envi

Ma uitam azi la un documentar despre revolutia romana. Ceva facut de PROTV in 2009, o data cu implinirea a 20 de ani de libertate. L-am dat si pe facebook, il puteti urmari si aici. E plin de imagini pe care, personal, nu le-am vazut niciodata in viata mea, desi subiectul m-a pasionat intotdeauna si am devorat orice fel de informatie, imagine, poza, interviu etc apropo de eveniment. Ma rog, nu despre asta vreau sa vorbesc, dar daca aveti 80 de minute libere, folositi-le cu cap. E de capatai pentru oricine, apartenent oricarei generatii…

Ma uitam, deci, pe imagini Read the rest of this entry »

Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare? Stai linistit, oricum nu aia o sa fii. Si nici macar pe-aproape.

Intro: Io’, cand vreau sa ma fac mare, vreau sa fiu sef!

Nu scriu sa judec adultii care, copii fiind, avocati si medici se visau, iar acum sunt slugi. Viata-i grea, omatu-i mare, ori ai banul, ori te doare. Faci cumva sa-l ai, c-altfel ori esti un al naibii de voluntar ed talie mondiala, ori esti paria. Stiu, bolnava societate care-ti bazeaza valoarea pe cartea de munca, dar, deocamdata, daca nu stii vreun cod sa-i spargi pe iluminatii aia care cica conspira la strivirea simtului uman, tre’ sa produci. Si de-aia rareori vei fi ce te visai in apusurile de vara dulce, in pat cu dusmanii dreapta si sub-buricul…

Scriu, insa, pentru ca ma amuza ceva…

Imi place romanul meu care, intr-un minim post cu firmituri de autoritate, se transforma! Ce ma fac cu el?! Acasa, nevasta il domina. N-alege nici marca de oua fara s-o intrebe daca-i plac cu coaja alba sau cu coaja de culoarea… oului. Intre prieteni e cam bleg. E baiataul care pleaca dupa beri la bar, care se duce dupa lemne in padure la gratare si care e sunat in caz de avarie. In rest? Ei, in rest e un dragon chinezesc. Mandru, viu colorat si puternic.

Pune-l, de exemplu, paznic de liceu, si e undeva intre justitiar intergalactic si strasnic aparator al gliei patriei. E un karateka desavarsit cand vin copiii sa bata mingea, inofensivi, pe-un teren la urma-urmei suficient de public. E mielusel in orice alta situatie…

Pune-o pe tanti Mita secretara sau functionara oriunde. E leu in cusca cu cei de pe partea ailalta a ghiseului, e insa o simpla pizda cu frustrari de nereusita cronica si aspiratii calcate in picioare de, ghici!, propria-i incompetenta. De-aia e si asa de acra, nu ca n-ar fute-o paznicul de mai sus, barba’-su…

Imi plac oamenii care, imediat instalati intr-o functie marunta, se simt sefi. N-am in creier o ultima oara cand, in tara asta fiind, cineva si-a facut datoria fix in limitele atributiilor postului si nimic in exces. Zmeii care va vor apostrofa pe oriunde exista peste tot caci, nu-i asa, dumnealor sunt intr-o functie. Basca faptul ca sunt capatul inferior al lantului trofic, dumnealor sunt intr-o functie iar tu esti obligat sa pricepi asta.

Stiti ce ma mira? Ma mira cum toata tara asta e in criza, dar toata lumea totusi prospera sau, in cel mai rau caz, e la acelasi nivel. Nimic nu e mai rau, decat pentru micii intreprinzatori care, fortati de fapt nu de piata in scadere sau de veniturile clientilor deasemenea micsorate, ci mai degraba de prostul management si pe vesnica zicala “las-o asa ca daca azi e bine, noi sa fim sanatosi”, ignorand viitorul apropiat. Restul e la acelasi nivel.

