envi

…e unul din cele mai bune lucruri care i s-au intamplat vreodata romanului…

Ce intelege romanul prin democratie? Simplu, intelege ca poate spune si face orice doreste, oricand doreste, aproximativ oricui doreste si nu va putea fi vreodata bruiat si faultat de cineva, in fiece fel, din simplul motiv ca Romania e acum, constitutional, o tara in care troneaza regimul democratic.

(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

Deci, cu alte cuvinte, paragraful asta ne da voie sa… orice! As indrazni chiar sa spun ca mai degraba intai ne gandim ca e democratie si putem face orice, spune orice si executa ce ne trece prin moalele capului si abia apoi ne gandim daca e vreo lege care sa ne dea la gioale asupra actiunilor sau cuvintelor noastre.

Omuletii dau drumul la gura si baga orice le trece prin cap, fie ca e calomnie, fie ca e vorba despre rastigniri la nivel social, n-are nicio importanta. In momentul in care ii vei spune Pai stai ca, uite, nu e normal sa faci asta, pentru ca… , ti-o va taia scurt: E democratie, fac ce vreau, hai mars de-aici! E o replica pe care o intalnesti in bucala oricui ii reprosezi un minim de ceva neregulamentar sau care depaseste o limita a bunului simt. E democratie, s-a murit in ’89, s-a varsat sange si deci noi avem voie sa facem orice, sa spunem orice pentru ca suntem o tara libera si ne-am castigat dreptul asta prin mardeala cu securistii care ne-mpuscau. Mhm, clar ca da, de acord, dar limita, limita avem? Ca democratia inseamna libertate, drepturi si toate cele, asta e clar si limpede si e batuta in cuie in mentalitatea umanitatii de pretutindeni. Ca noi, carpato-danubiano-ponticii suntem niste capete seci care intelegem exact ce dorim noi ca inseamna democratia, asta e alta teza…

Si uite asa democratia devine o notiune foarte prost inteleasa de romanime. Cu orice drept si libertate vine si o indatorire si exista si o limita, atat in dreapta cat si in stanga punctului de pe axa. Pentru noi insa, democratia inseamna, practic, lipsa limitelor in ceea ce putem spune si face. Ne ascundem sub perdeaua unui E democratie castigata cu sange si credem astfel ca lumea e a noastra. Si din nou incep sa ma intreb, chit ca oi starni, probabil, niste valuri: nu cumva un procent din era comunista, anume niste principii si niste legi si niste chestiuni erau tare bune in prezent? Ma intreb…

Ca romanul are cea mai tampita si mai cretina minte cand vine vorba sa-si promoveze marfa si cunostina de a o oferi si de-a crea rapoarte pret-calitate decente, asta e axioma veche de cand FSN-ul…

Te numesti, sa zicem, GSP. Esti, fara discutie, primul in topuri in presa sportiva romaneasca. Nu stiu cat de onorant titlu e asta, avand in vederea valoarea presei de profil de la noi, dar esti primul. Esti lider, vinzi mult si publicitatea la tine costa o gramada, ai audienta, esti notoriu, esti faimos. Mai departe, faci parte dintr-un trust care a executat si niste canale de sport, canale care au costat o groaza de bani, un munte de bani, mai ales pentru ca au cumparat drepturile pentru prima liga nationala de fotbal. Asta e ipoteza, asta e ce stim…

Intru pe gsp.ro, curios fiind dupa o discutie cu un amic, sa vad ce se petrecu la meciul lui Dinamo. Ii promit omului, dupa ce-l ironizez bine de tot, el fiind suporterul astora, ca ma uit la faze si voi vedea ce-a fost. Intru, ma orientez si dau de-un articol unde ar trebui sa am niste faze video. Click Play. Teapa!

Deci, cu alte cuvinte, gsp.ro imi cere acum bani – n-are importanta ca suma e mica, derizorie, e vorba de principiu – ca eu sa vad niste filmulete de 1-2-5 minute, afisate in prealabil pe TV. Bun, eu am inteles ca alea 102 milioane de euro cat au costat trei ani de prima liga, bani oferiti cand criza nu exista, nu se prea amortizeaza, mai ales in vremurile astea. Pai bun, si e vina mea ca esti tu prost? Nu doar ca oamenii continua, incapati sau stupizi fiind, sa nu faca in asa fel incat rahaturile alea de meciuri si asa mediocre si submediocre sa se vada pe tot TV-ul, producand astfel audienta, rating, rezultand deci tarife mai misto la vanzarea de publicitate, acum mai executa si prostia asta inimaginabila.

