te bag in ^&*$ !

Du-te-n pizda ma-tii!!!

Na, poftim, am zis-o. Ai ceva de obiectat? Ma gasesti ca fiind indecent? Poate respingator, inapt, imatur? Da? Atunci sa te fut in gura! Oh, esti oripilat…

Injuram! Intrebarea mea e de ce e, in principiu, interzis s-o facem? Ma rog, ma refer din punct de vedere a unor raporturi sociale, ca nu e ca si cum te leaga pentru injurii. Nu stiu, se face parnaie pentru asta? Chiar n-am verificat. In fine…

As putea sa incep sa fiu filosof din ala profund si sa spun ca omenirea, societatea civila, are pretentia ca exista niste chestiuni concrete care ne diferentiaza de animale si unul din ele e faptul ca suntem – eu as reformula in ne place sa credem ca – suntem civilizati. Ca noi avem un loc aparte, ca suntem NOI si animalele. Iar faptul ca injuram, ca folosim aceasta forma de teoretica violenta verbala – ca o paranteza: sunteti prosti daca aveti impresia ca injuriile sunt violenta verbala; eu nu le consider nici macar o forma de asa ceva, violenta verbala mi se pare cu totul altceva, ceva mult mai elevat si mai profund – ne coboara pe scara evolutiei. Cam la fel si cu expunerile publice de orice elemente sexuale. In fine, ineptii, cam ca orice filosofii bazate pe comparatie. Mancam nu stiu cum, ne imbracam sa ne ascundem trupurile si nu injuram pentru ca suntem civilizati. Ne bagam prostiile la fundul sacului sau mai bine zis ingropam trecutul, ma rog…

Lingvistic vorbind, omul foloseste, cel mai des, cuvintele mai scurte din dictionarul unei limbi. Si, sau, deci, da, nu iar pe de alta parte fut, cur, pula, sugi, sex si asa mai departe. Pe ideea asta, faptul ca mai si injuri potent ar determina limite puternice in ale vocabularului. Chestiune totusi relativ falsa. Cunosc personal niste profi universitari care ar putea preda frumos niste lectii de injuraturi. Ca sa nu mai zic ca, in opinia mea, un nenica c-un vocabular elevat e mult mai ciumeg in ale injuratului. Logic, nu?

Mai circula si ideea ca ar fi o relaxare. Un mod de a defula, de a pierde din energia negativa. Un Baga-mi-as pula! din toate incheieturile si intr-un moment cretin poate face minuni terapeutice si scadea tensiuni arteriale suparate.

Bun, si in esenta, de ce, social vorbind, injuratul e privit ca o chestie eronata?! Nu m-a deranjat niciodata sa fiu si injurat in anumite situatii si, mai important, mi-ar placea sa nu fiu constrans de diverse situatii sa nu pot injura. Chestii de genul prezenta unor anumite tipuri de persoane, anumite locuri, principii religioase(oh, asta e preferata mea, dar nu vreau sa reiau smardoiala mea cu religia) si asa mai departe. Vreau sa pot injura frumos si armonios atunci cand vreau sa o fac, cand simt nevoia s-o fac. Se poate? Nu? De ce pastele ma-sii sa nu se poata?!

Guest Post de 1 Martie – Amor Ucis…

Nu e primul guest post pe care-l gazduiesc aici la mine si nici n-ar trebui sa fie ultimul(mai am unul promis de prin noiembrie, cred, dar omul inca n-a procedat :D). Mie mi-a placut mult de tot, asta am si cerut de altfel. O fi mult, mult prea mult, dar l-am citit de vreo trei ori si suna bine de tot. E cu iubire, dragoste, sex, cu femei, sentimentalism puternic si multa hiperbola, e numai bun pentru 1 Martie! Multam Andra, adica dom’soarei creatoare, si poftiti de va delectati… Si am inteles ca n-ar fi pe bune…

Obisnuiam sa-i tai gatul cu o lama argintie ascutita subtil pentru a o durea mai tare, pentru a-i linge sangele, ca apoi sa o sarut pana ma infruptam destul din trupul ei murdar.

