envi

Duminica dimineata, desi e deja 12. Ce misto, stat in pijamale pana in prelungiri, prea putine griji fata de deja putinele existente.

Casc ochii pe geam imediat ce ma ridic putin din pat si vad ca ninge. Ca-n povesti, alea cu afara ninge linistit, strazile nu s-au deszapezit, shalalalaaa in the morning. E chiar misto, ca nici pe-un caine nu l-ai lasa afara, iar in casa e cald si bine. Miroase a cafea ca-n caminele studentesti, daca-i mai pun si o lingurita de frisca, aproape ca ma trec fiori feminini.

Dau drumul la televizor, evident. Pe la biserica n-am mai calcat de atat de mult timp intr-o duminica dimineata, incat am uitat si cum se face cruce regulamentar. Nu sunt religiosul satului si as da si foc catorva preoti, Doamne iarta-ma, dar merg/mergeam pe baza de putina spiritualitate, uneori ca stundetu’, ma rog… Pe la un moment dat ma enervau sexi-enoriasele care-mi perturmasturbau linistea interioara. Sa va dea, cine-o fi in masura sa dea, directia inspre in jos, atunci la judecata.

Asa, ziceam ca am dat drumul la TV. Nimic, bineinteles. A optsute patruzecisicincea oara, Liceenii, pe ProTv. Sigur ca de fiecare data imi place, dar nu eram in dispozitia de a-l vedea pe Banica invatand sah pentru Onita. Ceea ce ma amuza oarecum la Liceeni e ca, si asta de fiecare data cand il revad, descopar cate ceva nou. Azi mi-am dat seama ca am si eu prin casa o carte de limbuta si literatura romaneasca mai veche, portocalie, cu coperta cartonata bine de tot. Kewl!!!

Ajung apoi pe BoomSport. Exact cand sa inceapa AllStarWeekend SaturdatNight. Excelent! Sunt mare pasionat de baschet. Acum vreun an-doi si vreo cateva kile bune, mai si jucam pana imi scuipam amandoi plamanii candva suferinzi de pleurita, parca. Misto, spectacol, destule chestii placute de vazut. Cateva lucruri m-au cam lasat cu intrebari fara raspuns: m-a cam socat faptul ca melodia din generic era cantata de respect-madam Britney Spears. Nu inteleg ce anume o mentine pe aceasta exceptionala femeie moderna in viata, in lumini. In the spotlights, cum zice rusul. Apoi, apropo de rusi, la una din probe, o baschetbaliatoare, Becky nu stiu cum, parca Hammon dar nu-s sigur, avea cetatenie dubla. Americana, ceea ce-si doreste aproape tot mapamondul si, fantastic ce mi s-a parut, rusa. Deci… rusa!!! Gagica joaca vara in WNBA si iarna in campionatul rus. Ori sunt eu cu gura cascata degeaba, ori e cu adevarat interesant…

Si ultima mea intrebare, cum dracu’ nu castiga SUA miss dupa miss?! Bai fratele meu, majoretele din NBA sunt zeite. Orice vrei de la ele, moaca, fund, picioare, etaju’ unu, orice!!! Probabil sunt si super proaste, deci chiar nu ar avea niciun motiv sa nu rupa orice adunare de craci cu titulatura de miss. Acum, o fi si la ei pe pileala, ca la noi, ca tot ne laudam ca avem muierile number one, si nu e foarte fals, iar la missuri trimitem niste stiuci cu care am iesi mai bine la concursurile de Ce sa nu-ti doresti sa-ti iasa din tortul din ultima noapte de burlacie.

In final, ma insel ca fu ziua ta? Pe 12? Multi ani!!! Duminica placuta, pe mai tarziu cu embedu’…

Oh Dumnezeule, pana unde cu Sf. Valentin?!?!?!

Ma uit repede in buletin. Zice ca cica ROU. Verific pe google, ROU ar fi insemnand roman. Caut si mai departe, nu vad niciun sinonim intre traditiile romanesti, sarbatorile standard de la noi din tara si cacatul de sfant cu un nume, de altfel, destul de placut.