Cam vine criza si foamea e mare. Liga I nu e nici pe departe o atractie suprema avand in vedere alternativele fotbalistice de pe TV. Ziarul nu prea se mai vinde, asta e clar si limpede. Deci hai, sa ducem penibilul catre noi culmi si sa luam euro la fraieri sa revada niste rahaturi de faze pe site. Nu, sa nu revindem din drepturile meciurilor sau sa ne propagam transmisiile pe cat mai multe platforme – ca deh, e mai excitant sa vezi 10 000 de noi abonati RDS acum repede decat 100 000 de noi privitori constanti, in timp, datorita difuzarilor si platformelor si canalele celorlalte companii ca asa cum e fotbalul intern, slab si corupt, tot se mai uita lumea si la el – sa nu oferim un site de calitate ci un site de proasta cantitate, infundat de reclame obscen de multe si de enervante care sunt pe-o mult mai mare suprafata decat informatia sportiva in sine si, in ultima instanta, sa nu oferim un ziar de sport ci un tabloid pe baza de mingi si gazoane, cam ca si siteul, de altfel. Nu mai discut de modul in care arata o transmisie pe Antena1, burdusita de minispoturi de publicitate si cu banda SMS in care Georgel din Caracal-centru o iubeste fantastic pe Georgeta din Caracal-vest in timp ce le ureaza un 3-0 oltenilor si-un “hai stiinta”.

Partea proasta e ca alternativele de pe piata nu se pot ridica la nivelul brandului creat si nici la renumele editorialistilor. Altfel, probabil ca pasionatii s-ar reorienta in mase, lasand deoparte orice inseamna GSP, scazandu-le astfel traficul, tirajul si audienta si aducandu-i inapoi la nivel teluric. Deocamdata s-a ajuns la un nou nivel al jenantului. Repet, liderul presei sportive dintr-o tara de douaj’ de milioane si ceva, trustul caruia ii pasa prea mult de sport…

O chestie care mi s-a parut misto si care cred ca merita sa ramana in analele acestui blog, o chestie culeasa din statusul unui fost coleg de liceu:

Astazi e ziua in care am avut ora 12:34:56 pe data de 07/08/09

12:34:56 07/08/09 day!!!

Unic, demn de consemnat! Interesant e ca, mai mult decat o ploaie zdravana, nu s-a intors nici lumea pe dos, nici nu e gata criza, nici n-a fost vreun mare cutremur si nici nu vad pe cer vreo cometa amenintatoare. Sa traim!

Imi aduc aminte cum, acum ceva timp, cineva mare scolit in teologie si cu apucaturi religioase dupa o viata plina de moravuri care mai de care mai de patratel rosu si pe deasupra si c-o demi-catedra de religie de-mi preda mie asa ceva, incerca sa ma convinga ce si cum e masturbarea.

Sa stii, tinere, ai toata viata inainte si Dumnezeu e acolo sus si ti-o vegheaza pe toata. Sa stii de la mine ca orice placere are in spate un pacat. Masturbarea e un mare pacat pentru ca inseamna risipa de samanta lasata de la Dumnezeu Insusi!

Text frumos, ca de parlamentar al lui Doamne-Doamne, n-am ce sa comentez. Imi pare insa rau ca n-aveam atunci alta minte si alt tupeu ca asa i-as mai fi raspuns, tare si raspicat:

Atunci, daca tot e pacat si nu trebuie sa facem risipa de samanta, o sa ma masturbez de-acum incolo deasupra unui ghiveci cu pamant. Macar sa creasca ceva…

Ce e masturbarea in ziua de azi?

a) o activitate inscrisa in codul ADN al omului, apasat si ingrosat cu precadere la barbati?
b) un sport universal
c) un pacat sinistru si de blamat poate chiar si condamnabil cu vreo lapidare, ceva
d) cea mai mare temere a tanarului in preajma de pubertate, mai ceva decat povestea cu monstrul de sub pat sau din sifonier, pentru ca desi trebuie, e jale daca e prins
e) subiect de pariuri intre prieteni – ca-n Seinfeld
f) “un mod de adrenalina indoor, mosule, ca o execut cat doarme mama in camera cu mine sau cu toata familia misunand prin casa si eu ma chinui sa nu fiu prins!”