Ia ganditi-va la ce patiti in jurul vostru, in fiecare zi… Read the rest of this entry »

Tocmai am aflat o chestie sinistra despre familia unei prietene, casatorita, cu copil, in Franta. Sa va povestesc…

De vreo o saptamana si ceva, in fata casei lor, o masina necunoscuta statea parcata, 24 din 24, fara sa miste macar un milimetru, pe unul din locurile lor de parcare. Fiind o tara catusi de civilizata, ai voie sa-ti inchiriezi, in fata casei, locurile de parcare. N-au bagat in seama chestiunea cateva zile, au crezut c-au de-a face cu rudele cuiva din apropiere. O zi, doua, patru, o saptamana, trecut de o saptamana, masina aia nu misca de-acolo deloc si nici nu venea nimeni vreodata pe langa ea. Asa ca oamenii au sunat la primarie sa-si trimita aia masinuta de ridicari sa le elibereze locul platit. Au venit aia, au ridicat masina, oamenii si-au recuperat locurile de parcare.

Peste doua zile, le suna cineva la usa. Doamna se ridica si deschide. La usa erau doi tipi, algerieni. Voiau sa vorbeasca cu sotul ei. Omul isi hranea copilu’. Il lasa, se ridica si vine sa intrebe ce se intampla. Tipii il intreaba scurt daca el a chemat primaria sa le ridice masina, el a raspuns ca da, motivand ca trecusera aproape zece zile si masina nu se misca de pe locul sau platit, iar baietii au scos, fiecare, un pistol si i-au zis: “Ori ne platesti taxa sa scoatem masina in doua zile, ori revenim si data viitoare te umplem de plumb!” Nevasta-sa si copilul erau la fereastra in momentele astea… Read the rest of this entry »

Vine Craciunul si, pe langa Hrusca, Fuego, carnati, Tuborg Christmas Brew si alte chestii de porc – literalmente – se vor umple teveurile de revolutia romana din ’89. Nu mai completez decat c-un singur lucru: e trist ca dupa atata timp, inca ii mai oferim acestui eveniment atata importanta. Gata, nu o sa mai aflam nimic nou, mai departe…

Si vor incepe documentare, comentarii, imagini, Iliescu. Anul asta a pierit si Chitac, va fi si mai culeanu. Exista insa un eveniment pe care NIMENI – si am fost atent si am urmarit cu interes ce se intampla pe tv cand e perioada sau febra evenimentelor astora marcante ale perioadei proxime ale momentului zero denumit Revolutia din ’89 – nu l-a mai mentionat, analizat si, in ultima instanta, macar bagat in seama. Read the rest of this entry »

Am si eu niste intrebari apropo de social media. Nu sunt expert, sunt doar posesor de conturi. Unul de twitter, unul pe facebook, disponibile oricui, vezi bara din dreapta. Exista insa ceva ce mintea mea insuficient de neteda incat sa-mi dea pace sa traiesc linistit si indiferent ce nu se pupa nici cu forta…

Makavelis scria, in weekend, despe naivii din mediul asta. El e simpatic, ii face naivi, eu as fi fost mai dur. Ma rog, discursul sau obliga la acel termen, el se refera la creduli. Eu vreau sa vorbesc despre altceva… Read the rest of this entry »

Un mic indiciu a ceea ce inseamna cu adevarat o criza sociala. In Franta, o tara model pentru noi, as zice eu, cel putin la nivel teoretic, tensiunea la nivelul populatiei e la cote inimaginabile. Din pacate, ei singur nu-si dau seama ca-s o natie de comozi si de nemultumit in niciun fel. Si uite cum, dupa cateva masuri ce nu vor decat, culmea, sa le asigure viitorul (pe scurt, francezii sunt din ce in ce mai multi si muncesc din ce in ce mai putin, rezultand deci o lipsa a resurselor pentru a sustine populatia de catre un stat care si asa varsa indecent de multi bani pentru ajutoare sociale, iar cand conducatorii de acolo propun ceva mai multa munca, toti se simt lezati si jigniti, cerand in acelasi timp acelasi trai decent; iar in randul celor tineri, e vorba, evident, despre proasta informare si mai ales proasta intelegere a situatiei din clare deficite de intelect), se ajunge deci la situatii de genul celor de mai jos. Se intampla la Lyon… Read the rest of this entry »