Imi bucuram degetele cu dintii ei albi ce-mi strapungeau pielea si-mi amestecam picurii sangerii cu saliva ei veninoasa. Astfel ii patrundeam inauntrul cu unghiile lungi si rosii mai usor, facand-o sa zbiere de placerea ce o imbinam cu durerea odata ce muscam cu patos din sanii ei obraznici, dar inocenti in acelasi timp.

Cu mana stanga o trageam pe par, facandu-i scalpul sa zambeasca de atata suferinta. Ii biciuiam fesele bombate, timp in care savuram o tigara canceroasa. Mi se supunea, isi dorea fericirea extrema alaturi de corpul meu dependent de vasul ei sangvin.

Avea un chip inocent, ochi mari si albastri, parul cret. Putin mai mica decat mine, am introdus-o in lumea mea, cea fara barbati. I se scurgea machiajul negru pe obraji-i piscati de buzele mele de la caldura coapselor mele si rujul i se intindea pe fundul meu. Cand o simteam in mine imi deschidea poarta raiului in care nu am crezut niciodata si-i ordonam sa invoce iadul sugandu-mi interiorul venelor.

Insa mi-am dorit mai mult. Am devenit egoista si ea nu mai avea ce cauta in raza vietii mele dezordonate. I-am privit oceanul ochilor fara mila si i-am gadilat retina cu un cutit de argint. Nu am vrut sa ma vada cum ii spanzur toate visele. I-am alintat sfarcurile pentru ultima oara smulgandu-i-le cu pofta, iar mana ce odata facea parte din mine la apusul soarelui i-am strivit-o cu o piatra de rau pentru a spulbera dorinta de-a o mai avea intr-o scena de amor.

I-am turnat vodca pe zambet, ca apoi sa i-l sterg cu dintii mei insetati de sange. Am taiat-o pentru ultima oara si am inchinat un pahar in cinstea vremii petrecute impreuna din ceea ce tasnea din jugulara ei virgina.

Am ucis-o pentru ca nu o doream cu nimeni altcineva…

Acum va putrezi alaturi de mine, isi va petrece timpul mort in patul meu verde si viermii o vor domina astfel cum obisnuiam eu sa o fac… cu iubire.

toate, in esenta, femei…

O vad din tramvai… E trecuta de 25 de ani, fara indoiala. Urata, blonda! Sau poate nu-mi place mie, oricum tot irelevant e. Vreme mohorata, ea e in fusta scurta. Tare urat isi mai trateaza unele femei ovarele. Din ele ar putea iesi altele care sa continue dominatia asta asupra coaielor noastre, dar deh, minte putina pe ele, saracutele. Cata putere au si ce prost o folosesc…

Revin…

E in fusta scurta, dar n-atrage deloc. E o oricare alta in fusta scurta, la fel de mult atrag toate cand isi dezvelesc o pulpa. Iar a ei nu e nici macar sculptata. Culmea e ca pe buze are un zambet. De ce dracu’ ar rade?!, ma intreb in gand. Vreun sms, poate avusese o intalnire placuta, o fi ghicit-o ala aseara la savarina dupa multe reprize de “hai odata ca am si ceva pe foc, da-i si incheie!” sau poate si-a gasit tubul de Rexona… Cine stie… Citeste mai departe >>

cartea versus filmul

Intreaba un pasionat de lectura despre cum i s-a parut filmul dupa un roman pe care el l-a savurat cu placere si s-ar putea sa ai mai multe sanse sa-ti spuna ca pelicula e proasta si diminueaza valoarea inestimabila a unei lucrari de marca. Si asta pentru ca un cititor isi creaza in mintea sa o imagine perfecta a desfasurarii actiunii, a felului in care arata fiecare personaj in parte, poate pe alocuri chiar a vocii sale, si-au intiparit exact imaginea fiecarui loc descris in carte si asa mai departe. Ba chiar citeam recent ca, la sfarsitul anilor ‘30, o nu stiu ce uniune a cititorilor l-au recomandat spre cerut in mod expres pe Clark Gable pentru a-l juca pe Rhett Butler in ecranizarea faimosului roman Pe Aripile Vantului. Asadar, e posibil ca in mintea pasionatului de lectura sa se contureze si omul perfect pentru un eventual rol intr-un film… Citeste mai departe >>

cum iubim din engleza in romana?