Mai stiti glumita aia cretina pe care o faceam cand eram mici? Aia cu luna august? Mergeai la un oarecare si il intrebai Ba, care e luna a opta din calendar? El, invariabil, cult si destept iti raspundea, August! iar tu il contracarai urgent cu un Coaiele mele, HA HA HA HA!!!

A venit luna august. Cum ii zice in popor? Gustar, parca, nu? Ca se coc legumele, fructele, alea alea. Apar muntii de pepene in piete, pe la un moment dat incep sa se faca si ciorchinii de struguri din ce in ce mai grei. Afara e cald, cald de-a binelea ca nici noaptea n-apuci sa rasufli, o luna din an foarte misto. Plus ca e luna de concediu…



S-apai concediu sa fie, frate…

In lumea buna, lumea in care ne tot chinuim sa ne incadram si noi insa tot ce facem pentru asta e total invers fata de regulament, august e luna in care te uiti frumos in economiile din timpul anului si o tai in vacanta. Munte, mare, strainataturi, oriunde numai sa nu stai in metrii patrati incadrati de peretii căşii tale in care traiesti de-a lungul anului. De dincolo de Tisa spre stanga, lumea pleaca frumos in concediu, sa-si, asa cum spune cretinul cliseu, reincarce bateriile. La noi e oarecum la fel. Lumea se imprumuta si mai baga o vacanta in rate intr-o Tunisie, Turcie, Grecie, Bulgarie – pentru saracutii melteni care tanjesc dupa bufeturile de la all-inclusive – sau, daca esti greu de-a binelea, bagi o insula de aia tropicaloida ca sa ai ce povesti unde ai fost.

Cam asta despre exportul de turisti…

Ce se intampla aici, la noi? Hehe, si inca ce se intampla… Bun, ii excludem pe aia care o taie la mare la pachetele mai ieftine decat cele din iulie ca nu mai e plina plaja de DJ-i, concerte de grande profil si alte cele. Vorbim deci de importul de italieni si spanioli. Astia-s, tata, astia-s baietii care dau navala la granite in august. Vin cata frunza si iarba, vin acasa cu gume, blugi, adidasi DAR si cu metehne…



Nu stiu daca mai retineti ca, la un moment dat, economia romaneasca si cursul valutar erau pe un mare val in august cand veneau strainezii. Bagau niste miliarde de euro in tara si duduia economia mai rau ca un pickhammer. In fine, o fi si acum asa, habar nu am, desi ma indoiesc avand in vedere conditiile actuale. Ce insa nu s-a schimbat e vizibilul, palpabilul, ingrozitorul efect pe care-l au baietii…

Se vine cu masini tata. Cu multe masini. Cu foarte multe masini. E plina Romanica de masini cu numere de Italia, Spania mai putin, de Grecia si tot asa. Rable basite si ponturi de prin 2003-2005. Durduie minimalu’ si maneaua cu ecou si percutie in ele, ruland toate la viteze de croaziera cu geamurile jos si cate-o mana pe afara pe fiecare ferestruica. Parada ca la expozitiile de machinete de ti-e frica sa fii in trafic cu ei sau, de esti pieton, sa executi o traversare pe trecere. Sunt acum in micul meu orasel de provincie de vreo zece mii de suflete care se intinde pe-un bulevard de doi kilometri si ceva si, in fiecare seara cand ies sa-mi racoresc chintalu’ pe trotuare, am impresia ca nu-s la mine unde-am copilarit ci in vreo statiune la mare. Masini care mai de care la viteze care mai de care, muzici cu bass sau cu ţam-bass. Un trai si-o viata… Vorba aia, Decat codas la oras, mai bine in satul tau fruntas



