envi

Lasa-l sa ma bata… Ca se descarca si poate odata cu pumnu lui, o sa treaca si durerea sufletului meu…

Stau seara, fumand tigari la fereastra, uitandu-ma ingrijorata pe geam si ma gandesc c-o sa vina iar nervos si eu, ca o iubita umila, voi incerca sa-l calmez, desi stiu ca-l voi enerva mai tare cu imbratisarile mele si toate saruturile pe obraji. Si-o sa-mi dea o palma crezand ca voi inceta, dar il iubesc si nu pot sa nu-l tin aproape cand el e plecat tot timpul. Probabil ca voi fi iar invinetita pe tot corpul si iar imi voi primi telefoane-n cap, dar daca el asa se calmeaza, eu-l las. Pe mine sa ma doara, daca lui ii face bine…

Si-mi mai spune ca nu tin la el… (more…)

Parca am asteptat o eternitate sa implinesc 18 ani. Varsta la care devin libera, momentul in care anumite ilegalitati devin legale, parintii nu mai au aceaasi autoritate asupra mea, iubitul scapa de puscarie ca nu mai e cu o minora… Cel putin asta credeam eu, ca scapa de povara de-a fi impreuna c-o copila si nu mai poate fi acuzat de nimic din punct de vedere legal.

8 luni s-a prefacut ca ma iubeste, m-a manipulat, m-a facut in totalitate a lui. M-a initiat in ale sexului, a fost al doilea barbat din viata mea. Primul doar m-a dezvirginat. Nu regret, era mulatru cu ochi verzi, dar intr-un mod paradoxal, l-am parasit imediat.

Dupa marea petrecere a majoratului, m-am retras in apartamentul prietenului meu pentru a continua intr-o maniera mai intima. Mi-a legat mainile de marginea patului, m-a tras de par si mi-a muscat buza superioara pana ce-a dat se sange. Am tipat, am inceput sa-l lovesc cu picioarele si sa-i ordon sa-mi dea drumul. Nu mi se parea deloc incitant jocul lui. Mi-a bagat degetele in vagin, zdruncinandu-ma, timp in care radea diabolic. Nu stiam cum sa reactionez, nu intelegeam daca trebuie sa-mi placa, daca trebuie sa-i continui scena, daca trebuie sa incerc sa scap.

S-a pus deasupra, infingandu-se in gura mea. M-a obligat sa-i inghit lichidul, provocandu-mi greata. Eram in stare de soc. Nu puteam sa vorbesc sau sa plang. El si-a aprins o tigara indiferent, mi-a aruncat o privire josnica si cu un glas dur mi-a zis:

- Credeai ca nu am sa aflu? Ai facut ceea ce esti. Curvo!

Am inchis ochii sperand ca sunt intr-un vis, nu-mi venea sa cred ca aflase de aventura mea de-o noapte. A plecat din camera, s-a intors cu un cutit si ma zgaria pe corp, usor gadilindu-ma.

- Te-as omori, dar mi-as murdari peretii cu sangele tau imputit! Te-as desfigura, dar eu nu as castiga nimic.

In continuare speram ca asa ceva nu se intampla. Nu el, ma iubea prea mult ca sa-mi faca rau, nu?

- Te scot din tara, te vand, te dau sa faci ce stii tu mai bine cu fundu’ ala. Asta astept de luni intregi: sa faci 18 ani!

Era inalt, par saten, ochi caprui, nas ascutit, privire rece. M-a atras de la prima intalnire…

Cum a intrat pe usa, mi-am propus sa-l am. Dar vroiam sa o fac pe-a inocenta, sa creada ca sunt fata cuminte ajunsa la locul nepotrivit, in anturajul prost ales. De unde sa stie ca asta e viata mea?! Intr-o alta lume, in care drogurile imi acapareaza mintea si ma duc altundeva, unde pot face ce vreau, unde nu tin cont de consecinte. De la prima linie, eu nu mai sunt eu. Si el nu ma dorea pe mine, dorea ce facea praful din mine. Stateam retrasa, tragand pasional din tigara slim, jucandu-ma cu fumul ce se ducea usor spre el.

A venit langa mine, atingandu-mi subtil fundul invelit intr-o fusta mult prea scurta. Statea in spatele meu, dansand usor amandoi, potrivindu-ne intimitatile. Ii simteam privirea pe sanii mei ce mureau a fi dezveliti. Continuam sa par cuminte, insa si-a dat seama de diavolul ce se ascunde in mine cand a vazut rapiditatea cu care am tras pe nas placerea. Mi-a cerut numarul de telefon. Am zambit, i-am luat mobilul in mana si i l-am notat pe al meu. S-a retras de langa mine, admirandu-ma in continuare din departare.

