De ce e atat de eronat si nelalocul sau a intreba o femeie – pe care totusi o cunosti suficient – ce culoare are lenjeria intima pe care o poarta in momentul ala?
Si daca tot suntem aici… Ce culoare au ai tai de-acum?
Eu nu stiu cum mai puteti, pe cuvantul meu…
Nu, nu munca va oboseste. Nu, nu faptul ca te trezesti dimineata pe intuneric ca sa te intorci seara pe acelasi intuneric, nu asta va darama. Nu faptul ca azi n-au circulat mijloacele de transport si a trebuit sa mergeti alea 5 statii pe jos, nu cei patru kilometri va epuizeaza. Toate astea, surpriza!, va fac sa dormiti foarte bine noaptea. Sa… dormiti…
Ceea ce va oboseste e prostia ce zace in voi, in fiecare!
Va umpleti viata cu nimicuri pe care, dintr-0 miscare de doua buze si doua descarcari electrice la nivel neuro, vi le transformati in probleme ce va definesc zilele, modul de a exista pe planeta si va influenteaza judecata. De ce simplu, cand se poate complicat? De ce sanatos si roz, cand se poate bolnavicios si cenusiu? De ce sa nu pui apa in vin, sare pe prajitura?
Ne e cam frica de fericire, nu o acceptam ca poate veni simplu, repede si fara prea multe complicatii pentru ca… pai… efectiv nu se poate! Ceva nu e in regula, ceva undeva nu functioneaza in voia naturii, aia care e complicata si anevoioasa si plina de obstacole si momente de cotitura. Viata e greu! Hai sa mori tu?! Fii serios, esti un prost! Viata e complicata pentru ca tu nu-i accepti simplitatea, aia din jur sunt la unison cu tine si uite de-aia suntem mai repede plini de regrete si cu fete lungi si ridate de la orice mizerie pe care o urcam la altitudini stelare ca importanta. Uite de aia suntem obositi.
Am fi mai odihniti, sau macar mai putin obositi, daca am accepta ca toate pot fi si simple. Ca toate pot fi sau nu, ca toate sunt pentru ca sunt sa fie, sau nu sunt pentru asa trebuie sa fie. Uite, vezi?! Ce fraza complicata, in loc s-o spun scurt, la obiect si fara sa-mi chinui creierul ca s-o fac coerenta. O vrei scurt si la obiect?! OK…
Nu-ti mai pierde timpul complicandu-te! O sa imbatranesti, o sa ajungi singur, o sa pierzi tot! Simplu, scurt, sanatos! Nimic si nicaieri nu vei pierde vreodata! Nu asa, nu riscand-o pe partea simpla a problemei…
Acum hai, mars! Incearca, macar… S-ar putea sa dormi mai bine, mult mai bine.
De cand te nasti, ai doi parinti care, din pacate, te vor invata ca tu esti cel mai destept, mai frumos si mai bun dintre toti. Matematica? Esti as. Fotbal? Poate doar nu stiu care al nu stiu cui sa fie mai bun cat tine. Poate! Nimeni nu schimba o priza mai frumos ca tine, nimeni nu e mai politicos ca tine, fetele intorc capul dupa tine pana li se dezsurubeaza de pe umeri. Si tot asa. Toate la superlativ absolut sau, in cel mai prost si nefericit caz, oricum stii mult despre ce e vorba si nu te depaseste.
Paradis, nu-i asa? O lume perfecta, formata din voi trei ce claditi un scut impenetrabil si oricine spune altfel e dusmanul vostru pentru ca evidentul e clar: tu, plodule, esti magnific iar ei, parintii, sunt niste monumente sacre ale naturii care au produs asemenea minunatie.
Si intr-o zi, deodata, ai crescut… Continue reading »
Avea ochii goi, lipsiti de orice sentiment. Ma oglindeam in ei si ma vedeam doar pe mine. Nu eram capabila sa-i patrund sufletul. Poate ca nici nu avea unul.
Se uita fix la mine, analizandu-ma profund. Simteam o oarecare ura inexplicabila, dar totodata ii vedeam venele cum pompeaza sangele mai rapid, cum i se misca pieptul dur odata cu bataile inimii. Probabil ca il incitau sfarcurile mele ce se intareau din ce in ce mai mult imaginandu-mi ce are sa fie pe sub acei pantaloni negri.
A schitat un zambet, mi-a intors mana la spate rotindu-ma odata cu miscarea brusca si m-a muscat de stelele spatelui meu, dupa care mi-a desenat fluturule cu limba, ajungand cu buzele-i groase la gatul meu innebunit de dorul unui barbat. Mi-a strans sanul stang si ne-am aruncat intr-un sarut violent, izbindu-ne corpurile insetate.
I-am soptit:
- Trebuie sa ma doara!
