o zi…

Din ciclul “nu de putine ori, un blog se face pentru a avea un colt unde sa te plangi de orice sub protectia ideii ca te asculti macar tu pe tine” – azi sunt de-o profunzime/profunditate/in general pro-fund ceva de speriat – nu pot sa nu dau de pamant si cu ziua de azi.

Insa nu neaparat intr-un suta la suta mod negativ. In primul rand, din nu stiu exact ce motiv, adormind totusi azi noapte pe la 12, m-am trezit la… 12. “Si te plangi de astea, lenesule si alintatule?!” ar spune poate unii. Nu, deloc! as raspunde eu, poate chiar ingamfat putin ca nu e rabdare sa-mi termin ideile. Am avut un vis. Un vis chiar placut. Deci placut ba, nu sexual. Asa, vis placut, dupa cum spuneam, dar care m-a tulburat pentru ca s-a terminat exact cand nu voiam, apoi pentru ca in el am avut de-a face cu persoane foarte interesante si, in ultimul rand, pentru ca nu am stare de cand m-am trezit si imi fac rugaciuni sa continue in urmatoarea sesiune de dormit.

Ma enerveaza cand un vis imi strica oarecum ziua. Adica cand mi se intipareste intr-atat in cap incat ma gandesc si ma tot gandesc la el. Ma enerveaza insa chestia de azi pentru ca niciodata nu m-am simtit asa dupa un vis. Stimata colega Ada incerca sa ma-mbarbateze: “E un inceput foarte bun, iti creezi o lume a ta, in vise”. Mda, foarte multumesc, ii raspund ca am ajuns sa fiu the man who lived in his sleep. Ea rade, e de bine. Am auzit ca fetele apreciaza baietii cu simtul umorului…

Pe de alta parte, tot in legatura cu somnul, mai exact cu procesul de trezire, m-am trezit cu o melodie in cap. Nu doar ca o fredonez in creieri oricat, problema e ca nu-mi aduc aminte in niciun fel cum se numeste. Incerc, de vreo cateva ore, sa o anihilez cu niste mixuri de tribal house. Sa o tranchilizez. Degeaba, orice as face, imi reapare in minti. Asta si mai cicalitoare senzatie.

Insa, per total, stau si ma gandesc cat de bine poate sa-mi fie daca singurele mele probleme pe ziua de azi sunt un vis si o melodie. Heh, life’s quite OK sometimeZ… Si stiu ca nu-i weekend, nici duminica, dar melodia de mai jos mi se pare excelenta pentru ziua mea de azi. Enjoy! Lasati articolul, ca e prost, mai bine imi oferiti feedback la melodie decat la prostiile din el, pentru cei ce vor sa comenteze, biensur!

nu-mi plac renovarile pentru ca…

Sunt genul de om caruia nu-i plac renovarile in casa. Prefer aproape orice altceva decat sa aud burghie, ciocane si sa vad toate destrabalate…

Ultima data cand am renovat suta la suta a fost acum vreo patru sau cinci ani. Vorbesc despre fantasticele varuieli pana in cel mai mic colt, vopseli de unele chestii care nici nu stiam ca se vopsesc si asa mai departe. Am crezut ca innebunesc atunci cand am intrat pe usa si, venind tocmai din tari straine si nestiind de planul diabolic alor mei sa intoarca totul cu fundul in sus pe motiv ca cica se face curat, am gasit toata mobila in mijlocul fiecarei camere aferente, invelita in celofan, toate lustrele coborate din tavan la nivelul talpilor si vreo trei omuleti care mestereau fiecare cate ceva.

Prima mea reactie a fost “Eu unde pastele ma-sii dorm?!” M-a imbarbatat maica-mea “E curatenie, fiecare pe cont propriu.” Stateam si ma uitam la toata casa mea care parca era dupa bombardamente afgane. Pe de alta parte, imi placea ecoul acela de sala care se formeaza in aste vremuri. Ma simteam ca pe scara blocului, paradis! Praf si var peste tot si o puternica senzatie de “asa ceva nu se termina niciodata”.

Lasand insa gluma la o parte, urasc orice fel de renovare casnica. Bun, inteleg ideea de renovare ca si sinonim cu nou, curat, imbunatatit si uneori nevoie, insa eu nu vreau sa fiu in proximitatea derularii ei. Asta vara mi-am pus jaluzele verticale in camera. O lucrare de vreo jumatate de ora. Am fugit de acasa!!! Era totusi camera mea, dorinta mea si o jumatate din bani erau si ai mei, dar de moment ce nea caisa ala a scos masina de gaurit, am coborat doua etaje, cate ma despart de parter, cu o viteza ce nu am crezut ca sunt capabil sa o produc.