Concediul asta al romanilor de import dauneaza tare grav augustului altora. Ca deh, la toti e august, dar la altii e mai mult de-atat…

Ca orice roman de rand ce sunt, cu siguranta o sa mai pap rahat cu calatoria mea de peste hotare ce tocmai lua sfarsit, insa incepem cu cateva scurte care mi-au atras atentia in mod special. Asadar, de prin Europa culese:

* In primul rand, e plina Europa de Logan, Logan MCV si Sandero. Viena, Praga, Paris, Lille sunt cateva din orasele mari unde am vazut Dacii din abundenta. Multe, fratie, multe al dracu’. Vazusem si acum doi ani insa pe atunci erau o raritate si un spectacol de faceai poza c-un Logan cu numar de Austria samd. Acum sunt peste tot. Motivele sunt simple: e ieftina, merge decent si, cel mai important, piesele si componentele sunt foarte simple de reparat sau ieftine de schimbat, ele nebazandu-se pe prea multa electronica.

* Parisul e un oras tare tampit daca dai la o parte renumele-i mondial si cultura-i de necontestat. E plin de negri si maghrebieni care aproape ca te hartuiesc fizic sa le cumperi prostiile de genul parfumuri Chanel 5 cu 3-5 euro, suveniruri de tinichea si tot felul de prostii stralucitoare si de jenanta calitate. In plus sunt si foarte periculosi in caz ca, vezi Doamne, te uiti mai lung la ei desi nu cu rautate. Cartierele de imediat de langa centru sunt pline de omuleti de genul asta si de bodegi relativ mizere din care mananca doar cei cu stomace de beton armat si ranforsat cu plumb dublu sau care-si doresc sa moara repede. Aglomeratia e ucigatoare, te calci efectiv in picioare cu lumea din jur. Ah, v-am spus de chirii? Un apartament de 20 metri patrati (!!!) si o baie minuscula, atentie !!!!!!! DA, 800 euro pe luna! Vive la France!

* Cred ca suntem si vom ramane EFECTIV! singura tara din Europa in care a avea o masina e un blestem. Nu mai vorbesc de autostrazi ca asta e deja plictisitor, vorbesc de traficul in orase. In fine…

* Metroul parizian e o chestie foarte nebuna. E urias, e complicat si e un labirint sinistru. Bine, pe de alta parte ma simt relativ mandru sa-l fi folosit, insa e cu adevarat special. O fi el relativ bine semnalizat si toate cele, dar as pune pariu ca oricine s-ar rataci macar o data in primele cinci utilizari, sincer! Stiati ca metroul din Lille e fara mecanic, nu?

* Austria si Germania sunt doua tari pe cat de frumusele, pe atat de enervante la nivel de indivizi si preturi. Niste scarbosi destul de enervanti si care, desi e drept ca iti ofera servicii satisfacatoare spre bune, iti iau o groaza de bani. Ca si o comparatie, un hotel de 2 stele in Viena cu un mic dejun decent la cinci minute de centru e cu 50% mai scump decat un hotel de 3 stele in Praga cu mic dejun tip bufet suedez si foarte variat si la, hai sa zicem, sapte-opt minute de centru.

* Apropo de Praga, nu zic mai mult decat ca e un oras incredibil! Superb si atat!!!

Sper sa revin cu poze azi sau maine. Sunt pierdute prin eter, incercam sa le recuperam.

Da-i romanului blog ca-ti f*te el conceptu’!

Acum ce sa zic, ferice de cei care abia acum descopera bloggerul roman de rand cu aspiratii dintre cele mai marete, dar cu nexam tact, rabdare, sens al valorii si, in ultima instanta, inteligenta chiar. Eu ii gasesc aproape zilnic si, culmea chiar, pe unii chiar ii urmaresc tot zilnic din pura curiozitate de a vedea ce le mai coace scafarlia. Uneori e amuzant, alteori e enervant de aberant insa per total este ingrozitor.