A venit ea… (more…)

Stiu ba, stiu…

Stiu ca e greu sa faci 6(sase!) ani de scoala, timp in care ai putea sa termini alte doua facultati, sau sa faci una si un master si tot sa-ti ramana un an sa te labaresti/masturbezi pe baza de odihna psihologica, iar apoi sa mai faci inca vreo 4, de control.

Stiu ca e frustrant sa vezi cum, de exemplu, un politai iese, dupa un an si jumatate de academie tip frectie cu crema nivea, direct in post asigurat unde vrea muschiul lui, salar mai mult decat decent si simplul fapt de a fi in sistem, iar tu, dupa 10 ani de facultate si rezidenta, sa fii “pa!”, pe cont propriu, ca oricum nu intri nicaieri.

Stiu ca nu e placerea de pe lume sa fii tarat in mizeria asta de sistem medical si ca, desi salvezi vieti sau le imbunatatesti semnificativ si chiar te pricepi s-o faci si esti prin suficientii aia care o fac cu placere si interes si suprema determinare si dedicatie, esti un amarat comparativ cu altii care, daca tot e laitmotiv, o freaca! (more…)

De ce e atat de eronat si nelalocul sau a intreba o femeie – pe care totusi o cunosti suficient – ce culoare are lenjeria intima pe care o poarta in momentul ala?

Si daca tot suntem aici… Ce culoare au ai tai de-acum?

Eu nu stiu cum mai puteti, pe cuvantul meu…

Nu, nu munca va oboseste. Nu, nu faptul ca te trezesti dimineata pe intuneric ca sa te intorci seara pe acelasi intuneric, nu asta va darama. Nu faptul ca azi n-au circulat mijloacele de transport si a trebuit sa mergeti alea 5 statii pe jos, nu cei patru kilometri va epuizeaza. Toate astea, surpriza!, va fac sa dormiti foarte bine noaptea. Sa… dormiti…

Ceea ce va oboseste e prostia ce zace in voi, in fiecare!

Va umpleti viata cu nimicuri pe care, dintr-0 miscare de doua buze si doua descarcari electrice la nivel neuro, vi le transformati in probleme ce va definesc zilele, modul de a exista pe planeta si va influenteaza judecata. De ce simplu, cand se poate complicat? De ce sanatos si roz, cand se poate bolnavicios si cenusiu? De ce sa nu pui apa in vin, sare pe prajitura?

Ne e cam frica de fericire, nu o acceptam ca poate veni simplu, repede si fara prea multe complicatii pentru ca… pai… efectiv nu se poate! Ceva nu e in regula, ceva undeva nu functioneaza in voia naturii, aia care e complicata si anevoioasa si plina de obstacole si momente de cotitura. Viata e greu! Hai sa mori tu?! Fii serios, esti un prost! Viata e complicata pentru ca tu nu-i accepti simplitatea, aia din jur sunt la unison cu tine si uite de-aia suntem mai repede plini de regrete si cu fete lungi si ridate de la orice mizerie pe care o urcam la altitudini stelare ca importanta. Uite de aia suntem obositi.

Am fi mai odihniti, sau macar mai putin obositi, daca am accepta ca toate pot fi si simple. Ca toate pot fi sau nu, ca toate sunt pentru ca sunt sa fie, sau nu sunt pentru asa trebuie sa fie. Uite, vezi?! Ce fraza complicata, in loc s-o spun scurt, la obiect si fara sa-mi chinui creierul ca s-o fac coerenta. O vrei scurt si la obiect?! OK…

Nu-ti mai pierde timpul complicandu-te! O sa imbatranesti, o sa ajungi singur, o sa pierzi tot! Simplu, scurt, sanatos! Nimic si nicaieri nu vei pierde vreodata! Nu asa, nu riscand-o pe partea simpla a problemei…

Acum hai, mars! Incearca, macar… S-ar putea sa dormi mai bine, mult mai bine.

De cand te nasti, ai doi parinti care, din pacate, te vor invata ca tu esti cel mai destept, mai frumos si mai bun dintre toti. Matematica? Esti as. Fotbal? Poate doar nu stiu care al nu stiu cui sa fie mai bun cat tine. Poate! Nimeni nu schimba o priza mai frumos ca tine, nimeni nu e mai politicos ca tine, fetele intorc capul dupa tine pana li se dezsurubeaza de pe umeri. Si tot asa. Toate la superlativ absolut sau, in cel mai prost si nefericit caz, oricum stii mult despre ce e vorba si nu te depaseste.

Paradis, nu-i asa? O lume perfecta, formata din voi trei ce claditi un scut impenetrabil si oricine spune altfel e dusmanul vostru pentru ca evidentul e clar: tu, plodule, esti magnific iar ei, parintii, sunt niste monumente sacre ale naturii care au produs asemenea minunatie.

Si intr-o zi, deodata, ai crescut… (more…)