Asa ca, de ce ar trebui sa sarbatoresc eu chestia asta? Iar daca nu o sarbatoresc, de ce trebuie sa inghit toata mieuneala asta ieftina apropo de dansa? Da, anume zic dansa pentru ca vreau sa o tarai prin orice mizerie existenta, orice murdarie pe care pot sa o exprim in termeni catusi de decenti.

Mai departe, dau o fuga la calendar. Deci calendar cretin ortodox, de pe 2009, adica al nostru, al majoritatii covarsitoare a romanilor. Zice asa: Sfantul Cuvios Auxentiu, Maron si Avraam, Sfantul Filipov Episcopul Gazei. Nu mai bine incercam sa vedem prin agendele de telefon daca avem vreun Auxentiu? Vreun Avraam? Sa le dam lor un telefon sau un SMS de la multi ani de zi onomastica decat sa celebram… ce anume, de fapt?

Ce e Sfantul Valentin, mai mult decat o porcarie capitalista? Altfel, e chiar placut sa vezi INCA o zi din calendar oferita muierilor care sa rascracesc pe motiv de cifre. Toate stiu doar ca e ceva cu Cupidon, cu iubire, cu inimioare, mult rosu, bomboane, flori si vrajeala multa pentru care trebuie sa plateasca bine la bilant. Apropo, urare pentru baietii ahtiati sa doboare vreo mandra de ziua asta: iti doresc sa fie la cel mai nemernic ciclu, ca tot e vorba de rosu!

Asadar, concluzia e ca 14 februarie e doar o zi in calendar in care eu il voi suna pe bunul meu amic Maron, ii voi ura La Multi Ani si apoi vom merge la o bere pe motiv de observat cupluri indragostite dom’le! In incheiere, eu si Maron dorim sa ne inclinam in fata tuturor fetelor carora Sf. Valentin li se pare doar o zi in care, cel mult, isi vor spala sutienele pentru a crea diversitate in normalitate. Pentru restul, exista MasterCard! Stiti voi, trandafirii – 100 lei, cina – 150 lei, benzina pentru plimbat pisica prin oras – 120 lei, fucking a MasterCard-dependent bitch, priceless!!!

Probabil ca sunteti in tema cu deloc putinele cazuri de prin State cand, turmentat de ceva mai vag sau poate catusi de concret, vreun copilas de 15-16, OK poate chiar 17 ani, isi ia o puscheta si incepe sa bubuie tot ce prinde la el in liceu. Cateodata se intampla sa fie si doi, dar de fiecare data iese masacru.

Masacrul de la Columbine, macelul de nu stiu unde, carnagiul de la liceul X din statul american Y, ceva de genul asta. De obicei, din stirile si mai ales documentarele facute pe subiectele de acest tip, reiese si motivul. Aproape de fiecare data e vorba de ideea de inadaptare in vreun cerc sau altul, respingerea colegilor sau, poate si mai rau dpdv psihologic, statutul de incasator de orice poanta de prost gust specifica varstei.

Asa ca omuletul nostru, profitand de maxima libertate a tarii in cauza, profitand inca o data de puterea financiara a familiei medii de acolo si, bineinteles, inca o data profitand de usurinta debordanta de a intra in posesia pana si a minimului pistolas cu sase cartuse, suficient pentru a face destule, procedeaza si comite cate-un killing spree foarte asemenator cu ceea ce cunoastem ca fiind reprezentat de acelasi termen in jocurile video. Adica bubuie la intamplare, fara remuscari, adrenalinizat pana in calcaie si simtind nu doar ca se razbuna ci ca si face o fapta buna urmasilor sai.

Foarte misto mi se pare un lucru: accept sa fiu corectat daca gresesc, dar cred ca 90% din cazurile de acest gen se intampla in State. De ce? Oare numai dracii de acolo si-o iau in freza pe la scoala pana intr-acolo incat sa ia shotgunu lu’ tata si sa bage plumb cu de-a sila in vreo cativa pe care el ii considera de vina pentru amaraciunea sa?