Baieteii fac bloage sa faca bani sau sa-si promoveze tot felul de proiecte din care fac bani, gen programare, web-design si alte rahaturi, ca si asa e plina tara de din astia, pe langa manechine, badigarji si 4×4 de lux. Acum sa ma apuc sa explic de ce n-or sa faca niciodata bani, as pica in una din doua rele: ori repet ceea ce au spus altii de vreun infinit jumate’ de ori mai avizati decat mine, ori probabil ca nici nu ma pricep intr-atat incat sa-mi ofer viziunea asupra acestui subiect. Cert e ca am invatat una si buna din ce-am citit pana acum prin blogosfera: nu exista seo-spammer din asta care sa fi facut bani suficienti prin tehnicile astea ieftine si mizere. Ca in fiecare zi apare cate unul si ca cei deja existenti inca turba sa prospere, pentru mine desfasurarea acestor fapte e un mister. Probabil ca egocentrismul si mandria unora sunt satisfacute de falsele, ca si relevanta, cifre rezultate din metodele lor si coroborate cu trei bancnote de 10 lei la doua luni de zile rezulta motive suficiente pentru a se autoeticheta blogger profesionist. Fie…

Insa exista un personaj de care eu personal nu am sa comentez niciodata decat poate alimentat de o replica precedenta a unui interlocutor: blogatu. Blogatu e blogatu si el va ramane blogatu, chit ca se inscrie perfect in descrierea de mai sus. El insa are niste caracteristici speciale. Omuletul e cel care a dus la rang de arta seo-spamul si cu ajutorul caruia, practic, traieste. Blogatu nu va putea niciodata produce vizitatorii pe care-i are acum apucandu-se sa scrie texte normale, decente si care se inscriu in regulile nescrise ale bloggingului politicos. Sigur ca asta nu de laudat, insa din ce stiu eu, el a fost primul care a adoptat chestia asta si a mers cu ea pana la paroxism si pana astazi si va merge cu ea pana cand bloggingul se va estompa. Problema e ca blogatu stie perfect ca face asta insa e de laudat faptul ca, desi au existat ‘jdemii de critici si un miliard de oameni care l-au injurat, au facut misto de el si l-au sicanat, omul n-a clintit niciodata de la aceasta meteahna. Si astazi blogatu prospera, linistit si nederanjat, folosind exact aceleasi metode si nu l-am auzit vreodata razboindu-se cu cineva sau sarind sa se apere tot cu mardeala virtuala catre ai sai contestatari.

Blogatu e si amuzant si chiar penibil uneori, dar repet, e de laudat faptul ca e absolut constient de valoarea lui, o recunoaste si merge mai departe cu ea, atat cat e si atat cat poate. Inca o data, nu elogiez un om care triseaza si care pacaleste motoarele de cautare si astfel utilizatorii, obtinand cifre reale insa irelevante, dar nu trebuie totusi nici minimalizat caci blogatu sta in banca lui. Oricine ar incerca sa faca la fel nu va reusi. Omul si-a creat un brand, asa cum e el stangaci si poate neinspirat si cu siguranta posesor de cifre false si defileaza cu el prin blogosfera nederanjand mare lucru.

Sa fim totusi sinceri si seriosi: daca un nene se va apuca, printre altele, sa vaneze si sa critice spamul puternic executat de site-uri cu pretentii, automat va fi catalogat drept xerox de zoso; daca altul, pe tuitar, va impinge porn si porcarii, nu va fi decat un alt arhi; cine se va apuca sa construiasca un blog de tip podcast, plin de filmulete alese si filtrate de pe diverse site-uri, n-ar putea decat sa fie un mini-fulgerica; personal, orice alt blog de monden mi se pare un site creat pentru a reedita succesul monden.info, implicit si banii; exista o gramada de saracuti care cred ca, procedand aidoma, vor putea detrona pitzipoanca. Cam asta e si cu blogatu…

Problema e ca blogatu are un minim-minimorum de succes pe-un fundament reprezentat de o tehnica si o metoda de blogging foarte simpla, chestiune care atrage in fiecare zi cate-un pustan sa procedeze la fel. Ca nici unuia nu ii iese si ca toti devin ca un fel de paduchi pe-o chelie destul de ordonata ce e blogosfera romaneasca, e un fapt de care nu se poate scapa ca deh, internetul a patruns si in case unde poate ca trebuia examen inainte de instalare…