest of this entry »

Profilul meu de Facebook spune ca am 188 de prieteni… Si vorbim de oameni cu care am schimbat macar o vorba in toata viata mea, in orice fel.

Imagineaza-ti ca maine mori. Da, tu! Nu, pe tine nu te evita moartea, daca pan-acu’ te-au evitat alte mizerii. Aia nu, aia e in drum spre tine si merge cu o viteza constanta: o zi pe zi…

Imagineaza-ti, deci, ca maine crapi. Cati, din prietenii tai de pe facebook, care te scufunda acum in like-uri, in “:*” si inimioare vor veni macar vreodata la acel pietroi inscriptionat, singurul punct trainic in spatiu care mai atesta o candva existenta certa. Cine, crezi tu, se va sesiza ca nu-i mai existi in viata si, mai departe de-atat, se va misca sa-ti vada trupu’ inghetat in drum spre-o groapa anosta?

Nu te grabi, omule, sa pretuiesti orice contact. Nu te grabi sa judeci ca oricine te saluta, ca oricine iti da un like, ca toti cei care erau fericiti cand te-au vazut in relatie cu frumusetea aia sau c-ai scapat de zgripturoaica cealalta, ca toti cei extaziati de ce poze frumoase faci sunt la fel de dispusi sa faca ultimul gest care conteaza pentru, da, nu gresesc, viata ta.

N-or sa-ti vina ei oameni cu care, mic fiind, imparteai linguri de ciorba sau colturi de paine. Deja Facebook a stricat ideea de a spune un La Multi Ani cu voce tare, fie el din politete, obligatie, dintr-un scrasnit dusmanos de dinti, sau, dimpotriva, cu diferite niveluri si stari de dragoste si iubire… Chiar, pune-ti intrebarea asta: din sutele tale de prieteni de pe facebook, cati si care din ei vor fi langa cosciugul tau? Cei mai mari fani si vizitatori ai contului tau vor fi ei oare cu 4 garoafe si o candela? Apropo, in primul rand: cum or sa stie c-ai murit…?

Asta pentru ca, de vreo cateva zile, am hotarat sa transform contul meu de facebook intr-un mod de a tine sau sustine legatura strict cu oameni cu care am schimbat macar cativa kilobiti de conversatie pe messenger si twitter si am scos orice strain, orice om a carui voce n-o stiu sau care nu stiu in ce fel isi foloseste emoticonurile. Sunt, pe facebook, pentru cine ma cunoaste, pentru cine cunosc. Pentru restul, strict si fara scrupule, MUIE! Strange-mi, mai intai, mana, si apoi mai discutam…

Daca ai 18 ani de foarte putina vreme sau vei avea 18 ani in foarte putina vreme, fii sincer si raspunde-mi clar: este ca stii sigur ca vrei permis de conducere, dar habar nu ai la ce facultate sa mergi?

Chestia asta e valabila de asa de multa vreme…

C-asa-i tara asta. E o tara in care permisul de conducere, categorie B – cateodata si A – e mai pretuit decat diploma ce atesta niste studii superioare. Caci traim, nu-i asa? – cum bine zice Marioara Murarescu – in tara in care merchandiserul de la Bergenbier castiga mai bine decat rezidentul in aproape orice fel de medicina. Si cum, mai departe, traim in tara momentului si al termenului scurt, nu mai e nicaieri loc pe posturi de merchandiseri cu masina si telefon de servici. In schimb, geme sistemul de medici decenti…

La cateva sute de metri de blocu’ meu, zace un liceu. Dac-as face un sondaj printre toti elevii care sunt in proximitatea majoratului, incomparabil mai multi stiu ca vor carnet decat la ce facultate vor poposi la toamna, sau peste doua toamne. Multi stiu mai repede sa-ti descrie, dupa cifra capacitatii motorului, pe ce fel de carburant merge o marca de masina, sau alta, decat sa-ti recite teorema lui Pitagora. Daramite pe aia generalizata…

Si poti sa-i invinovatesti?! Imi displace complet gandirea, dar, in ultima instanta, cum bine zice romanul, masina munceste. Facultatea, deocamdata, suge multi bani pentru un viitor incert, mizerabil si, pe alocuri, deprimant. Desigur, daca esti lucid si minim optimist, ajungi sa realizezi ca si o amarata de diploma de studii in economie s-ar putea sa-ti creioneze un viitor mai interesant, poate chiar si material vorbind. Pe de alta parte, insa, as putea umple un blog de povesti de soferi de tir si de autocare cu rute externe. Am stat de vorba cu multi. Toti imi spun acelasi lucru: vad toata Europa, invat mii de lucruri care, adesea, imi sunt de ajutor si, sa stii, castigul merita sacrificiul de a-mi lasa acasa, singuri, femeia si copilul cate doua saptamani pe luna.

Si cum painea, curentu’ si apa costa bani, ce sa-l sfatuiesti pe adolescentul de 18 ani? Sa isi bata mintile in asa fel incat sa-i cloceasca la ce facultate sa se inscrie si sa o si termine? Sau sa-l lasi sa se scufunde in aceasta romaneasca realitate, in care permisul de conducere e o diploma mai grea decat cea de facultate…?