Ma uit la altii care, de moment ce da putin caldura, isi intorc căşile cu toate fundurile in sus. Da-i si poc si varuieste, da-i si pune nu stiu ce geam, nu stiu ce usa. Salutam orice initiativa de acest fel, imbunatatirea calitatii vietii e un obiectiv al fiecaruia dintre noi, dar parca noi o facem cu alte metode si cu alte standarde si cu alte unitati de masura. Eram asta vara cu cineva, in spatele blocului meu, la o tigara. La vreo cinşpe metri lateral de noi, un cascat isi inlocuia geamurile de la balconul sau de la etajul doi. Cum? Simplu, spargea sticla cu ciocanul, sticla sfarmata care cadea direct pe jos, pe macadam la nici doi metri de intrarea in scara vecina. Misto, nu?

In fine, ideea e ca urasc orice fel de renovare. O vreau, ii simt nevoia uneori, dar pus in fata executarii, imi pierd cumpatul. Si acum sunt recunoscator cerurilor ca atunci cand mi-am pus centrala de apartament, eram la scoala, in plina saptamana, departe de casa. Altfel, cred ca eu as fi fost cel care ar fi pornit curentul sinuciderilor emo, zau. Mai sunteti de astia ca mine, turbati la ideea de a fi in locatia unde se executa lucrari de astea?! 

problema de Romania

Problema de Romania: Romania e o tara idioata, in care nimic nu merge iar viitorul ei este aproape zero. Insa nu e vina nimanui decat a celor care traiesc in ea…

Ipoteza: Romania, tara din Uniunea Europeana; anul e 2008; vorbim despre zona Olteniei; proverb: Omul sfinteste locul; zicala: SUA nu mai sunt demult taramul tuturor posibilitatilor, s-a mutat toata smecheria in Romania.

Concluzie: Ne meritam tara, cu varf si indesat!

Demonstratie: Am cont pe twitter. Buuuuuun. Unul din cei pe care-i urmaresc inca de la inceput este GeoAtreides. Un tip la prima vedere ciudat si tampit, dar care de fapt are o modalitate proprie si nitel mai diferita de a se exprima, spunand in acelasi timp destule lucruri OK, daca nu chiar interesante.

Acum vreo jumatate de ore primesc un link de la el. Ca sa fiu sincer pana la capat, draga Geo, rareori iti urmaresc link-urile de pe twitter. Nu stiu de ce, nu am motiv anume, pur si simplu. De data asta, avand in vedere descrierea, m-am hotarat sa procedez. Si am ajuns sa vad ASTA. Si un mic citat:

Zona, cunoscuta sub denumirea foarte sugestiva ”Sahara Olteniei”, este o fasie lata de 30 de km, care porneste de la Dunare si se apropie de Craiova si Caracal. Desertificarea afecteaza o suprafata de 100.000 de hectare.

Desi intre anii 1960-1970, problema nisipurilor din ”Sahara Olteniei” a fost rezolvata, iar desertul a fost transformat intr-un adevarat paradis, unde peste 60 de specii de plante erau cultivate, iar pomii si vita de vie serveau ca perdele de protectie in calea nisipurilor. Imediat dupa revolutie insa, localnicii au distrus sistemele de irigare, au smuls pomii si vita de vie si au furat tot ce le-a iesit in cale.

Apropo, cica a demisionat ministrul de interne. Cine era? De ce ma intereseaza? Mi s-a facut pofta de pepene…

LaterEdit: Toata stima pentru omuletul care-si vinde toata recolta de pepeni la… fabrica de sampon!

a citi…

Nu stiu daca sunt mandru cu chestia asta, dar pana la cei 22 de ani ai mei de pana acum, cred ca am citit patru sau cinci carti cap-coada. Am citit biografia lui Rica Raducanu, unul din fostii mari portari ai Rapidului, carte care m-a facut sa rad cu mai multa pofta decat la unele comedii.

Apoi am citit Conversatii cu Dumnezeu a lui Neale Donald Walsch, una din cele mai grele lecturi ale vietii mele. Altfel, o recomand oricui are timp si nervi sa si-i dedice sa inteleaga ce-i acolo. Sunt multe chestiuni care te pun pe ganduri, din unele poate chiar ai ce invata, iar daca nu ma insel, nu putine randuri de acolo sunt folosite si ca replici in Matrix. Am citit si Codul lui Da Vinci, dar asta mai mult pentru ca era febra de acum cativa ani. Am terminat-o in nici cinci zile cred, in plin an intai de facultate. Imi aduc aminte ca atunci cand am vazut filmul, la cinema, ma credeam mare ciumeg pentru ca citisem cartea. E o senzatie frumusica, de altfel, sa vezi o pelicula turnata dupa un roman pe care l-ai citit in prealabil. Senzatie pe care nu am trait-o de multe ori, iar asta e destul de grav avand in vedere ca am vazut si filme precum Baltagul sau Morometii. Concluzia… ?