Mi-a rupt ciorapii verzi si nasturii bluzei intr-o secunda, lasandu-ma doar in fustita si in pantofii de lac, rosii. M-a trantit pe birou, mi-am bagat unghiile in gatul lui provocandu-i rani adanci, gemand. Am inchis ochii si i-am simtit dintii cum imi patrund carnea frageda cu pofta. Mi-a explorat interiorul cu degetele-i groase, obligandu-ma sa-i alint ascunsul trupului cu unghiile rosii, lungi si cu gura-mi pagana, doritoare.
M-a patruns cu o viteza uimitoare, il simteam ca si cum acolo i-ar fi fost locul, se potrivea perfect in mine. Eram facuti sa fim un intreg printre sudoare, urlete de placere si durere, sange. A asteptat sa se auda tipatul meu in toata cladirea, s-a incheiat la slit, mi-a aruncat o privire fara sentimente si a plecat soptindu-mi:
- Trebuie sa te doara!
Eu beau! Vreti sa stiti si ce beau?!
Foarte bine, atunci multumiti-i lui Makavelis ca mi-a pasat aceasta leapsa, facandu-ne tuturor o placere: celor patru interesati de alcoolicul din mine pentru a deslusi misterele si mie pentru sansa de a scrie despre alcool!
Asadar, sa purcedem cu spor si gatul larg si insetat… Continue reading »
Marturisesc ca am vazut cateva trailere ale filmului si sincer, fara subiectivism sau alte mizerii si facand abstractie de uriasul misto care se face de titlu, pana acum imi pare promitator, interesant si cu siguranta il voi vedea. Si avand in vedere ca si asa cinematografia romana e pe butuci la nivel de resurse si interes pe plan material cat si din partea tineretului pasionat din ce in ce mai mult de mizerii ieftine, importate cu forta de pe meleaguri prostesti, pelicula promite si am si increderea deplina ca nu va dezamagi.
Mai jos am preluat sinopsisul de pe site-ul oficial www.vreausafluier.ro iar in sidebar, dar si in pagina fiecarei postari veti gasi cate un banner. Iasiul este, pe langa evidentul Bucuresti, singurul oras din tara unde pelicula isi va mai sustine premiera. Toata intamplarea se va petrece la Cinematograful Victoria din Piata Unirii, vineri, 26 martie, la ora 19:30. Aviz iesenilor!!! Detalii mai jos… Continue reading »
Din ciclul “lumea pune intrebari stupide”:
1. Ma rad pe cap de un an si jumatate. La inceput o faceam in fiecare zi, apoi cam la doua zile, acum ma rad cam de trei ori pe saptamana, dar in principiu cam toata lumea ma stie de chel. Nimeni nu mai stie cum arat cu par, multi imi povestesc chestii de genul “am dat azi peste niste poze in care aveai par, aratai ciudat”. C-a fost primavara, iarna, canicula, ger de crapa sinele de tramvai, ploaie sau explozii nucleare eu aveam capul chel. Si toata lumea o stie!
Intrebare de baraj: De ce te razi pe cap, nu ti-e frig?
Raspuns, ca sunt ciumeg: Ba da, manca-ti-as, ma cac pe mine de frig, dar vreau sa ma dau smecher.
Raspunsul logic: Eu nu sunt o muiere, bah! Nu-s de aia care merg cu blugi cu talie joasa si cu tricoul din clasa a patra ca sa ma dau sexoasa chit ca stiu ca o sa racesc la pizda si o sa pis sange. Daca ma rad pe cap, ma rad pentru ca asa-mi place, ca-mi convine, ca mi-e comod. Prosti!
2. Mai vin si plec dintr-un oras in altul. Uneori sa intampla se plec mai mult timp, alteori se stie ca plec mai departe. Intr-un apoteotic final de episod, ma intorc, totusi, acasa, in oraselul meu de provincia provinciei. Si aterizez, unde oare?!, pe postamentul scarii de bloc unde am crescut. Sparg o samanta, suier dupa o liceeana, sug o bere si asa mai departe. Sunt acolo, orasul e mic, lumea se stie cu toata lumea.
Intrebare de baraj: (vazandu-ma acolo, nu zic de cazurile la telefon sau pe messenger) Ai venit acasa?
Raspuns, ca sunt ciumeg: Nu.
Raspunsul logic: Chiar crezi ca mi-am facut laborator de clonare si am facut vreo sase mii ca mine si ii tot trimit unde am nevoie sa fiu?! Daca sunt acolo, daca ma vezi acolo, unde crezi ca sunt?! Doua sfaturi: ori incepi cu cand si am si eu ce sa-ti raspund, ori bagi imediat dupa, repede, ceva de genul cat stai? sau ceva de genul asta. Prosti!
Comentarii recente