Adica, hai sa dezgropam putin niste chestii. Oare chiar nimic in viata asta a voastra nu v-a adus intr-o disperare imposibila incat sa vreti sa va razbunati cu orice pret? Eu stiu ca am fost cu totii elevi; mi-e imposibil sa cred ca, desi poate erati normali la moaca, slabuti si imbracati normal, nu v-ati cacat sau pisat pe voi la scoala si aveati note decente, nu ati patit-o de la colegi. Si nu o data. Nu-mi serviti asta, ca ori sunteti mincinosi, ori n-ati fost la scoala. Si acum va intreb, nu vi s-a urcat sangele la cap?

Oare cate fete care-si luau batai cu zapada cate n pe zi, in fiecare zi, nu s-au gandit cum ar fi sa fie la capatul celalalt al bulgarelui? Oare cati dintre noi care eram strigati in diverse moduri date de porecle mai mult sau mai putin adevarate, spuse uneori doar cu rautate, n-am vrut sa dam una inapoi? Dar pana intr-acolo incat sa apuci o arma sa bagi metal in cei care te maltratau? Stiu ca sunt deja cam multe intrebari pentru o singura postare din care as vrea niste pareri, dar de mult ma gandesc pana unde turbarea intr-un om incat sa te conduca la asemenea gesturi…

Unul din filmele mele preferate, daca nu cumva chiar the one, e Friday. Deci, nu Next Friday si nici Friday after Next, care sigur ca au legatura intre ele, toate trei formand o trilogie care insa, asemenea multora dar nu a tuturor, se depreciaza cu fiecare noua parte.

Friday insa, film iesit acum 14 ani de zile, in ’95, e dupa parerea mea cu adevarat genial. Aici insa depinde si de notiunea fiecaruia de genialitate vis-a-vis de un film. De ce consider eu Friday ca fiind genial? Simplu, e un film in care, desi actiunea principala se petrece intr-o dupa-amiaza de vineri ca oricare alta pe care doi tineri de culoare o petrec efectiv stand pe prispa casei, intamplarile si momentele te fac sa razi cum rareori ti se intampla. Chris Tucker face un rol senzational aici, aproape ca v-as recomanda filmul doar pentru a-l vedea in actiune. Gesturile sale, felul in care vorbeste, modul in care isi creioneaza personajul cu ajutorul viziunii sale proprii este realmente senzational.

Actiunea e, dupa cum spuneam, foarte simpla. Craig si Smokey (Ice Cube si Chris Tucker) isi petrec o zi de vineri in fata casei primului. De-a lungul zilei, se intampla diverse lucruri, insa nimic iesit din comunul sau rutina unei zile in ghetoul din suburbiile Los Angelesului. E greu de crezut ca un asemenea scenariu desfasurat pe parcursul a 92 de minute poate sa trezeasca, dar mai ales sa mentina interes, insa tocmai faptul ca din asa ceva se poate produce o comedie savuroasa reprezinta intreg farmecul. Aproape ca toata afacerea creeaza impresia ca filmul a fost, de fapt, turnat intr-o singura zi. Ganditi-va la o singura expresie, anume life in the hood, si veti avea probabil cel mai bun, catre perfectul rezumat al productiei.

Daca cineva ma va intreba ce film am vazut de cele mai multe ori in viata mea, cu siguranta raspunsul e Friday. Cred ca am ajuns la cifra 20 lejer si, pe cuvantul meu, niciodata nu ma plictisesc sa-l revad. Despre Next Friday si Friday after Next nu pot sa spun aproape deloc la fel de bine. Sunt doar continuari ale primului, insa calitatea lor este mult sub acesta. Nu spun ca sunt fiasco-uri totale, doar ca, sa va faceti o idee, din start dispare Smokey (Chris Tucker) care, dupa parerea mea, face cel putin 50% din tot spectacolul din Friday.

Asa ca, daca tot e vineri 13, daca tot mai e o zi pana la porcaria de sfant nu stiu cum, incercati recomandarea mea. Probabil unii l-ati vazut deja, sper ca altora v-am starnit o minima curiozitate. Cert e ca, oferind nitica rabdare si fara prejudecati precum filmele cu negri e stupide, Friday e unul din cele mai bune comedii existente!

De la zoso, de pe twitter, o chestie la care am ras asa cum nu am ras de prea multe ori in toata viata mea… Enjoy!

