nu dam din buci, ne plangem!

Simt nevoia sa intervin si daca tot o fac, macar sa m-auda toata lumea…

Luana a scris un articol. Bravo ei! Eu i l-am urcat pe ftw, unde a luat niste voturi, multisoare. Bravo tot ei! Lumea a inceput sa-l aprecieze intr-un fel sau altul. Nimic de comentat, s-a murit in ‘89, viva la revolucion, freedom of speech, ma-sa-n cur! Dar o reactie vreau (si pot, pentru ca-mi permit) s-o comentez. Nu e neaparat dorinta mea primordiala de sange cibernetic, ci mai degraba un fel de addendum la ce-a scris brasoveanca.

Ginake scrie, aici si printre altele, ceva de genul asta: Citeste mai departe >>

romania antreneaza spartani…

… si daca am fi intelepti sa ne adunam in carduri de cate 300, am cuceri lumea, probabil…

Da, nici mie nu-mi place Romania! Departe insa de a da vina directamente pe tara, totusi nu ma simt ca si cum sunt nascut intr-o tara care nu ma merita, nu sunt pana intr-acolo de increzut si ingamfat. Pur si simplu am avut noroc in viata asta sa reusesc sa trec granita aia cu Ungaria mult dupa caderea oricarui regim, unul oarecare, predominant rosu si sa-mi vada ochii si altceva, sa-mi simta pielea sau mintea si alte scheme, obiceiuri sau mentalitati.

Ce pot sa zic, nu-mi place Romania si am si de ce. N-are sens sa enumar aici, cu liniuta, fiecare minus in parte. E mai mult decat plin internetul de exemple de romanisme crunte. Insusi termenul romanism e creat datorita faptului ca doar la noi vezi niste lucruri de-ti fuge parul de pe spinare, nu se mai multumeste cu doar a se ridica. Si repet, cu siguranta exista parti in lume in care incredibilul depaseste barierele de aici – vorba aia, Rusia nu-i departe deloc – dar noi suntem o tara ce pretindem niste uniuni, niste stadii ale civilizatiei si niste standarde. Ma rog, teoretic…

Insa rareori am vazut pe cineva sa cantareasca partea pozitiva a lucrurilor. Exista! Exista si un plus in a fi roman. S-a gandit vreodata cam cat de profesionist si calm si imperturbabil si cu sange rece ar putea parea un roman mai cizelat catusi de putin intr-o oarecare tara straina de dincolo de unguri?! Da, nu glumesc, am parea niste profesionisti trecuti prin furci caudine, antrenamente in legiunea franceza si vreo trei casatorii cu femei nebune si soacre salbatice. Pe bune… Citeste mai departe >>

dă-mi-te!!!

Pana pe la 11 ani nu stii ce e aia. Stii ca o ai, dar iti trebuie sa te pisi si atat. O atingere in plus e un fel de durere si oricum n-ai nicio informatie in plus decat ca nu tre’ sa faci in pat cu ea. Atat… Fetele? Te tragi cu ele de par, la propriu. Le bati, joci prinsa si le consideri facute din aceeasi substanta cu tine. Daca te enerveaza, scoti pish-masina ca ele se intorc si fug. Asa stiu ele ca trebuie sa faca, desi mi-e ca si lor le e neclara situatia…

Apoi incepe distractia! Citeste mai departe >>

diferenta!!!

“Învaţă să faci diferenţa dintre o simpla purtătoare de pizdă şi o femeie adevărată!”

via Moertz, intr-o productie personala imperiala!

o intrebare…

N-ai nicio obligatie in viata… Nu trebuie sa te duci la munca, nu trebuie sa platesti facturi, nu-i nevoie sa intretii o casatorie sau sa-ti cresti copiii, familia e bine mersi, nu trebuie sa faci nimic pentru nimic. Ah, si-ti mai dau un bonus: ai toti banii pe care ti-i doresti…

Ne-am inteles?

Acum zi-mi: ce-ai face cu/in viata ta in cazul asta?

desecretizarea in viata de cuplu…

Nu ma pricep la relatii! Punct!

Ce stiu insa, ce-am invatat de-a lungul anilor, de la primul par pubian pana azi, la ora articolului, e ca o relatie trainica are la baza increderea. Cliseu fantastic, aproape ca ala care zice ca toti murim. Cliseu insa enervant, pentru ca e real, pentru ca-i unul din acelea contra caruia n-ai cum sa misti, tip axioma. Adica, nu stiu voi, dar eu, de obicei, cand aud cliseu, ma gandesc prima data la cum sa-l combat…

Noi vrem parteneri frumusei, cu ochii in nu stiu ce fel, fara par in nas, cu bulanul nu stiu cum, care sa impuna respect, cacaturi din astea. Ii vrem si cat de cat romantici, la un moment dat, ca nu suntem bucati de piatra. Dar cel mai mult si mai mult vrem sa aiba incredere in noi si sa avem si noi, la randul nostru, incredere in ei. Acum deh, o alta axioma imputita spune ca increderea n-o ceri, o castigi. Lucru perfect valabil pentru ca, altfel, risti sa dezamagesti sau sa fii dezamagit. Hai ca in prima situatie mai traiesti, o s-ajungi sa dormi si noaptea chiar, dar cu a doua e mai complicat. Raman niste chestiuni, niste cicatrici. Greu a doua oara, greu in general, dupa aceea. Citeste mai departe >>

ce sa le mai donam haitienilor?

Am inteles ca Romania a donat fix 50.000 de euroi pentru sinistratii haitieni. Cica Moldova a dat vreo 70.000… Ma rog, nu mai comentam, e la mintea cocosului. Ce vreau eu insa e sa-mi mai propuneti ce-am putea sa mai donam noi, ca tara, saracutilor haitieni. Eu am zis sa le trimitem fie niste paleti de apa minerala Borsec, ori sa vorbim cu Uniunea Gospodinelor Romane Nesatisfacute Sexual sa le prepare 1000 de borcane de zacusca.

Asa ca hai, ce le mai putem trimite lor, haitieni-si anume-lor? Comentati si voi updata postul… Citeste mai departe >>