Un fapt oarecum comic e ca nu-mi place sa citesc si dintr-un motiv oarecum bizar si ciudat. Nu-mi place vocea mea. Atunci cand citesc, practic propria-mi voce imi rasuna in creieri incontinuu. Atat de aiurea mi se pare chestia asta incat, in timp ce citeam replicile gagicii aleia din Codul lui Da Vinci, incercam sa-mi imit, in cap, o voce cat mai feminin posibila. Cred ca as fi, pe langa persoanele cu probleme de vedere, un mare pasionat si un potent cumparator al cartilor audio. Doar sa am alta voce care sa-mi citeasca randurile acelea…

De fapt, articolul asta nu e scris pentru a va putea intreba ce sa mai citesc. Nu am chef in niciun fel de nicio carte, desi poate nu mi-ar face foarte rau sa pun mana pe una. Ma gandeam doar la din ce in ce mai mai mult dezbatuta problema a umanitatii care nu mai citeste carti. Ca ne prostim, ca nu mai cumparam carti, ca orice targ de acest gen e sortit esecului din start si niciodata nu se vinde nici macar pe trei sferturi din asteptari si asa mai departe.

Ca ne prostim ca si rasa, nu stiu exact, avand in vedere totusi progresul continuu in care ne aflam. Ca ne prostim la nivel de invidid, asta e clar. Ba chiar nu trebuie sa cauti departe ca sa gasesti incultura crasa. Insa nu stiu exact cat e vina cartii, sau mai bine spus a lipsei ei. Totusi exista suficiente alternative care sunt si de succes si care inlocuiesc cartea. S-a inventat e-bookul, materiale informative – pentru cei ce vor sa caute – se gasesc pe tot internetul. OK, sa spunem ca nu cumperi carti, dar exista suficiente publicatii din care se pot invata lucruri esentiale, destule medii in care se pot citi si creatii literare.

Ce se intampla de nu mai citim? Iar daca tot nu citim carti pentru ca exista alternativele lor la fel de informative si educative, de ce se depreciaza nivelul de cultura al individului obisnuit?

tu ce alegi?

Sa zicem ca esti pus intr-o situatie simpla: fie alegi una din doua optiuni care ti se dau, fie mori. Sa zicem ca te gandesti ca nu vrei sa mori ci dai o sansa acelor optiuni care ti s-ar oferi, tu ce-ai alege:

- sa-ti infingi scobitori sub unghiile de la mana sau sa mergi trei statii de autobuz in cea mai aglomerata ora, in pielea goala?

- sa-ti tai degetul mare de la piciorul stang sau sa te saruti cu limba, timp de 15 minute fara oprire, sprijinit de perete, cu Nikita?

- sa zgarai o bucata de creta cu unghiile timp de 20 minute non-stop sau sa faci sex cu Fernando din Caransebes – pentru fete – sau cu ea – pentru baieti?

embedu’ duminician – 3

Avand in vedere ca ceea ce am scris in sectiunea Despre mine vis-a-vis de muzica preferata, e doar in cuvinte, incercam, cat de cat, sa exemplificam. Asa ca, in urmatoarele trei duminici, inclusiv aceasta, am sa pun cate o melodie din cele trei genuri care-mi apar in… CV :) Silky house & after hours, reggae si hip-hop – insa filtrat intr-un mod aproape barbar :).

Si cum Nadal mi-a imbunatatit ziua, scotandu-i nitel tenisul din cap lu’ nea Federer si pentru ca mi se pare si o melodie potrivita pentru senzatia de duminica dupa-amiaza, incep astazi cu asta…

Enjoy, I freakin’ love it! Saptamana viitoare incercam nitel reggae.

Seinfeld says:

Unul din citatele mele preferate din momentele lui Jerry Seinfeld suna cam asa:

Nu inteleg cum o femeie este in stare sa ia un recipient cu ceara incinsa, sa si-o toarne pe maini si pe picioare, sa-si smulga astfel fire de par din radacini si totusi sa-i fie frica de un biet paianjen.

Iar un al doilea ar fi…

Oamenii care citesc tabloide merita sa fie mintiti.

Va las pe voi sa comentati, eu doar am vrut sa am cincizeci de articole pe luna asta :) Glumesc, e doar in proportie de 50% asta, insa ceea ce spune omuletul in niste sketch-uri de stand-up comedy, sunt adevarate mostre de aforisme care ar putea foarte usor fi puse la un loc cu spusele unor mari filosofi, ganditori si tot felul de din-astia.