Ma gandesc ca partea sinistra si fara altceva de facut mai bun a omenirii mi-a tot servit, de mai multe ori decat imi doream, adica cel putin o data, stiri cu posibilitatea unui barbat gravid. Grotesc, realmente grotesc. Sa lasam femeii ce-i a femeii, in primul rand, iar in al doilea rand chiar nu vreau sa stiu ca, la un moment dat in timp, urmasii mei masculini vor avea pana si povara gravidismului. In alta ordine de idei, mi-e o greata de dimineata…

Am citit azi aproape orice reactie si analiza de dupa meciul de aseara. Meciul nu l-am vazut, recunosc. Ma gandesc doar ca altadata nu ratam niciun meci al nationalei, dar nu stiu sa spun de ce. Ne batura aia cu 2-1. Asa, si?! Hai sa nu reactionam ca necioplitii sa spunem ca viata mea nu se schimba in niciun fel o data cu chestia asta. Nu analizam vietile nimanui. Ma enerveaza insa sa vad tot felul de scenarii apocaliptice. Toata lumea uita niste fapte reale: in primul rand, s-a jucat fara aia doi ciumegi din Italia; doi, Croatia e o nationala peste a noastra, pe dovedite, nu e ca si cum am aflat asta aseara, ce pisicii ma-sii!!; trois, e doar un meci amical, sa lasam la o parte vrajeli cu aoleo taica, fotbalul romanesc e in prapastie; si in ultimul rand, s-a vazut in vara ca in cazuri extreme, se poate face si un rezultat OK cu cate-o nationala mai high-tech.

Am citit si ca solistul de la Iris, Cristi Minculescu, ar fi intr-o stare ceva mai grava. La un moment dat, in istoria acestui blog, exista articolul asta, in care povesteam momentul in care l-am intalnit pe omul asta. Mie imi placea Iris, atunci, cam cat mi-ar placea acum sa fiu nevoit sa incasez o mana de sare in ochi. Apoi am vazut un concert live, am reconsiderat valoarea acestui gen de muzica si mai ales a formatiei. Nici in ziua de azi nu am vreo piesa a celor de la Iris in vreun playlist curent, dar am vreo sase sau sapte in partitia cu muzica. Acum, nu stiu intregul tablou cu detaliile starii omului astuia, dar daca e intr-o stare imposibila, poate ar fi mai bine…

Si apoi, ma uit pe geam. Londra, efectiv. Vreme mohorata, ploaie marunta, frigut patrunzator si o stare generala de angoasa bacoviana, asta intr-un exercitiu de a-mi supralicita posibilitatile literare. Inca o data nu pot sa nu-mi pun cateva intrebari: cum naiba s-a produs o intreaga opera poetica pe baza acestui tip de vreme?; cum rezista englejii pe asa vreme timp de, probabil, vreo opt luni pe an?; cum va puteti ridica din pat cand afara e asa ceva?; ce poate fi de placut la asa timp, caci stiu sigur ca exista oameni carora le place vremea asta?

Cum stati cu jocurile, cu gamingul?

Am tot citit pe bloage tot felul de articole pe subiectul asta. Ba ca, in ziua de azi, multi isi traiesc viata pe valori capatate in mediul online, ceea ce tinde sa devina o regula aproape generala, mai ales intr-un interval de varsta anume, cunoscut probabil de majoritatea. O alta parere pe care am citit-o chiar azi, care, in esenta, descrie faptul ca limbajul multora s-a neologizat intr-un mod aproape grotesc. Termeni pretentiosi, cuvinte si expresii pentru care deja mintea celui ce le foloseste nu se mai oboseste sa le sustraga traducerea in limba-i materna, avand in vedere ca le foloseste in cercuri in care interlocutorii sai sunt la fel de bine instruiti si deci stiu perfect despre ce e vorba.