Ia hai sa ne distram putin, ca si-asa e la moda sa distrugem limba romana cu englezisme fortate care, probabil intr-un final apoteotic dintr-un viitor apropiat, ne vor acapara intregul vocabular. Asadar…

 Loading ...

eu, blogger, te pot influenta?

Avem blog… Scriem… Invariabil, daca suntem de comitet, vom avea si cititori. Oameni care-ti vor lectura scrierile si, fara indoiala, la final vor avea o opinie. Prost, slab, foarte bun, genial, excelent, mergem mai departe, ceva va fi in mintea celui care-ti va citi un articol. Minima influenta, pana aici…

Nu cred insa ca cineva si-a pus vreodata problema cam cat de mult isi poate influenta publicul…

Pe-un blog de om normal, pe-un blog sustinut, pe-un blog de continut vor aparea invariabil articole cu tenta didactica. O intamplare care are, la capatu-i, o morala; o argumentare a unei situatii de orice fel; un discurs care porneste de la o problema frecvent intalnita. Orice, ceva despre un fapt/lucru/eveniment care priveste pe toata lumea, la un moment dat sau chiar atunci, in respectivul prezent. Tu il scrii, e un articol de blog, e blogul tau si vrei sa impartasesti si cu publicul tau o chestiune care ti-a starnit o parere de fiece fel. Te-ai gandit insa in ce masura il influentezi pe ala de-ti citeste paragrafele?

S-ar putea sa ai surpriza ca daca tu scrii ca de vreo patru zile te razi cu noua lama Patru-Cutite-de-Iti-Iau-si-Pielea sa-l influentezi pe unul sa o faca de maine, iar rezultatul sa fie ca gagica-sa ii va aprecia moaca si mai fina si o sa-i faca, in sfarsit, sexul oral pe care-l asteapta de cand s-au combinat, ergo viata lui/lor intra intr-o noua etapa. S-ar putea ca faptul ca tu, pe blogul tau, injuri de dumnezei si cruci un restaurant, sa aiba ca efect ca toti cei care te citesc si mergeau acolo sa nu o mai faca si sa imprastie vestea si, mai stii?, restaurantul sa pice-n colaps. Cine stie ce efect ar avea asupra unei femei articolul tau despre niste trasaturi ale unui barbat care-l dau de gol ca-si tine muierea doar pentru a craci-o, ea sa gandeasca si sa-si activeze scenaristica, sa-i dea aluia papucii, ala sa fie nevinovat de fapt, si sa-l bagi intr-o cura de Xanax cu vodka stinse cu bere si-l trantesti cu totul…

Poate ma hazardez, poate imi imaginez sau poate pur si simplu supralicitez puterea blogului, dar totusi, nu pot sa nu ma intreb: in ce masura crezi ca scrierile tale iti influenteaza cititorii? Ca o mentiune, fa putin abstractie de trafic…

regresam prin progres…

Prima data cand am vazut Idiocracy am exclamat simplu: foarte prost! Mi se parea o idee demna de luat in seama, insa o realizare precara care impute toata schema. Revazandu-l, insa, am inteles ca, de fapt, altfel nici nu trebuia abordat. Ceea ce este descris acolo nu trebuia evidentiat deloc altfel ci scurt pe doi si verde-n fata, fara figuri de stil. Prostia si naivitatea maselor e intr-o crestere aproape imposibil de controlat iar ideea filmului iti da de gandit daca viitorul chiar asa va arata. Asta totusi intr-o lume in care, totusi, progresam…

Sigur, progresul e evident. Am ajuns in vremuri in care ce se produce azi, acum, e epuizat psihic – pentru necrestatii cerebrali expresia inseamna invechit – peste poate si o luna de zile. Nu stiu exact ce determina aceasta viteza de a produce mai bun intr-un timp foarte scurt, perioada care nu permite consumatorului sa inteleaga exact noutatea care i s-a propus. Citeste mai departe >>