Sunt genul de om caruia ii place sa-si petreaca suficient timp pe zi pe-un joc. De cele mai multe ori online. De vreo cinci ani servesc DotA aproape constant si fara stop, de curand am incercat si WoW la modul serios, desi imi promisesem ca niciodata nu ma voi apuca de el sau de Lineage din motive de dependenta. Am cont si pe Travian, recunosc si recunosc si faptul ca-l accesez de vreo zece ori pe zi. In fiecare dintre acestea, avand in vedere ca ele se desfasoara pă net, interactionezi cu alti utilizatori. Si aici intervine toata problema…

Gamerul roman e un idiot! Nu, nu generalizez, dar porcentul este covarsitor! Gamerul roman merge pe cateva principii, uriase ca valoare in mintea sa:

* el este cel mai bun si orice ii vei reprosa, fie chiar si intr-un mod absolut neutru si chiar politicos, o ia ca pe o ofensa personala, moment in care te spurca intr-un mod in care birjarii profesionisti par niste copilasi de gradinita, chit ca tu ai dreptate si ca stii exact despre ceea ce-i vorbesti iar toate dovezile sunt pro opiniei tale;

* el este din nou cel mai bun iar daca el este cu catusi de putin deasupra ta ca si experienta, statutul sau ii confera automat si necodintionat aura de ciumeg, de persiflangiu si de un mic Dumnezeu intr-o lume complexa si complicata pentru mintile inguste precum a ta; orice intrebare ii vei pune, el iti va raspunde in doua moduri: fie iti va raspunde insa nu va uita ca fie inainte, fie dupa raspuns, sa-ti explice un “Doamne, cu ce lache am de-a face, nu pot sa cred” sau nu-ti va mai raspunde deloc la intrebare ci doar iti va tufli in moaca fraza precedenta;

* el este inca o data cel mai bun si nimic in neregula nu se va petrece niciodata din cauza lui; in orice joc de echipa pe care l-am jucat, se intampla ca de altfel oricui, sa mai si pierdem; in acele momente, omuletii pe tiparul pe care-l descriu nu vor sti niciodata sa spuna ca au gresit sau, in cel mai bun caz, sa taca; oricine va fi de vina in afara mariilor sale, garantat;

* el e, de cele mai multe ori, cel mai bun si daca se intampla sa-l bati de sa-i sune toate apele in creieras, te va banui intotdeauna ca trisezi si te va face albie de porci; pentru un asemenea specimen, infrangerea nu inseamna decat ca, avand in vedere ciuda ta pentru faima lui, te-ai folosit de orice mijloace existente, orice cheaturi, hackuri si bug-uri pentru a-l bate; te ameninta, te injura si iti explica teoria cum ca esti mancator profesionist de fecale pure, altfel nu ai cum sa-l invingi pe el, acest Kasparov al jocurilor online;

* si, in final, el e de departe cel mai bun si nu se invarte decat in cele mai inalte cercuri, are un numar limitati de prieteni cu care interactioneaza si carora le raspunde iar tu, pentru el, nu esti decat un alt ratat, copil de 12 ani, copil facut din laba sau mai stiu eu ce expresii din astea de masterand aspirant la o bursa la University of Massachussets;

Nu sunt dependent de astfel de jocuri, insa exista suficiente momente in zi sau noapte cand realmente mi se face pofta, chef, cum vreti voi sa-i spuneti sa pun mana pe mouse si taste si sa ma joc. Recunosc ca stiu la modul mediu spre avansat si limba asta a gamerilor wannabe profesionisti, insa totul e o pasiune pentru care nu-mi dedic nici viata, nici ficatii si nici nu-mi sacrific omuletii din jur.

Mi-am luat insa injuraturi si texte pe serverele romanesti ale jocurilor care-mi plac cat nu si-a luat Mutu pe Ghencea cand veni el cu Fiorentina. Sunt realmente satul de toata gloata asta de imputiti care nu stiu sa joace un joc in modul in care el a fost construit, ci o iau ca pe o religie pentru care sufera si se lupta prin orice metoda oferita de protectia si anonimatul statului in spatele sticlei. Nu cred ca a fost zi lasata de al de sus in care eu sa-mi satisfac o pofta game-istica si in care sa nu dau de macar de-un strut din acesta atotstiutor. Ce se intampla de fapt, as vrea sa stiu? Pentru ca toata treaba asta pe care o descriu se extinde si in alte medii din online. Ganditi-va la unele subiecte comentate pe bloguri, pe forumuri. Ce pastele ma-sii se intampla cu oamenii de acest gen de-i conduce la asemenea comportamente?

In alte ordine de idei, ca sa inventam specia bloggingului in spirala, cum stati cu gamingul? Ce jucati? :)